La 8 decembrie 1920 a plecat la Domnul episcopul greco-catolic Demetriu Radu, una dintre cele mai importante figuri ale Marii Uniri din 1918 și, totodată, prima victimă a unui asasinat politic din România.

Acesta s-a născut 26 octombrie 1862 la Uifalău, situat la 5 km sud de Aiud, pe malul Mureșului, comitatul Alba (redenumit Rădești în onoarea lui), din părinţi ţărani, Ion şi Paraschiva născ. Maior. Și-a făcut studiile primare la Aiud, la Școala Franciscanilor, după care a urmat Liceul „Sfântul Vasile” din Blaj, iar în 1879 a fost trimis la Roma, unde a studiat la Institutul Sfântul Atanasie și la Colegiul de Propagandă Fide. A studiat aici timp de 6 ani, asimilând o cultură impresionantă, pe care a îmbogățit-o apoi permanent, ajutat și de cunoașterea mai multor limbi străine: latina, italiana, franceza, germana și maghiara.

La sfârșitul studiilor a obținut titlul de doctor în teologie și filosofie. Papa Leon al XIII-lea, „în semn de recunoaștere a calităților excepționale ale viitorului preot”, i-a dăruit o medalie de aur. În anul 1885, a fost hirotonit ca preot la Roma, iar după hirotonire a fost numit paroh al românilor ardeleni greco-catolici din București. În acea vreme, Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar pentru a evita orice fel de tensiuni diplomatice, Demetriu Radu a fost integrat ca preot greco-catolic în Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Arhiepiscopul romano-catolic Paul Iosif Palma îl numește profesor la Seminarul Teologic de la Cioplea, apoi director al Seminarului Arhiepiscopal de la București. Predicile sale, rostite în limba română în Catedrala Sf. Iosif, unde slujba se ținea în limba latină, devin atât de apreciate, încât veneau să-l asculte bucureșteni de toate confesiunile.

În două rânduri, fiind binecunoscut și apreciat de Regele Carol I și de primul ministru I. C. Brătianu, care îi prețuiau cultura, tactul și abilitățile diplomatice, este trimis la Vatican, ca reprezentant al Regatului României, în scopul aplanării unor divergențe apărute între țara noastră și Vatican. Ca orator a atras atenţia înaltului cler al Bisericii Ortodoxe Române, care a pornit împotriva lui o îndârjită campanie de presă, cu deosebire în revista „Biserica Ortodoxă Română”.192) Din Bucureşti a colaborat la „Unirea” de la Blaj şi la „Revista Catolică” a pr. Vasile Lucaciu , iar mitropolitul Ioan Vancea l-a distins protopop onorar şi l-a numit asesor consistorial mitropolitan. În 9 mai 1897, Demetriu Radu a fost hirotonit episcop în catedrala din Blaj de către mitropolitul Victor Mihaly de Apșa, iar Împăratul Franz Joseph a fost însă intransigent și Demetriu Radu a fost învestit episcop de Lugoj.

În anul 1901, Demetriu Radu a început restaurarea Mănăstirii Greco-Catolice Prislop din comitatul Hunedoarei (confiscată de comuniști în anul 1948 și dată Bisericii Ortodoxe Române, devenita loc de pelerinaj acolo fiind mormantul preotului Arsenie Boca). În anul 1903, Vaticanul a decis să îl transfere ca episcop la Oradea. A păstorit Eparhia Oradea timp de 17 ani, până la tragica sa moarte. Realizările sale din acești ani au fost deosebite. În primul rând trebuie amintită edificarea superbului palat episcopal de la Oradea, dat în folosință în 1905. Pe propria sa cheltuială, dr. Demetriu Radu a refăcut turla Catedralei episcopale greco-catolice „Sf. Nicolae” din Oradea, care arsese într-un incendiu, dându-i o formă nouă, de influență bizantină. A reconstruit întregul domeniu de la Beiuş, îndeosebi reşedinţa, distrusă de un incendiu în 1910 şi casa dominială din Holod.

La Stâna de Vale a zidit o nouă reşedinţă şi mai multe vile şi le-a modernizat pe cele vechi. A amplificat şi adăugat noi aripi la seminar, şcoala normală diecezană, internatul de băieţi din Beiuş şi o casă celui de fete. Tot Demetriu Radu a avut meritul de a-l convinge pe Ion C. Brătianu, pe care îl cunoștea din anii petrecuți la București, să permită ridicarea bisericii greco-catolice, purtând hramul Sfântul Vasile cel Mare, de pe strada Polonă din București (astazi este cea mai micuță catedrală catolică din lume) a contribuit cu suma de 100.000 de coroane austro-ungare la ridicarea acestei biserici. A construit apoi, pe cheltuială proprie, o impunătoare biserică în localitatea sa natală. Pictura superbă a bisericii este opera lui Octavian Smigelschi, cel mai reputat pictor de biserici din Transilvania epocii, iar iconostasul a fost sculptat (după schițele lui Smigelschi) de sighișoreanul Iosif Vogel. Sfințitea Sfântului Lăcaș a avut loc la 17 iulie 1910.

A participat activ la lupta împotriva alipirii unei parohii româneşti la eparhia maghiară de Hajdu-Dorogh, înfiinţată în 1912. În acest scop a condus o delegaţie a episcopatului român unit la Roma cu un memoriu de protest adresat Sfântului Scaun. În Eparhia Oradea s-au construit, în vremea sa, 20 de biserici noi, numeroase case parohiale și locuințe pentru cantori și învățători.

În 1908 a fost construit Liceul greco-catolic din Oradea, iar în 1914 a început (pe cheltuiala Sfinției Sale) construirea Academiei Teologice, terminată în 1924, pe timpul urmașului său, episcopul Valeriu Traian Frențiu. În 1918, episcopul Demetriu Radu a făcut parte din prezidiul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, alături de Gheorghe Pop de Băsești și de episcopul ortodox de Arad, Ioan Papp. În calitate de decan al episcopatului român unit l-a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu, sosit la Blaj în fruntea Armatei Române. La 23 mai 1919 i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea, pe regele Ferdinand I al României și pe regina Maria.

Nu s-a putut întoarce la Oradea decât în mai 1919, după ce armata română a cucerit Bihorul de la bolşevici. A luat parte activă la şedinţele Consiliului Dirigent, la Sibiu. La 1 ianuarie 1920, cu ocazia instalării mitropolitului Vasile Suciu, a fost distins cu paliul arhiepiscopal, distincţie acordată în mod obişnuit mitropoliţilor. După Unire, a devenit senator în Parlamentul României.

A fost ucis într-un atentat cu bombă organizat de comuniști anarhiști veniți din Rusia. Este vorba de Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, ținta grupării fiind senatorul Octavian Goga. Atentatul a dus la condamnarea comuniștilor în Procesul din Dealul Spirii și la interzicerea Partidului Comunist. În acest atentat au mai murit ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu, și senatorul Spirea Gheorghiu; toti au fost declarați martiri ai neamului și li s-au organizat funeralii naționale.

A fost înmormântat la Oradea iar ulterior, în 1921, osemintele pământeşti ale defunctului episcop au fost duse și depuse în cripta de sub altarul bisericii ridicate de el în satul natal Rădești. În acest an, i-a fost adus un omagiu deosebit la Alba-Iulia, iar în Eparhia Greco-Catolică de Oradea a fost lansat un album omagial dedicat distinsului ierarh.

Istoria care nu se învață la școală