„În data de 17 ianuarie 2011 a trecut la Domnul parintele Victor Mihai Pop din Simleu-Silvaniei.
Parintele Victor a vazut lumina zilei la data de 7 octombrie 1922 în localitatea Drighiu, comuna Halmasd, judetul Salaj. A fost fiul învatatorului Ambroziu Pop din Drighiu si al Herminei Cornelia, nascuta Sas, din Corund, judetul Satu-Mare, fiind penultimul nascut dintre cei 9 copii.
Primii ani ai copilariei i-a petrecut în localitatea natala Drighiu, încununata cu multe amintiri frumoase. Scoala primara o va începe în aceeasi localitate, continuata cu gimnaziul la Simleu-Silvaniei în cadrul Liceului Simion Barnutiu, actualmente Grup Scolar Ioan Ossian. Aici l-a avut ca director chiar pe Ioan Ossian si cu care se va întâlni în timpul detentiei si la Canal.
Datorita cedarii Ardealului de Nord este nevoit sa-si întrerupa studiile câteva luni, urmând sa se înscrie la Scoala Normala din Oradea, avându-i ca profesori printre altii, pe Dl. Domuta, Sabau Vasile, Vartolomeu, episcop fiind P.S. Ioan Suciu.
Dupa anii de liceu se înscrie la Academia Teologica, urmând astfel calea deschisa în familie de fratele sau cu patru ani mai mare, Dumitru Aurel. Din pacate nu va reusi sa încheie acest ciclu datorita scoaterii în ilegalitate a Bisericii Greco-Catolice pe 1 decembrie 1948, el fiind în acel moment în anul trei de studii. La Academie i-a avut ca îndrumatori spirituali si profesori pe viitorul episcop Dr. Iuliu Hirtea, Pr. Dr. Ioan Georgescu, Francisc Hubic, rectori fiind Pr. Dr. Coriolan Tamâian si Pr. Dr. Gavrila Stan.
Situatia dramatica si oarecum confuza a Bisericii noastre îl va face sa se îndrepte momentan pentru o profesie mai putin ecleziala. În aceste conditii, anul 1951 îl gaseste ca director al scolii din Boianu Mare, raionul Marghita, îndeplinind profesia de învatator, asa cum rezulta din Cartea de Munca.
În contextul persecutiei Bisericii Greco-Catolice este prins si retinut la Militia din Marghita, iar la data de 23 martie 1951 va fi condamnat la doi ani de închisoare cu reducerea ulterioara a pedepsei la 10 luni, pentru savârsirea infractiunii de „omisiune a denuntarii”, prin sentinta nr. 751/1951 a Tribunalului Militar Cluj. De asemenea, este obligat sa plateasca statului cheltuieli de judecata în valoare de 2000 lei. Urmeaza astfel suferinta unor regimuri severe din închisori precum Oradea, imediat dupa Marghita, Jilava sau Canal. Toate acestea pentru faptul ca, teologi sau preoti fiind, se celebrau Sfintele Liturghii clandestin la ei acasa.
Pr. Ilie Borz, paroh de Drighiu si martir al Bisericii, mort în închisoarea din Aiud, este cel ce deseori slujea Sfânta Liturghie în casa parintelui Victor Mihai Pop. Motivul detentiei pentru parintele Victor va fi nedenuntarea celorlalti credinciosi ce se aflau în casa atunci când parintele Ilie venea sa celebreze Sfânta Liturghie. De asemenea, parintele Victor Mihai va fi, se pare, ultimul dintre cunoscutii care-l va vedea pe parintele Ilie Borz în viata, la Jilava, chiar propunându-i ca sa ia împreuna drumul închisorii de la Canal. Aici parintele Victor spera într-un tratament mai bun, si poate chiar la vizitele unui unchi de-al sau, stabilit în Constanta. Parintele Borz va refuza deoarece si el spera ca apropierea de casa, la o închisoare din Ardeal sa-i confere posibilitatea de a fi vizitat de rude sau credinciosi, asa cum marturisea parintele Victor.
La iesirea din închisoare, Securitatea îi va fi mereu pe urme, pâna în 1989 fiind urmarit si perchezitionat de câteva ori. Ca urmare a faptului ca a facut închisoare politica, nu va mai ocupa functii înalte, exceptie facând câtiva ani dupa 1964, când va ocupa functia de director la scoala din Almasu Mic, comuna Balc, judetul Bihor. Dupa eliberarea din închisoare urmeaza un lung periplu ca dascal-învatator în comune si sate precum cele mai sus amintite, dar si în localitati precum: Crasna, Plopis, Chiejd, toate din judetul Salaj, având functii si calitati de profesor, profesor suplinitor, pedagog, învatator, educator, etc.
Dupa anii 1968-1969, va urma timp de trei ani cursurile Institutului Pedagogic din Suceava, iar în anul 1978 termina cursurile Facultatii de Istorie-Filozofie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, din Cluj-Napoca, cu lucrarea de Licenta: „Schita Monografica a comunei Halmasd din cele mai vechi timpuri pâna azi”. Probabil din aceasta cauza parintele Victor Pop a fost cunoscut îndeobste ca „profesorul de istorie”, predând însa de-a lungul timpului si alte materii precum: geografie, limba româna, muzica, educatie fizica, etc., materii ce timpul, locul mai sarac sau conditiile neprielnice le impuneau.
În 1978 parintele Victor se va casatori cu Terezia Pop din Badacin, jud. Salaj, în urma careia va rezulta un fiu Antoniu, astazi licentiat si el în Teologie.
Finalul activitatii ca dascal îl va surprinde ocupând functia de profesor educator grad II la Scoala Speciala din Simleu-Silvaniei, oras unde se stabileste începând cu 1969, si unde îsi va construi o casa din economii proprii. Gradul I credem ca nu a reusit sa-l obtina tocmai ca urmare a trecutului anti-regim pe care îl avea. La Scoala Speciala va aduna în jur de 15 ani, pâna în 1987 când va iesi la pensie. Aici lumea îl aminteste pe parintele Victor ca un om blând, rabdator si totdeauna ca un mare factor pacificator, împaciuitor si iertator în raporturile cu colegii, elevii sau cei din jur.
În timpul activitatii ca dascal dar si dupa, parintele Victor Mihai va întretine legatura cu Biserica Greco-Catolica clandestina prin familia fratelui sau, parintele Dumitru Aurel Pop, preot greco-catolic ce activa ca paroh ortodox la Horoatu-Crasnei, judetul Salaj, respectiv Cluj-Napoca, dar si prin calugaritele „Mariane”, ordin din care facea parte sora sa mai mare Emilia Cornelia. De asemenea, parintele avea relatii cu o seama de preoti care activau ca preoti ortodocsi, însa în constiinta se marturiseau greco-catolici. Totodata, parintele Victor va frecventa deseori în anii de prigoana a Bisericii, Biserica Catolica de rit Latin.
Iesit la pensie se va dedica unor activitati de colaborare cu diverse Asociatii precum: Asociatia Generala a Românilor Uniti (AGRU), activitati patriotico-nationale, precum conducerea Societatii „Amicii Regelui Mihai”, filiala Simleu-Silvaniei, dar si ca membru si simpatizant al PNTCD începând cu reînfiintarea de dupa 1989.
Ca o încununare a vietii sale în care l-a slujit pe Dumnezeu si pe aproapele, Cel de Sus îl va binecuvânta cu primirea hirotonirii în clandestinitate, cu doua luni înainte de caderea regimului comunist, la 7 octombrie 1989 – chiar de ziua sa – de catre episcopul de atunci Alexandru Todea, la resedinta acestuia din Reghin.
Vor urma din nou o serie de activitati si actiuni pe care parintele le onoreaza cu succes, dintre care ca mai importanta ramâne ocuparea functiei de paroh în comuna Halmasd, judetul Salaj, între anii 1998-2002, fiind unul din initiatorii reînfiintarii parohiei dupa 1989, si primul paroh de dupa Revolutie. Si-a terminat studiile de Teologie întrerupte în 1948 prin Absolutorul obtinut în anul 1996. A predat religie câtiva ani la cele doua Grupuri Scolare din Simleu-Silvaniei: Iuliu Maniu si Ioan Ossian. Totodata a avut relatii de amicitie si pretuire cu personalitati precum: parintele Matei Boila de la Cluj-Napoca, parintele Anton Moisin – Brasov, surorile Coposu – Bucuresti, sau chiar si cu Majestatile lor Regele Mihai si Regina Ana de România.
Între realizarile preacucerniciei sale, mai putem mentiona scrierea unei carti cu titlul „Toti rugatorii Tai nu vor muri”, carte dedicata Preacuratei Fecioare Maria, înca în stadiul de manuscris si nepublicata; ridicarea Statuii Preacuratei Fecioare Mame din curtea Spitalului Orasenesc Simleu-Silvaniei, realizare ce i se poate atribui în exclusivitate, pentru ca, chiar fiind deja la o vârsta înaintata, s-a zbatut foarte mult pentru realizarea ei. Alte activitati înaltatoare de suflete sunt desele pelerinaje pe care parintele le efectua la locuri sfinte din tara precum: Manastirea Cacica, jud. Suceava, sau Manastirea Radna, jud. Arad.
Realizarile parintelui Victor Mihai nu se opresc aici, ele fiind nenumarate. O spun foarte multele însemnari si caiete ale dânsului, cât si desele conversatii pe care le-a avut în timpul vietii cu credinciosii, cu persoanele din jur, cu apropiatii, însa dimensiunile articolului nu le permit nici macar a fi exemplificate. Urmeaza ca viitorul sa ni le reveleze fiecaruia dintre noi în masura interesului si a fidelitatii. Oricum, ele ramân gravate în fiecare dintre cei care l-am cunoscut personal si i-am cunoscut viata. Parintele Pop a fost cunoscut ca un bun confesor si lumea se spovedea deseori la dânsul. A avut si are multi fii spirituali care l-au iubit si îl vor iubi pentru tot ce a facut pentru ei.
Nu putem sa nu ne gândim în acest ceas la parintele Victor Mihai care reprezinta o alta fila de istorie a marturiei credintei, desprinsa din suferinta Bisericii Române Unite, si care astazi si-a luat zborul catre Casa Tatalui. Ne ramân sutele de elevi pe care i-a învatat de-a lungul timpului cu multa rabdare si omenie, cu multa daruire si dragoste, zecile si sutele de credinciosi, oameni simpli si nenumarati care l-au cunoscut în spovada si nu numai, cetatenii orasului Simleu-Silvaniei sau din satele dimprejur si alte centre, care i-au apreciat rabdarea si bunatatea iesita din comun în nenumarate situatii, si care l-au pretuit. La acestia se adauga alte zeci si sute de persoane din diverse asociatii, locuri de munca, din familie sau credinciosi ce formau un nucleu în jurul lui si care beneficiau de sfaturile sale întelepte si întelegatoare. Si ramânem noi toti cei care l-am cunoscut si iubit.
Astazi a plecat dintre noi unul din ultimii studenti teologi modelati direct de marile nume de episcopi si preoti ai Bisericii Române Unite din perioada interbelica: Valeriu Traian Frentiu, Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Iuliu Hirtea – ca sa-i numim pe cei mai mari -, una din perioadele cele mai frumoase ale Bisericii Române Unite, ce a dat un mare numar de martiri în închisorile comuniste pentru libertate religioasa, credinta si adevar. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne conduca pe fiecare dintre noi spre locul în care în aceste zile l-a mutat pe parintele Victor. Sa ne rugam pentru sufletul dânsului pentru ca si dânsul la rându-i sa se roage pentru fiecare dintre noi ca Dumnezeu sa ne dea cu îmbelsugare harul sau.