La Castel Gandolfo, în Parohia „San Tommaso da Villanova”, Papa Leon al XIV-lea a celebrat sâmbătă, 15 august 2026, Sfânta Liturghie în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului din acest an. În centrul cuvântului de învățătură, Sfântul Părinte a așezat chipul Mariei ca loc în care „se întâlnesc cerul și pământul, timpul și veșnicia”, invitând la redescoperirea adevăratei frumuseți a omului: nu aceea care încearcă să ascundă urmele trecerii timpului, ci frumusețea pe care iubirea o imprimă în întreaga existență.

Amintind învățătura Bisericii potrivit căreia Fecioara Maria, la sfârșitul vieții pământești, „a fost ridicată la gloria cerească în suflet și trup”, Papa Leon al XIV-lea a pornit de la imaginea femeii din Apocalips, „îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele sale”, pentru a explica sensul profund al sărbătorii.

În Maria, a spus Pontiful, trupul necorupt al Maicii Domnului și inima ei neprihănită trebuie contemplate împreună, pentru că puritatea sufletului este cea care luminează și transfigurează întreaga persoană și o conduce spre gloria Cerului.

De aici, Sfântul Părinte a propus o reflecție foarte apropiată de experiența fiecăruia. Trecerea anilor schimbă trupul, lasă urme pe chip și albește părul, într-o lume care încearcă adesea să ascundă tocmai aceste semne. Înălțarea cu Trupul la Cer a Mariei vorbește însă despre o altă frumusețe:

„Adevărata noastră frumusețe nu constă în ascunderea semnelor timpului care trece, ci în a arăta imprimate, chiar și în trupul nostru, semnele iubirii care nu are sfârșit”, a subliniat Papa.

Este o perspectivă care invită la reconsiderarea multor criterii estetice, predominant hedoniste și consumiste, pe care lumea le propune și care riscă să îl facă pe om să-și consume energiile pentru ceea ce nu contează cu adevărat și nu rămâne pentru totdeauna.

Există, spunea Leon al XIV-lea, persoane ale căror chipuri sunt marcate de ani și de suferințe, dar care răspândesc în jurul lor seninătate, bunătate și pace, după cum există persoane atrăgătoare în exterior, dar reci și dure în interior. Iar aici devine vizibilă diferența dintre aparență și adevărata frumusețe.

Dacă vrem să descoperim frumusețea divină pentru care am fost creați, trebuie să învățăm să o citim în chipul delicat al unui copil și în ridurile unui vârstnic, în vitalitatea unui tânăr și în maturitatea unui adult, în podoabele sărbătorii, dar și în hainele și instrumentele muncii. Fiecare dintre aceste realități spune o poveste unică de iubire și deschide, spunea Papa, „mici fâșii de Cer”.

„Iubirea este cea mai frumoasă podoabă a omului”: este unul dintre cele mai puternice mesaje ale predicii Papei Leon de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din acest an, – iubirea care transfigurează, transformă, înnobilează și înalță, care îl face pe om mai ușor, mai liber și mai aproape de Dumnezeu, chiar prin încercările vieții.

Evocând cuvintele Sfântului Paul al VI-lea și ale Papei Francisc, Leon al XIV-lea a arătat cum, în Maria, infinitul și finitul se întâlnesc. Fecioara din Nazaret, „umila slujitoare”, devine locul în care Dumnezeu intră în timp pentru a-i redeschide omului drumul spre veșnicie.

Tocmai de aceea, măreția tainei celebrate la 15 august nu trebuie căutată departe. Ea poate fi întâlnită acolo unde există adevărata iubire: în ochii unui tată și ai unei mame care se întorc obosiți acasă după o zi de muncă, dar fericiți să fie alături de copiii lor; pe chipurile bunicilor care, în ciuda neputințelor vârstei, găsesc energii neașteptate pentru a avea grijă de nepoți; în tinerii care aleg să crească curați și onești, având curajul să meargă chiar împotriva curentului; în atâția bărbați și femei care, zi după zi, prin credință și dăruire, contribuie la „a aduce puțin Cer pe pământ și pământul spre Cer”.

Chipul Preasfintei Fecioare ridicate la Cer este unic și depășește orice posibilă reprezentare, dar este, în același timp, un chip cunoscut: cel al oamenilor care ne sunt alături și cu care împărtășim, în credință, dăruirea zilnică a vieții.

În Maria, descrisă de Conciliul Vatican II drept „semn de speranță sigură și de mângâiere”, Biserica își vede propriul destin. În umanitatea ei sfântă se regăsește și umanitatea noastră, chemată la aceeași plinătate a vieții și la împărtășirea gloriei lui Dumnezeu.

La finalul cuvântului de învățătură, Papa Leon al XIV-lea a reluat îndemnul Sfântului Augustin de a face din Învierea lui Cristos busola propriei existențe – să urmăm lumina Celui Înviat și să schimbăm direcția, atunci când este nevoie:

„Să o facem, în mod deosebit, astăzi, privind-o pe Maria, pe care Dumnezeu a încununat-o cu glorie în suflet și trup și pe care ne-a dăruit-o ca Mamă, călăuză, însoțitoare de drum și ocrotitoare pe calea Cerului!”

Rugăciunea „Angelus”, în Piazza della Libertà din Castel Gandolfo
La ora prânzului, din Piazza della Libertà din Castel Gandolfo, Papa Leon al XIV-lea a rostit antifonul marian „Îngerul Domnului” (Angelus) în prezența unui numeros public prezent, revenind asupra misterului Înălțării cu Trupul la Cer a Sfintei Fecioare Maria prin două dintre imaginile care, de-a lungul secolelor, au dat formă acestei sărbători în arta creștină.

Prima, și cea mai veche, este imaginea Adormirii Maicii Domnului: Maria este reprezentată culcată, adormită în moarte, înconjurată de Apostolii adunați în rugăciune, iar în centru se află Cristos Înviat, ținând în brațe sufletul Mamei sale asemenea unui copil nou-născut.

Această imagine, a explicat Papa, pune în lumină adevărul fundamental că Cristos mort și înviat este Cel care ne conduce spre ținta pentru care am fost creați dintotdeauna: viața veșnică.

O a doua tradiție iconografică, dezvoltată mai târziu în Occident, o prezintă pe Fecioara Maria cu întreaga ființă în Cer, învăluită în lumină și înconjurată de îngeri și sfinți. În centrul acestei imagini se află trupul glorificat al Maicii Domnului, femeia care pe pământ I-a dat trup și sânge Cuvântului întrupat și care L-a urmat până la unirea deplină în jertfa iubirii.

Și această reprezentare vorbește despre destinul nostru ultim. Plinătatea vieții pe care o contemplăm astăzi în Maria îi așteaptă și pe cei care îi aparțin lui Cristos, atunci când trupul supus stricăciunii va fi transfigurat după chipul trupului Său glorios.

„Atunci, cu trupul nostru transformat de iubirea Răscumpărătorului, vom trăi pentru totdeauna, în sărbătoarea fără sfârșit”, a spus Sfântul Părinte, invitând: „Să-L lăudăm pe Domnul, care a făcut lucruri mari în Preasfânta Sa Mamă și Mama noastră!”.

După rugăciunea Îngerul Domnului, Papa a îndreptat privirea spre comunitățile care au nevoie în mod deosebit de mângâiere și speranță. Maria, ridicată la gloria Cerului, este pentru întregul Popor al lui Dumnezeu semn al speranței și al mângâierii, a spus Pontiful.

Sfântul Părinte i-a amintit pe frații și surorile din Țara Sfântă, „care este prin excelență și Țara Mariei”, popoarele ucrainean și rus, unite de o profundă devoțiune filială față de Maica lui Dumnezeu, precum și pe creștinii care suferă discriminare sau chiar persecuție. Papa a amintit și populațiile din Columbia care suferă în urma cutremurului, asigurându-le de rugăciunea sa.

Unindu-se tuturor comunităților care trăiesc situații dificile, Leon al XIV-lea a condensat rugăciunea întregii Biserici într-o invocație simplă: „Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!”

În încheiere, adresându-se credincioșilor din Castel Gandolfo și pelerinilor veniți din Italia și din alte țări, Papa le-a dorit tuturor un timp de odihnă care să întărească trupul și sufletul, prin lecturi bune și prin apropierea de natură.

„Sărbătoare frumoasă tuturor!”

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Mihaela Caba-Madarasi

Foto: © Vatican Media