În cadrul audienței generale de miercuri, desfășurate în Piața Sfântul Petru, Papa Leon al XIV-lea a adresat un salut deosebit patriarhului Aram I, catolicos al Bisericii Apostolice Armene cu sediul la Cilicia (Liban), aflat într-o vizită fraternă la Roma. Într-un climat marcat de apropierea sărbătorii Rusaliilor din calendarul larin sau roman, Sfântul Părinte a vorbit despre această întâlnire ca fiind „o oportunitate importantă de a întări legăturile de unitate deja existente între noi”, exprimându-și recunoștința pentru angajamentul constant al liderului armean în slujirea dialogului ecumenic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe Orientale.

Papa Leon al XIV-lea a invitat întreaga Biserică să se roage pentru ca această vizită să reprezinte „un nou pas pe drumul spre unitatea deplină”, evocând totodată drama războiului și suferințele care continuă să rănească Libanul și Orientul Mijlociu, invitând la pace. În încheierea salutului său, Pontiful a încredințat drumul unității mijlocirii sfinților armeni Grigore Luminătorul, Grigore din Narek și Nerses cel Milostiv, precum și ocrotirii Maicii Domnului.

În continuarea audienței, Sfântul Părinte a început o nouă serie de cateheze dedicate documentelor Conciliului Vatican II, oprindu-se asupra constituției Sacrosanctum Concilium, primul document promulgat de Conciliu, consacrat Sfintei Liturghii. Papa a explicat că părinții conciliari nu au urmărit doar o reformă a riturilor, ci au dorit să conducă întreaga Biserică spre contemplarea misterului viu al lui Cristos, prezent și lucrător în liturgie.

„Liturgia atinge însăși inima misterului Bisericii”, a subliniat Pontiful, amintind că fiecare celebrare liturgică introduce credincioșii în misterul pascal al pătimirii, morții și învierii lui Cristos. În acest sens, Papa Leon al XIV-lea a reluat reflecția Sfântului Ioan Paul al II-lea din scrisoarea apostolică Vicesimus quintus annus, publicată în urmă cu 38 de ani, în 1988, la aniversarea a 25 de ani de la promulgarea constituției Sacrosanctum Concilium. Sfântul Ioan Paul al II-lea descria atunci liturgia drept „o adevărată epifanie a Bisericii în rugăciune”, reafirmând că ea reprezintă „culmea spre care tinde acțiunea Bisericii și izvorul din care curge întreaga ei putere”.

În lumina reflecțiilor Sfântului Ioan Paul al II-lea din Vicesimus quintus annus, Papa Leon al XIV-lea a reamintit că liturgia nu este doar o succesiune de rituri, ci locul în care Spiritul Sfânt continuă să dea viață Bisericii. Același Spirit care a coborât peste apostoli la Rusalii lucrează și astăzi în tăcerea rugăciunii, în proclamarea Cuvântului și în frângerea pâinii, transformând comunitatea credincioșilor în Trup viu al lui Cristos.

Papa Leon al XIV-lea a insistat asupra faptului că liturgia nu poate rămâne doar o experiență exterioară sau rituală, ci este chemată să transforme concret viața credincioșilor. Participarea la Euharistie, ascultarea Cuvântului și comuniunea rugăciunii trebuie să devină o viață trăită în iubire, slujire și comuniune fraternă. „Cristos continuă să acționeze în liturgie prin puterea Spiritului Sfânt”, a afirmat Pontiful, explicând că Biserica devine astfel „trupul lui Cristos” și semn viu al unității întregii omeniri.

Amintindu-l și pe Papa Francisc, Pontiful a reluat cuvintele din scrisoarea apostolică Desiderio desideravi: „Lumea încă nu știe acest lucru, dar toți sunt invitați la ospățul nunții Mielului” (Ap 19,9). Prin această imagine, Papa a evidențiat caracterul universal al chemării lui Dumnezeu și frumusețea liturgiei ca spațiu al întâlnirii dintre Cristos și omenirea întreagă.

La finalul catehezei, Papa i-a îndemnat pe credincioși să se lase formați lăuntric de riturile, simbolurile, gesturile și tăcerile liturgiei, pentru ca întâlnirea cu Cristos să transforme întreaga existență într-o „jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”.

Biroul de Presă EGCO