SĂRBĂTOAREA NEPRIHĂNITEI ZĂMISLIRI în HAR şi BUCURIE

„O Marie, concepută fără de păcat, roagă-te penntru noi!”

 

Ziua de 9 decembrie, 2025, a fost pentru membrii Reuniunii Mariane ,,Neprihănita Zămislire” din Oradea o dovadă vie că Dumnezeu dăruieşte bogat când ţi-ai deschis inima spre a te cuprinde în har, când doreşti să aduci preamărire.

Astfel gândită, ca sărbătoare de preamărire a Lui Dumnezeu pentru darul Preacuratei Fecioare Maria Neprihănit Zămislită, sărbătoarea de hram, trăită împreună cu oaspeţi dragi din cadrul Reuniunilor Mariane orădene (inclusiv Sântandrei) şi Biroul Pastoral, a fost o BUCURIE VIE împărtăşită. 

Sărbătoarea a început cu Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala „Sfântul Nicolae” de către părintele paroh Ovidiu Duma împreună cu Pr.spiritual al Reuniunii Mariane, Traian Vasile Dobrată şi pr.Remus Mârşu. În cuvântul de învăţătură, Pr. Ovidiu ne-a oferit o prezentare a semnificaţiei şi istoricului Sărbătorii Neprihănita Zămislire, celebrată începând cu sec.VIII în orientul creştin. Papa Pius al IX-lea în documentul „Inefabilis Deus” propune contemplarea Imaculatei Zămisliri a Sfintei Fecioare ca pe un har singular, un privilegiu acordat Ei de Dumnezeu în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul lumii. Aceasta a devenit dogmă în 1854. Părintele a făcut o inspirată apropiere între semnificaţia sărbătorii şi evanghelia zilei: Luca 21(12-19). 

Privind în istoria acestei sărbători, Însăşi Preacurata ne invită să apreciem puterea de har ce iradiază din acest privilegiu al Ei. În 1830 Fecioara Maria a cerut Sf. Ecaterina Laboure la mănăstirea din Paris(Rue de Bac) să se toarne o medalie având imprimată rugăciunea ,,O Marie, concepută fără de păcat , roagă-te pentru noi care alergăm la tine!” Pe una din feţele medaliei se află imaginea Preacuratei deasupra globului pământesc, zdrobind capul şarpelui; pe cealaltă, Crucea sprijinită pe un M (Maria), cele două inimi, a lui Isus şi a Mariei, înconjurate de 12 stele. Purtarea acestei medalii miraculoase şi rostirea rugăciunii au adus şi aduc reînnoirea credinţei, vindecări, convertiri, protecţii extraordinare. În anul 1858, prin felul în care s-a prezentat Bernadettei la Lourdes: „Sunt Neprihănita Zămislire” Maria a oferit preotului neîncrezător dovada autenticităţii apariţiilor Sale, a harului ce se revărsă bogat în lume prin venirea Ei ca mesageră şi mijlocitoare la Bunul Dumnezeu. 

Întăriţi cu Sfânta Împărtăşanie, grupul numeros de marianişti, reunit lângă Steagul Marian, am adus cinstire Preacuratei noastre MAME prin rugăciuni şi cântece, mulţumind Sfintei Treimi că ne-a dăruit-O , că ne-a îngăduit să fim copiii consacraţi Ei. 

Fiindcă Dumnezeu ne-a dăruit şi un Părinte Episcop marianist,Virgil, privilegiindu-l să se nască şi să fie hirotonit ca preot în acestă zi de Sfântă Sărbătoare, i-am cîntat din toată inima ,,LA MULŢI ANI !” Preoţi şi credincioşi din toată Eparhia ne-am unit cerând prin rugăciuni , devoţiuni, Sf. Liturghii oferite, să ni-l ţină Dumnezeu sănătos, să-i dăruiască în continuare nenumărate binecuvântări !

Reuniunea Mariană are şansa de a fi împreună în devoţiunea către Preacurata Mamă Cerească, în iubitoare comuniune de rugăciune cu Surorile din Congregaţia Maicii Domnului. Astfel am continuat sărbătoarea noastră la Mănăstirea CMD, unde, ca şi în alte ocazii, am fost primiţi cu deosebită iubire şi ospitalitate de Sora Vincenţia, Claudia şi Ana. Preoţii noştri spirituali, Pr.Traian Dobrată R. M. şi gazda, Pr. Alexandru Fiţ, CMD, ne-au pregătit o ADORAŢIE LA PRESFÂNTUL SACRAMENT în Capela Mănastirii. Momentele de liniştită vedere, vorbire personală cu Isus, aflat atât de aproape pe altarul micii capele, vorbindu-ne direct în inimă, colindele oferite, cuvântul viu al Evangheliei, meditaţia: IUBIRE, HAR, CHEMARE! Introspecţia, meditaţia asupra propriei stări sufleteşti la care am fost chemaţi prin materialul pregătit de pr. Traian, va rodi în noi spre desăvârşirea personală . Ni s-a propus să reflectăm la trei momente importante din viaţa Mariei: Buna Vestire, vizita la verişoara Ei, Elisabeta şi anii petrecuţi fără Isus . Firul conducător ce uneşte aceste trei momente , ca întreaga viaţă a Mariei, este disponibilitatea Ei constantă de acceptare a alegerilor Celui Preaînalt. Ea, aşadar a trebuit să aprofundeze acea relaţie asupra căreia nici Sf. Francisc nu obosea să o cerceteze , pe care o rezuma în rugăciunea: „Învaţă-mă Dumnezeul meu cine eşti TU şi cine sunt eu.”Ni s-a propus să ne întrebăm: Cu ce spirit suntem noi, creştini şi marianişti, pregătiţi să acceptăm „neprevăzutul divin” în viaţa noastră personală şi de comunitate? Avem suficientă încredere ca să accepăm că în fiecare aparentă contradicţi există o a treia cale, Calea lui Dumnezeu? Cu câtă deschidere a inimii încercăm să o identificăm, să o urmăm, chiar şi atunci când, uneori bjbâim în întuneric? Privitor la Vizita la Elisabeta ni s-a propus să ne intrebăm :De câtă umilinţă dăm dovadă în relaţiile noastre interpersonale fiindcă umilinţă este atunci când cedăm cuvântul celuilalt chiar dacă nu ne place ce spune; să nu credem că propria noastră opinie este Evanghelie; să nu accţionăm după propria voinţă în orice activitate, ci să acceptăm cu răbdare îndrumările celor care au sarcina de a le da, chiar dacă această aşteptare ni se pare o pierdere de timp. Umilinţa înseamnă să nu punem prea mult preţ pe serviciul pe care îl oferim, deoarece Domnului îi place mult mai mult decât ceea ce facem, cum facem.

Meditând al trilea moment din viaţa Preacuratei: „Maria lipsită de Isus”, ne-am edificat asupre trăirii intense a durerii materne la pierderea FIULUI şi a îmbăţişării copiilor lumii acesteia, noua misiune. O indeplineşte pentru fiecare dintre noi: Fiecare dintre noi poate să-şi permită să pătrundă în inima Ei, să rămână acolo, să se plângă şi să ceară fără limite. Ea nu ne va trata niciodată după ceea ce suntem, în fond: mici încăpăţânaţi, obositori cerşetori. Să cerem inimilor lui Isus şi Mariei să facă lumină în afecţiunile noastre, mai ales în cele mai dragi. Să ne întrebăm : Pe cine iubim, cum iubim, dacă iubim cu adevărat şi dacă ştim că cei pe care îi iubim, de fapt , nu ne aparţin, pentru că toţi îi aparţinem lui Dumnezeu. Fie ca Mama Iubirii Frumoase să ne înveţe în sfârşit să facem lumină în inima noastră şi să urmăm cu generozitate exemplul Ei. A urmat Binecuvântarea cu Presfântul Sacrament, momentul de vârf al acestei Adoraţii vindecătoare.  

Prin generozitatea gazdelor, Surorile CMD şi pr. Eduard Roman a urmat ospăţul şi momentul de caldă părtăşie în care s-a cântat La Mulţi Ani şi s-au împărţit felicitările marianiştilor sărbătoriţi(cei născuţi în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie). Marianista Angela M. a dăruit tuturor, generos cele 50 de Rozarii realizate de ea şi sfinţite de pr. Ovidiu Duma, S-au distibuit materiale-meditaţii legate de Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri s-a comunicat programul pentru următoarele două luni. 

Darul nostru, al marianiştilor, Sfântul Rozariu de Mărire , a fost oferit Preacuratei Fecioare Maria cu adâncă recunoştinţă, cu iubire, în aceeaşi frumoasă Capelă împodobită de Craciun şi plină de flori.

Am trăit împreună o zi de SĂRBĂTOARE cu adevărat binecuvântată!  

 Pr. Traian Dobrată 

 Maria-Mirela Filimon