„Gândul meu pătruns de emoție se îndreaptă acum spre merituosul și prea scumpul cardinal Alexandru Todea, arhiepiscop emerit de Făgăraș și Alba-Iulia, care a petrecut 16 ani în închisoare și 27 în domiciliu obligatoriu”: spunea Papa Ioan Paul al II-lea acum 20 de ani (7 mai 1999), la sosirea Sanctității Sale în România, ca prim Succesor al lui Petru care a pășit pe pământ românesc. Aceasta era și ultima apariție publică a cardinalului Alexandu Todea. Întors la Casa Tatălui trei ani mai târziu de la acea istoric întâlnire, pe 22 mai 2002, prezența sa este vie în sufletele și memoria tuturor celor care îl primesc peste câteva zile pe Papa Francisc în România.

„Aducându-i omagiu lui, care, în suferința acceptată cu creștinească răbdare din mâinile lui Dumnezeu, își continuă slujirea de fidelitate față de Biserică – a continuat Ioan Paul al II-lea – aș dori să aduc un cuvenit tribut de recunoștință și celor care au îndurat persecuții similare și grave limitări. Moartea i-a unit pe acești frați ai noștri de credință în mărturia eroică a martiriului: ei ne lasă o lecție de neuitat de iubire față de Cristos și Biserica sa”. După două decenii, șapte dintre aceștia, slujitorii lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, vor fi ridicați la cinstea altarelor de succesorul său Papa Francisc, pe 2 iunie a.c., la Blaj.

„Împărtășirea din mâinile Papei Ioan Paul al II-lea, îmbrățișarea cu urmașul Sfântului Petru, binecuvântarea primită, demnitatea și noblețea cu care și-a purtat suferința”, spus PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, „a arătat tuturor o propovăduire «în tăcere» a destinului Bisericii Române Unite”.

La Blaj vor ajunge pe 2 iunie a.c., mulți dintre cei care au fost părtași emoționantului moment în care Papa Ioan Paul al II-lea, l-a îmbrățișat pe cardinalul Todea, aflat în scaun cu rotile, în aceeași biserica în care cu 49 de ani înainte a fost consacrat în clandestinitate episcop. De asemenea, vor fi, tinerii de acum 20 de ani, pe care Preasfinția sa i-a botezat, chiar și în clandestinitate, vor fi oamenii care, deși suferinzi sau în vârstă, vor găsi și ei tăria de a lua parte, în ciuda oricărei condiții, la întâlnirea cu Succesorul lui Petru. Nu în ultimul rând, vor fi copiii, care l-au cunoscut pe „scumpul cardinal Todea” din poveștile de suflet ale celor mari.

***

„Alexandru Todea s-a născut la 5 iunie 1912 în Teleac, județul Mureș, fiind al 13-lea din cei 16 copii ai lui Gheroghe și Maria Todea. Cu mari greutăți și eforturi financiare, inerente unei familii numeroase, termină liceul în 1933 și în același an intră la Academia Teologică din Blaj. S-a remarcat de ca un student sclipitor încă de laînceput și în al doilea an universitar este trimis de mitropolitul Vasile Suciu la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. Un alt mare martir al Bisericii Unite, episcopul Iuliu Hossu, remarca credința și caracterul tânarului Alexandru Todea și-l hirotonește pe acesta diacon încă din anul patru de facultate. Peste numai un an, în 1939, va fi hirotonit preot. În 1940 obține titlul de doctor în teologie. După obținerea titlului de doctor în teologie, în 1940, este numit secretar mitropolitan, fiind în același timp profesor de religie, latină și italiană. Iubit și apreciat de elevii săi, asemeni ilustrului său frate de credința, episcopul Ioan Suciu, tânarul preot acordă tinerilor o atenție deosebită, contribuind la formarea generațiilor de elită ale României.

Datorită rezistenței în fața non-valorii și absurdului persecuțiilor perioada comunistă, este trecut pe lista neagră a Securității. Începe lungul șir al arestărilor, în fața cărora spune doar atât: „suferința trebuie considerată cea mai înaltă demnitate de care ne putem învrednici”.

Închisoarea de la Gherla, închisorile de la Jilava și „Uranus”, condamnarea la muncă silnică sau închisoarea de la Sighetu Marmatiei – unde erau întemnițați și ceilalți ierarhi ai Bisericii Unite rămași în viață, penitenciarele din Râmnicu Sarat, Pitești, Dej și Gherla, nu l-au descurajat, preocupându-se mereu de cei din jur, pe care i-a încurajat mereu, chiar și în cele mai oripilante condiții, căci era convins că „nu catedralele au creat locuri de pelerinaj, ci locurile în care s-a suferit pentru credință au creat catedralele”.

În 1986 este ales mitropolit al Bisericii Române-Unite cu Roma, în condițiile clandestinității, fiind confirmat la 12 matie 1990 ca arhiepiscop de Alba-Iuliași Făgăraș. Recunoscut prin Decret prezidențial, a primit oparte din reședința mitropolitană de la Blaj, dar nu și Catedrala înălțată de episcopul Ioan Inochentie Micu Klein sau celelalte bunuri confiscate de regimul comunist ăn 1948.

Recunoașterea supremă a unei vieți de credință și jertfe o reprezintă numirea sa în Colegiul cardinalilor, la 28 mai 1991, de Papa Ioan Paul al II-lea. Alexandru Todea devenea astfel al doilea cardinal din istoria  României, după Iuliu Hossu. La 20 iulie 1994, Papa i-a aprobat retragerea de la conducerea Bisericii, din motive de sănătate.

Ducându-si cu demnitate și bucurie boala care-l ținea paralizat în scaun, a trecut la cele veșnice pe 22 mai 2002, fiind înmormântat în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj.

„O viață, un destin personal care se identifică cu destinul unui neam, al unei Biserici. Model de credință și tărie în orice împreujurare a vieții, păstor și apărător al turmei sale, cardinalul Alexandru Todea domină dincolo de zorii existenței noastre istorice, rămânând unul dintyre stâlpii pe care se sprijină spiritualitatea și destinul valorilor românești autentice, chemându-i pe toți la unitate în Biserica lui Cristos, Una, Sfântă, Catolică și Apostolică”: scrie PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea în cartea omagială  „Cardinalul Todea”, publicată în 2012, de Galaxia Gutenberg.

M. Caba