Biserica Catolică se roagă pentru sufletul Cardinalului Camillo Ruini, una dintre cele mai influente personalități ecleziale ale ultimelor decenii, care s-a stins din viață la 16 iunie 2026, la vârsta de 95 de ani. Născut la Sassuolo, la 19 februarie 1931, a fost hirotonit preot la 8 decembrie 1954, consacrat episcop la 29 iunie 1983, iar în anul 1991 a fost creat cardinal în același Consistoriu cu Cardinalul Alexandru Todea, mărturisitor al credinței și simbol al suferinței și fidelității Bisericii Române Unite cu Roma.
Cardinalul Ruini a marcat timp de decenii relația dintre Biserică și societatea contemporană prin claritatea reflecției sale teologice și prin viziunea sa pastorală. Legat sufletește de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, pe care îl considera una dintre figurile decisive ale epocii moderne, Cardinalul Ruini a rămas până la sfârșit convins că misiunea Bisericii este aceea de a răspunde provocărilor istoriei prin fidelitate față de Evanghelie și prin încredere în adevărul lui Cristos.
Anunțul trecerii sale la cele veșnice a fost făcut de Cardinalul Vicar de Roma, Baldassare Reina, și de Consiliul Episcopal al Diecezei de Roma, care și-au exprimat recunoștința pentru „îndelungata și rodnica sa viață creștină” și pentru slujirea adusă Bisericii. În comunicatul oficial se subliniază că păstorirea sa, între anii 1991 și 2008, a lăsat „o amprentă profundă” asupra Diecezei de Roma și a întregii Biserici, datorită inteligenței cu care a interpretat prezența creștinilor în societate și capacității sale de a înțelege transformările culturale și sociale ale epocii. În calitate de cardinal elector, a participat la conclavurile care au ales doi Suverani Pontifi ai timpurilor noastre: pe Papa Benedict al XVI-lea, în anul 2005, și pe Papa Francisc, în anul 2013.
Apropiat colaborator al Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, Eminența Sa a fost una dintre figurile care au marcat în mod decisiv viața Bisericii în perioada postconciliară, însoțind renașterea Bisericilor din Europa de Est după căderea regimurilor comuniste. Timp de șaisprezece ani, între 1991 și 2007, a condus Conferința Episcopală Italiană, iar în paralel, ca Vicar General al Sanctității Sale pentru Dieceza de Roma, a fost chemat să slujească Biserica Romei și să colaboreze îndeaproape cu pontifii pe care i-a cunoscut de-a lungul ministerului său. După încheierea acestor responsabilități, și-a pus experiența teologică și pastorală în slujba unor misiuni deosebit de importante pentru Biserica universală, între care coordonarea Comisiei Internaționale de Anchetă privind fenomenul de la Medjugorje și conducerea Comitetului Științific al Fundației Joseph Ratzinger – Benedict al XVI-lea.
În reflecțiile sale asupra viitorului Europei și al creștinismului, Cardinalul Ruini a subliniat constant necesitatea redescoperirii rădăcinilor spirituale ale continentului și a avertizat asupra riscului reducerii persoanei umane la o simplă realitate biologică sau socială. Inspirându-se din învățătura Sfântului Ioan Paul al II-lea, afirma că „eroarea fundamentală a socialismului este de natură antropologică”, deoarece pierde din vedere transcendența persoanei și relația sa cu Dumnezeu. Pentru Cardinalul Ruini, adevărata provocare a epocii moderne era apărarea demnității omului și a identității sale spirituale într-o lume dominată de tehnologie și globalizare.
Teolog de mare profunzime și atent observator al societății contemporane, Cardinalul Ruini a dedicat o parte importantă a activității sale reflecției asupra moștenirii Conciliului Vatican II și asupra provocărilor lumii contemporane. La patruzeci de ani de la încheierea Conciliului Vatican II, într-o amplă analiză a transformărilor culturale și istorice ale celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea, scria: „Noua problematică antropologică este provocarea decisivă pentru credință”, recitind marile transformări care au marcat lumea contemporană – de la revoluția culturală din 1968 și căderea comunismului până la globalizare, revoluția tehnologică și reapariția identităților religioase. În viziunea sa, dezvoltarea științelor și a tehnologiilor aplicate vieții umane riscă să reducă persoana la o simplă realitate biologică, punând sub semnul întrebării libertatea, demnitatea și vocația omului.
Într-un context marcat de globalizare, migrații și reconfigurări culturale, susținea că societățile europene sunt chemate să-și redescopere rădăcinile spirituale. Credința creștină, spunea Cardinalul Ruini, nu este doar o realitate privată, ci posedă „o dimensiune publică de neeliminat”, fiind capabilă să ofere valori și repere pentru viața comună. Totodată, avertiza că această identitate trebuie trăită în mod autentic, pentru că „credința creștină poate îndeplini în mod eficient și durabil un asemenea rol public doar dacă nu se reduce la o moștenire culturală a trecutului, ci este crezută și trăită astăzi de persoane concrete”.
La aniversarea a șaptezeci de ani de preoție, în anul 2024, Cardinalul Ruini rememora cu emoție ziua hirotonirii sale: „Eram fericit că deveneam preot: o bucurie care, prin harul lui Dumnezeu, nu m-a părăsit niciodată”. Aceeași recunoștință l-a însoțit de-a lungul întregii sale slujiri sacerdotale, afirmând că este „profund recunoscător Domnului pentru toate Sfintele Liturghii pe care am putut să le celebrez”. De asemenea, Eminența Sa sublinia rolul indispensabil al preotului în viața Bisericii, amintind cele trei misiuni fundamentale ale slujirii sacerdotale: vestirea adevărului creștin, celebrarea cultului divin și călăuzirea comunității. În fața scăderii numărului de vocații, îndemna necontenit la rugăciune pentru noi și sfinte chemări la preoție, viață consacrată și misiune.
În ultimele luni, starea sa de sănătate se agravase, necesitând asistență permanentă la domiciliu. În anii precedenți trecuse prin mai multe probleme medicale, între care un infarct și o afecțiune renală care au impus internarea la Policlinica Gemelli din Roma.
Deviza sa episcopală, Veritas liberabit nos – „Adevărul vă va face liberi” (In 8,32) – sintetizează moștenirea spirituală și intelectuală pe care o lasă Bisericii. Prin întreaga sa slujire, Cardinalul Camillo Ruini a rămas un păstor preocupat de destinul Bisericii, de formarea conștiințelor și de dialogul dintre credință și cultură.
Astăzi, Biserica îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darul unei vieți dedicate Evangheliei și slujirii poporului lui Dumnezeu și îl încredințează Milostivirii Domnului pe cel care, timp de peste șapte decenii, a vestit cu fidelitate adevărul lui Cristos.
Veșnica lui pomenire!
Biroul de Presă EGCO
Eugen Ivuț
