Cu inima intristată rostim astăzi numele Părintelui Cristian Biru, paroh la Sălăjeni, localitate apropiată de Zalău. E mult timp de când Reuniunea Mariană îi rostea numele cu bucurie și speranță, pentru că Părintele Cristian nu a fost numai preotul lui Cristos în eparhia noastră, a fost și preotul marianist, consacrat Sfintei Fecioare cu întreaga sa ființă. Cu evlavie, fără zgomot, dar temeinic, a reînființat Reuniunea Mariană la Bobota, unde a fost paroh.
Invitate pentru pregătirea ceasului cel mare al intrării solemne în Reuniune, marianistele din Oradea ne-am găsit în mijlocul unei Reuniuni Mariane căreia urma să i se dea binecuvântarea solemnă… Nu am aflat cât a durat ,,apostolatul” părintelui, dar era limpede că ceruse timp, suflet, și dăruire.
Gândul părintelui a schimat mersul obișnuit spre Reuniunea Mariană, a început cu o sărbătoare a spiritualității mariane; părintele ne-a adus împreună în rugăciune, ne-a adus împreună ca să ne cunoaștem și să ne apropiem sufletește, să fim ,,o inimă și un suflet”.
De la Oradea am venit cu statuia Fecioarei peregrine, ca să fie zilnic cu viitoarele marianiste. Am explicat că primul popas al Fecioarei Preacurate va fi la familia părintelui, apoi, pe rând, la toate familiile care o doresc. Dar părintele a intervenit imediat, corectându-ne intenția: Sfânta Fecioară va intra în famiile viitoarelor marianiste și își va încheia drumul la familia părintelui.
Tot ce am trăit la Bobota poate fi cuprins în cuvântul frumos, de la Capela albă, loc de rugăciune, care ne-a impresionat prin eleganța simplității și a luminii, la părintele, cu studii multe și grele, dar aproape de credincioși, un frate de al lor, până la căldura sufletească a greco-catolicilor din comună.
În ziua intrării solemne în Reuniune, eram iarăși la Bobota, la ,,vechii” noștri prieteni, trăind aceleași momente de credință și de rugăciune… Și la promisiunea noilor membri, de devotament și iubire pentru Preacurata, în adâncul sufletului reînnoiam și noi Crezul marian…
Într-o livadă plină de pomi, flori și verdeață, am rămas cu toții împreună până târziu, într-o atmosferă de bucurie și prietenie. Părintele era fericit, gândul său bun îl vedea împlinit…
Această legătură de suflet între Părintele Cristian, famila sa și noi, marianistele și marianiștii din Oradea, nu a încetat. Am fost împreună în rugăciune, la Exercițiile spirituale, la ,,Întâlnirile naționale ale Reuniunii Mariane”, la diferite acțiuni. Părintele a tradus pentru Reuniunea Mariană a Eparhiei de Oradea cartea ,,Fioretti de la Vierge Marie” a cunoscuților mariologi Rene Laurentin și Albert Pfleger—nu a ajuns însă să o vadă tipărită.
Fericitul Vladimir Ghika spunea că orice sfârșit cheamă și întemeiază cel puțin o viață… Va fi timp să se descopere în taina Preotului marianist Cristian Biru ceva ce se cere să fie continuat. Iar noi ne vom repeta mereu cuvintele aceluiași Fericit Vladimir Ghika:,, Fie ca toți cei care ar putea avea nevoie de mine să mă aibă în chip nevăzut—prin rugăciune—alături de ei”.
În lacrimi ne despărțim astăzi de Părintele marianist Cristian Biru… Și ne este greu sufletul…
Sacerdos in aeternum secundum ordinem Melchisedech, panem et vinum obtulit, Christus Dominus!
Requiem aeternam dona ei, Domine et lux perpetua luceat ei. Requiescat in pace. Amen!
Părintele spiritual al R.M. Președinte a R.M.
Traian Dobrată Otilia Bălaș
