În duminica a XXIII-a după Rusalii, pe 26 octombrie a.c., credincioșii s-au adunat în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea pentru a celebra Sfânta Liturghie arhierească, prezidată de Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea. Evanghelia zilei, care a vorbit despre eliberarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Lc 8,26-39), a fost pentru Preasfințitul Virgil prilej reflecție asupra libertății interioare, a Harului și a prezenței lui Cristos în viața noastră de zi cu zi. Totodată, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir, celebrată în aceeași zi, i-a oferit ierarhului ocazia de a vorbi despre curajul credinței și despre libertatea adevărată, trăită în Domnul.

Ținutul ascuns al fiecăruia dintre noi
„În vremea aceea, a venit Isus în ținutul Gherghesenilor”, a început Preasfințitul Virgil, amintind că acest loc era departe de Țara Sfântă, un spațiu pe care Mântuitorul nu îl frecventa de obicei. „Și totuși, Îl vedem acolo, într-un loc singuratic, «departe de Dumnezeu». În zilele noastre, am putea spune că este un loc al dependențelor, al adicțiilor, un loc în care omul se crede liber, dar de fapt este captiv.”

Preasfințitul a explicat că fiecare dintre noi poartă în sine un astfel de „ținut ascuns” – un spațiu interior în care se adună fricile, suferințele și rănile nespuse. „A-L lăsa pe Isus să intre în ținutul meu ascuns, acolo unde doar eu știu ce se petrece, este un act de curaj și de credință. De multe ori ne deschidem în Taina Spovedaniei, dar alteori nici măcar acolo. Și totuși, Isus vine și astăzi, trece prin locurile noastre de suferință și de încercare.”

Harul care vindecă și redă demnitatea
Pornind de la cuvântul Sfântului Apostol Pavel – „Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi, cei ce eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos” (Ef 2,4-10) – ierarhul a subliniat puterea transformatoare a Harului.

„Harul vindecă și redă viață. Când Isus trece, demonul se înfricoșează, iar omul își recapătă demnitatea. Din punct de vedere psihologic, se simte ușurat; din punct de vedere spiritual, se simte viu. Câteodată, fiecare dintre noi a trăit această experiență, mai ales după Spovedanie, când am simțit pacea și renașterea sufletului.”

Imaginea omului vindecat, îmbrăcat și întreg la minte, stând la picioarele lui Isus, devine pentru credincioși un simbol al regăsirii de sine. „Cât de important este să stăm cu Isus, la picioarele Lui, plini de demnitate și de viață, reînnoiți spiritual și psihic! Dar Evanghelia nu se oprește aici – după ce îl vindecă, Isus îl trimite în misiune: «Mergi și spune!».”

De la miracol la credință, de la suferință la misiune
„Miracolul se întâmplă zilnic în viața noastră”, a continuat Preasfințitul. „Trebuie doar să avem ochi să-l vedem și inimă să-l înțelegem. Chemarea este să trecem de la simpla recunoaștere a Harului, la credință vie, și de la suferința care ne-a apăsat, la curajul de a merge senini în lume.”

El a subliniat că mărturia creștinului nu are nevoie de cuvinte mari: „Nu trebuie să strigăm: «Sunt credincios!», ci lumea, văzându-ne pacea, seninătatea și bucuria în Domnul, să creadă. Când ne lăsăm transformați prin Har, devenim o Evanghelie vie.”

Ținuturile moderne ale dependențelor
În reflecția sa, Preasfințitul Virgil a făcut o paralelă între ținutul biblic al Gherghesenilor și lumea de astăzi:
„Suntem necontenit cu telefonul în mână, izolați de ceilalți, tot mai însingurați. Deși avem acces la informație, trăim o frică interioară, o formă de izolare invizibilă. Suntem mai liberi ca niciodată – dar, sufletește, suntem încătușați. Telefonul, televizorul, mijloacele de comunicare – toate pot deveni lanțuri care ne îndepărtează de noi înșine.” Totuși, Preasfințitul a amintit că aceste lucruri nu sunt rele în sine: „Totul depinde de cum le folosim. Echilibrul interior ne este dat de Harul Domnului. El ne ajută să păstrăm unitatea între trup, suflet, minte și inimă!”

Libertatea în Cristos
„Această Evanghelie ne vorbește, de fapt, despre libertatea adevărată – libertatea în Isus Cristos”, a spus episcopul greco-catolic de Oradea: „În El suntem cu adevărat liberi; în afara Lui suntem încătușați, fără direcție. Busola vieții noastre este Domnul.”

Preasfințitul Virgil a amintit cuvintele Mântuitorului adresate femeii păcătoase – „Mergi și nu mai păcătui” – și pe cele adresate tânărului eliberat de demon – „Du-te și spune”. „Ambele exprimă același adevăr: echilibrul și libertatea vin din întâlnirea cu Harul.”

Modelul Sfântului Dumitru și libertatea martirilor
În încheiere, Preasfinția Sa a evocat exemplul Sfântului Dumitru, Izvorâtorul de Mir, martir al primelor secole creștine: „Deși era soldat în armata romană, Sfântul Dumitru a fost mai liber decât cei care îl țineau înlănțuit, pentru că libertatea sa era în Cristos. Martirii noștri au trăit același adevăr: închiși în celule, erau sufletește liberi.”

O invitație la libertate și echilibru
„Noi, cei care suntem liberi, reușim oare să trăim libertatea Harului și acest echilibru în Domnul?” – a întrebat, în final, Preasfințitul Virgil, considerând că aceasta este marea întrebare, de la care trebuie să pornim întotdeauna.

„Cristos trece și astăzi prin ținuturile noastre ascunse, ne dăruiește Harul Său și ne redă echilibrul. Să o rugăm pe Maica Sfântă, Maica Bunului Sfat, să ne ajute să-L simțim pe Domnul care trece prin viața noastră și să devenim, cu adevărat, liberi în El.”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi