14 aprilie 1885-4 septembrie 1959

135 de ani de la naștere

Munca medicului nu este nici aparatul, nici  seringa, ci inima și sufletul lui bun față de cel suferind”.

Dr. Ștefan Blăjan

 

        Se împlinesc 135 de ani de când doctorul Iuliu Hațieganu „s-a ivit în lumină”, timp în care trecerea prin ani așterne uitarea … Sunt totuși situații când această nemiloasă lege cedează, anumite personalități contestă regula.

       Evocându-l pe Iuliu Hațieganu, profesorul doctor Ioan Goia sublinia (1892-1982) acest adevăr: „Astăzi știm că dr. Iuliu Hațieganu nu ne-a părăsit, că el continuă să fie oricând aici, lângă noi”. A rămas prin medicii formați de el în spiritul „unei discipline riguroase, a unei abnegații fără limită … față de omul suferind”. Sunt medicii, studenții de altădată, care umpleau amfiteatrele clinicilor, unde profesorul Iuliu Hațieganu îi învăța cea mai înaltă artă, aceea ,,de a susține moralul pacientului, de a-l consola, de a-l sprijini în marea singurătate a suferinței și de a-i întreține speranța în viață până la ultima ei pâlpâire”. Îi pregătea să fie „oamenii din tranșee” …

       Tulburătoare de actuală gândire …

       Toți medicii cunosc această datorie, toți respectă Jurământul lui Hipocrate, și cu toate acestea, la Iuliu Hațieganu se observă o notă distinctivă: „transmitea acel flux magnetic ce voia să spună: «Încrede-te în tămăduitorul tău, dar încrede-te și în puterile proprii!»Era un zâmbet cald, calm, înțelept consolator și compătimitor, exprimând, în egală măsură, solidaritatea în suferință și speranța în vindecare”.

       Iuliu Hațieganu este un reprezentant al Iluminismului transilvan, al ȘCOLII ARDELENE, crescut și format în ȘCOLILE BLAJULUI.

       Renumitul medic și profesor Iuliu Hațieganu, cel care a înființat la Cluj, după Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, în 1918, „Facultatea de Medicină”, în cadrul Universității „Daciei Superioare”, devenite „Universitatea Regele Ferdinand I ”, și a ținut prima prelegere în limba română în Ardeal, medicul care dincolo de erudiție uimea prin precizia diagnosticului și amintea miracolul, este fiu de preot greco-catolic.

       „Medicul este asemănător zeilor”, spuneau anticii – este maxima potrivită doctorului Hațieganu.

       Pentru colegi și studenți a fost un ferment dinamizator în clinicile unde a lucrat și în amfiteatrele în care a format medici și oameni, a conferențiat – orator și nu retor -, „ascultat cu fascinație, pentru că ce spunea se adresa deopotrivă minții și inimii ascultătorilor”.

       La zece ani de existență a Facultății de Medicină din Cluj, în cadrul aniversar sărbătoresc, profesorul doctor Ioan Goia i s-a adresat cu recunoștință: „Domnule profesor, mai presus de toate, noi, colaboratorii tăi, îți aducem omagiile noastre pentru atmosfera de caldă prietenie și camaraderie ce ai știut-o menține în această clinică, căci nu este nici unul dintre noi care să nu fi simțit vibrarea caldă a inimii tale generoase. În orele grele, în orele de îndoială a vieții, o vorbă de încurajare, o privire blândă cu vizări de bunătate discretă, de câte ori nu ne-a inspirat energii noi, pentru a continua cu forțe sporite lupta” (Florea Marin, membru emerit al Academiei de Științe Medicale din România, „Iuliu Hațieganu – Monografie -, Editura Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, 1999,p.468)

       Din fața Altarului, predicile Părintelui Ioan Hațieganu îi vorbeau în copilărie despre mila lui Isus pentru omul suferind; din amvonul Catedralei din Blaj au venit cuvinte și îndemnuri spre bunătate, grijă și atenție pentru semenii care au nevoie de îmbărbătare și speranță. De timpuriu a fost învățat să pună dragoste, dăruire și caritate în tot ce făcea; ca medic, aceste valori au constituit harul său și i-au format Crezul: „Medicina înseamnă știință, artă și conștiință, încălzite de iubirea față de omul în suferință”.

       Rândurile noastre de acum doresc să aducă îndreptățitul omagiu medicului eminent, adevărată somitate europeană, profesorului, omului de știință și omului care a fost Iuliu Hațieganu. Și insistăm asupra OMULUI, pentru că el, Iuliu Hațieganu, a răspândit lumină și a lăsat lumină peste tot pe unde a trecut. Nicolae Iorga spunea că uneori învățăm mai mult de la cei care „au plecat” și spusele lor „par a cădea din seninul cerului ca lumina clară  a unei stele eterne”.

       Medicul și profesorul Florea Marin, prezentându-l în monografia Iuliu Hațieganu, vorbește despre „splendoarea sa omenească”. De această splendoare omenească societatea are nevoie neîncetat, și astăzi, în lumea computerizată, mai mult, pentru că se simte cât de pustiu este omul fără emoție și omenie … Și ca să nu ajungem să trăim într-o lume de gheață, pe cei buni care ne-au precedat, prin puterea minții și a inimii, îi putem readuce lângă noi să ne reînvețe ce nu era voie să uităm, și am uitat …

       Evocându-i azi personalitatea, vom avea iarăși sub privirea noastră „arta medicului” și „splendoarea omenească”, particularități ce îl definesc pe Iuliu Hațieganu. Medicul și profesorul fascina oamenii, Ardealul tot îl cunoștea, din timpul vieții devenise legendar: „A redat viața și speranța, a ușurat durerile, iar dacă nu era posibil mai mult, a redat bolnavilor liniștea, împăcarea cu sine și cu semenii, pacea sufletului”.

       Strămoșii lui Hațieganu au lăsat amintirea unor oameni inteligenți, care au lucrat din greu, oameni cinstiți și curajoși. Bunicul, Simion, a fost căpitan al lui Avram Iancu. După Revoluția din 1848 a fost închis în unul din turnurile cetății Alba Iulia și din celulă s-a salvat sărind de la o mare înălțime. S-a căsătorit cu fiica unei alte căpetenii din oștile lui Avram Iancu, a întemeiat o familie frumoasă, binecuvântată cu trei copii, o fată și doi băieți, amândoi preoți greco-catolici hirotoniți la Blaj.

       Ioan s-a căsătorit cu Aurelia Deac, fiică de preot greco-catolic de pe Valea Mureșului, a fost numit preot la Dârja – unde s-a născut Iuliu -, comuna Panticeu din județul Cluj, mai târziu în Cojocna, localitate din apropierea Clujului. În comuna Cojocna, protopopul Hațieganu a ridicat Biserica Greco-Catolică și casa parohială. A participat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, ca delegat al comunei, fiind chiar în Sala Unirii.

       Pe una din foile Evanghelierului de pe Altarul Bisericii a scris cu mâna lui: „Căsătoria noastră a fost binecuvântată cu 13 copii, 7 feciori și 6 fete” …

       Școlile Blajului i-au format pe copiii Părintelui Hațieganu: Iuliu a fost elev la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, convins de chemarea ce o simțea în suflet: a fi preot și urmaș al tatălui său. A fost coleg și prieten cu Ioan Coltor și cu Iuliu Hossu, viitorul Cardinal și Martir, lângă care a stat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, în timp ce citea „Proclamația de Unire a Transilvaniei cu Regatul României” – Hațieganul a fost delegat al tineretului universitar și mai târziu a făcut parte din Consiliul Dirigent …

       Blajul „fântână a românismului”, despre care Nicolae Iorga spunea că „are mai multă istorie decât aer”, a întărit credința și iubirea pentru Biserica Greco-Catolică în sufletul elevului Hațieganu și l-a învățat ce este devotamentul, truda, răbdarea și jertfa. A avut profesori erudiți, pe Augustin Bunea, Ioan Micu Moldovan și Iacob Mureșianu, profesori care au format și ei, la rândul lor, erudiți …

       La absolvirea liceului, Iuliu Hațieganu a concurat pentru o bursă la Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta, împreună cu Alexandru Borza, dar nu a reușit pe primul loc și s-a hotărât să urmeze medicina la Cluj. Pentru Roma, bursele le-au obținut Iuliu Hossu și Ioan Coltor. Pierzând bursa pentru preoție, în favoarea lui Alexandru Borza, preot și profesor universitar, creatorul „Grădinii Botanice” din Cluj, se spune că Biserica a pierdut un viitor  probabil mare preot, dar țara a câștigat un medic de renume.

       La Medicina din Cluj a avut profesori mari, dar maestrul apreciat de Hațieganu a fost profesorul de medicină internă Puryesz Zsigmond. Un semestru l-a urmat la „Facultatea de Medicină” din Graz, considerată a doua mare facultate din Austria, o alegere pentru valoarea ei, dar și și pentru o perfectă stăpânire a limbii germane – în istoria medicinii Iuliu Hațieganu este considerat medic de formație a Scolii de Medicină germană.

       În anul 1909 a absolvit Facultatea de Medicină și a susținut strălucitor diploma de doctor; profesorul Zsigmond Puryesz, om cu suflet ales, fără rețineri naționaliste, l-a încadrat preparator, apoi asistentul său. Legătura sufletească dintre maestru și discipol a fost una dintre cele mai frumoase – Iuliu Hațieganu a păstrat toată viața fotografia profesorului Zsigmond Puryesz pe masa sa de scris și un tablou deasupra biroului …

       Din 1919 este profesor și primul decan al „Facultății de Medicină ”din Cluj, apoi, rector. Pentru știința organizării noii instituții, a vizitat Medicina din București și cele mai renumite Facultăți de Medicină și Clinici din Europa: Franța, Elveția, Italia și Spania, Austria și Germania îi erau cunoscute.

       Iuliu Hațieganu este un exemplu rar, a reușit să formeze un corp didactic cu specialiști excepționali: Victor Papilian, Iacob Iacobovici, Constantin Levaditi, Victor Babeș – Clujul a reprezentat în perioada interbelică una dintre cele mai mari sau poate cea mai mare valoare medicală din țară, similară cu cea din apusul Europei.

       Au existat colaboratori și studenți care l-au considerat un geniu, spune profesorul Ștefan Blăjan, care a lucrat cu Hațieganu ani de zile. Oricum, uimea prin o profundă înțelegere a mecanismului vieții, mecanism ce nu exclude imprevizibilul, și a complexului de factori care îl reprezintă boala, dar în aceeași măsură prin curajul și asumarea răspunderii și prin farmecul persoanei, vădit prin „zâmbetul, umorul, modestia, calmul, dăruirea de mucenic la altarul durerii”.

       Activitatea profesorului Hațieganu s-a desfășurat pe coordonate științifice, didactice, clinice și social-obștești.

       Este creatorul „Școlii de medicină internă” din Cluj, prin care a introdus un spirit nou nu numai prin cunoștințele transmise, ci și prin o educație morală care obligă respect față de suferința umană. De suferința semenilor, medicul „trebuie să se apropie sufletește și să-i trateze cu dragoste și blândețe”, își învăța Hațieganu studenții, și apelând la o formulare plastică, continua, pentru că bolnavul este „un biet Robinson pe insula patului”. Și câmpul de luptă al medicului este patul bolnavului, iar analizele de laborator sunt ajutătoare în stabilirea diagnosticului clinic.

       A considerat că forța unei universități o dă prestația științifică, a făcut cercetare științifică, s-a afirmat în țară și în străinătate, la congrese și conferințe, fiind considerat o valoare a medicinei europene, a fondat publicații de specialitate și a deschis celor merituoși drumul spre catedre universitare.

       Numele lui Hațieganu era cunoscut încă de la primul studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul medical din Budapesta în 1914. Gândirea medicală a omului de știință Hațieganu este cuprinsă în numeroasele sale lucrări, din care amintim: Curs de patologie medicală, vol.I-VII, Clinică și patologie medicală, vol. I, și, în colaborare cu Ioan Goia, Tratat elementar de semiologie și patologie medicală, 3 volume, mai reținem Infecția tuberculoasă și profilaxia ei socială și Permanentul și tranzitoriul în medicină.

       Imaginea medicului și a profesorului Iuliu Hațieganu o aducem între noi prin puterea evocatoare a cuvintelor profesorului doctor Ioan Goia: „Condeiul se sfiește, explicabil, frazele de elogiu se repetă … Eu recunosc un singur maestru în Școala medicală clujeană: Hațieganu. Maestrul este, înainte de toate, un MEDIC DESĂVÂRȘIT. Adică are darul rar, arta rară, de a vindeca bolnavi și de a învăța pe alții să vindece, de a preda cursuri și de a învăța pe alții să predea, într-un cuvânt: MAESTRUL ESTE UN CREATOR DE ȘCOALĂ, DE TRADIȚIE. Acesta a fost unul singur: Hațieganu. Eu am fost elev și colaborator al lui. Atât” (Ștefan Blăjan, „Contemporanii și urmașii despre Iuliu Hațieganu”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985, p.123).

       La toată aceaste prezență de mare competență și răspundere, Hațieganu a adăugat, pe toată durata activității sale, consultații gratuite pentru studenți și săraci, pentru țărani și pentru toți cei lipsiți de mijloace materiale.

       Personalitatea lui Iuliu Hațieganu nu ar fi completă dacă nu s-ar menționa activitatea sa pe tărâm cultural și social. În cadrul ASTREI exista Asociația Șoimii Carpaților, cu secțiuni la orașe și sate, cu scopuri culturale și sportive. Deviza Asociației era „Totul pentru națiune, nimic pentru tine, nici câștig, nici glorie”. Conducătorul Șoimilor Carpaților a fost Iuliu Hațieganu, pe care atunci l-a cunoscut tot Ardealul.

       În 1931 a înființat la Cluj, cu strădania și cheltuiala sa, Parcul sportiv universitar profesor doctor Iuliu Hațieganu, pe o întindere de 25 ha, cu spații sportive, gazon, cu arbori și arbuști unici în Europa, și ronduri de flori. A fost gândit în memoria fiului său Iuliu Marius Hațieganu, care a murit la 8 ani, gândit ca cel mai mare omagiu ce îl putea aduce coilului dispărut, făcând pentru copiii altora ceea ce ar fi făcut pentru copilul său.

       În mijlocul parcului a ridicat o biserică de lemn, biserică greco-catolică, pe care a dorit-o frumoasă, cu o cruce și cu icoana Mântuitorului. Biserica era deschisă tuturor: „ … Fiecare când s-a ruga, s-a ruga în felul lui”, spunea cu o totală înțelegere.

       Iuliu Hațieganu a fost profund credincios, era sensibil la sunetul clopotelor,  era o chemare la rugăciune, pentru a nu ne abate de pe „cale”, și o chemare la rugăciune pentru a nu-i uita pe cei „plecați”. Era atât de legat de Biserica și cultura Blajului, încât în timpul celui mai aspru comunism a cerut redeschiderea Școlilor din Blaj. Un act de curaj. Nu i-a lipsit curajul nici atunci când ambasadorul sovietic i-a cerut să-l consulte pe Stalin bolnav și Hațieganu l-a refuzat pe motiv că fratele său, Emil, era închis.

       În 8 decembrie 1948 profesorul Iuliu Hațieganu a fost înlăturat din Clinica Medicală I și din învățământ …

       În 1953 a fost reîncadrat și în 1955 a fost ales membru al Academiei Române.

       Medicina internă românească actuală se altoiește pe trunchiul viguros creat de el – Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca îi poartă numele.

       A trăit într-un timp dat, dar a rămas între noi ca să ne ajute să înțelegem timpul nostru. Simțim că nouă ne sunt adresate cuvintele: „Nu sărăcia materială e pericolul care ne amenință, ci cea sufletească”.

       Încercăm să ne amintim ultima clipă din viața profesorului Iuliu Hațieganu, până când inima totuși … A fost gestul Sfintei Cruci …

       Pe sine s-a considerat „student veșnic, elev al marelui Hipocrate”, el care în realitate a fost „unul dintre pontifii medicinei românești”.

       Astăzi, la aniversarea celor 135 de ani de la naștere, aducem profesorului doctor Iuliu Hațieganu omagiul nostru, pentru forța morală și drumul drept al vieții, viață plină de lumină primită de Sus și dăruită generației sale, pe care a onorat-o, lumină lăsată de doctorul Iuliu Hațieganu ca să străbată timpurile.

Profesor Otilia Bălaș