Eminența Voastră,

Dragi frați în Cristos,

Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc, după celebrarea de ieri a Solemnității Sfinților Apostoli Petru și Pavel, patronii acestei Biserici din Roma. Prezența dumneavoastră în mijlocul nostru exprimă apropierea frățească a Bisericii noastre-surori din Constantinopol și a păstorului și întâistătătorului ei, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Îi sunt profund recunoscător, precum și tuturor membrilor Sfântului Sinod, pentru că v-au trimis la Roma, continuând tradiționalul schimb de vizite cu prilejul sărbătorilor patronilor Bisericilor noastre.

În mod deosebit, îmi amintesc cu vie recunoștință că anul trecut am participat la sărbătoarea Sfântului Andrei, la Biserica Patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Fanar. Păstrez cu bucurie și recunoștință amintirea întâlnirilor avute cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, în cadrul cărora am aprofundat prietenia noastră și am împărtășit puncte de vedere asupra numeroaselor teme de interes comun, mai ales asupra dorinței noastre comune de a înainta pe drumul către deplina unitate a tuturor creștinilor.

În această perspectivă, comemorarea a 1700 de ani de la Primul Conciliu de la Niceea a avut loc în ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, la İznik, la invitația Patriarhului Bartolomeu și în prezența reprezentanților altor Biserici și comunități ecleziale. Această celebrare a oferit o mărturie elocventă a comuniunii care există deja între cei care împărtășesc credința în Dumnezeu, Tatăl tuturor, și cred în Isus Cristos, Domnul și Fiul lui Dumnezeu, precum și în Spiritul Sfânt, care ne inspiră și ne conduce spre plinătatea adevărului și a unității.

Acest eveniment comemorativ a evidențiat faptul că Crezul de la Niceea trebuie să constituie fundamentul și principiul călăuzitor al acestui parcurs ecumenic, oferind modelul unei adevărate unități în diversitatea legitimă: unitate în Treime, Treime în unitate (cf. Scrisoarea apostolică In Unitate Fidei, 12).

Fie ca drumul către celebrarea celui de-al doilea mileniu al Răscumpărării, în anul 2033, să fie parcurs împreună de toate confesiunile creștine din lume, redescoperind darul și chemarea de a fi martori ai Celui Înviat.

Într-o epocă marcată de războaie și de polarizare crescândă, precum și de diviziuni culturale și sociale, creștinii – împăcați între ei și uniți în mărturisirea aceleiași credințe – sunt chemați să fie un semn credibil al păcii, aducând o contribuție decisivă la eforturile tuturor oamenilor de bunăvoință de a construi pacea.

Mai mult, în contextul actual, nu este în joc doar credibilitatea mesajului creștin, ci însuși viitorul omenirii. Nevoia unei cooperări mai strânse între creștini în fața provocărilor de astăzi – între care se numără pacea, utilizarea responsabilă a noilor tehnologii și grija față de creație – izvorăște din însăși Evanghelia lui Isus Cristos.

Într-adevăr, responsabilitatea noastră față de viața și demnitatea fiecărei persoane umane, începând cu cei mai mici și mai lipsiți de ajutor, este criteriul care va hotărî destinul nostru prezent și veșnic (cf. Mt 25,31-46).

Eminența Voastră, dragi frați, îmi exprim încă o dată profunda recunoștință pentru această vizită, precum și pentru angajamentul dumneavoastră personal și al Patriarhiei Ecumenice în promovarea sfintei cauze a unității creștinilor.

Vă asigur de rugăciunile mele. Prin mijlocirea Sfinților Apostoli Petru și Andrei, frați după trup și în credință, Dumnezeu Tatăl să ne însoțească întotdeauna cu binecuvântarea Sa.

Vă mulțumesc!

Marți, 30 iunie 2026