MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A V-A DUPĂ PAȘTI – Io 7,14-30 Textul biblic

Textul biblic
¹⁴Trecuse deja jumătate din sărbătoare, când Isus a urcat la templu şi învăţa. ¹⁵Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?”. ¹⁶Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: „Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. ¹⁷Dacă vrea cineva să facă voinţa lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc mai degrabă de la mine. ¹⁸Cine vorbeşte de la sine îşi caută propria glorie; însă cel care caută gloria celui ce l-a trimis, acesta este vrednic de crezare şi nu este nedreptate în el. ¹⁹Oare nu Moise v-a dat Legea? Totuşi, nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să mă ucideţi?”. ²⁰Mulţimea i-a răspuns: „Ai diavol. Cine caută să te ucidă?”. ²¹Isus a răspuns şi le-a zis: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi. ²²Deoarece Moise v-a dat circumcízia – deşi ea nu vine de la Moise, ci de la patriarhi – circumcideţi un om în zi de sâmbătă. ²³Dacă un om primeşte circumcízia în zi de sâmbătă – ca să nu fie călcată Legea lui Moise – voi vă mâniaţi pe mine pentru că am vindecat un om întreg în zi de sâmbătă? ²⁴Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi judecată dreaptă!”. ²⁵Unii dintre cei din Ierusalím spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă? ²⁶Iată, vorbeşte în public şi nu-i spun nimic! Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? ²⁷Dar acesta ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este”. ²⁸Atunci Isus, în timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi, totuşi, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi. ²⁹Eu îl cunosc, pentru că vin de la el şi el m-a trimis”. ³⁰Atunci căutau să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru că nu venise încă ceasul lui. 

Meditaţie
În Evanghelia după Ioan, doar lui Isus îi este rezervată prerogativa de a învăța. Fiul este cel care îl face cunoscut pe Tatăl, El ne-a descoperit chipul milostiv și iubitor al Tatălui, învățându-ne să ne comportăm ca și adevărați fii ai lui Dzeu și încercând să devenim frați între noi. Așadar, învățătura îi este rezervată doar Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, iar noi suntem cei care primim această învățătură, acest Cuvânt pentru a deveni asemenea Fiului, după modelul relației dintre Tatăl și Fiul, și după modelul de iubire care există între Tatăl și Fiul, iubire care este Spiritul Sfânt. Omul este creat tocmai pentru a primi în inima sa acest Cuvânt, iar lăsându-se „instruit” de acest Cuvânt omul va deveni cu adevărat om, ba mai mult, acest Cuvânt îl îndumnezeiește. De aceea, pentru a înțelege adevărul Cuvântului Său, pentru a crede acestui cuvânt avem nevoie de un singur lucru: să facem voia lui Dzeu, pentru a experimenta adevărul Cuvântului Său, adică să-l punem în practică.

Principala problemă a credinței nu este cea a intelectului, ci aceea de a nu păstra Cuvântul în inimă. Dacă inima este captată de alte interese, dacă este blocată în a-și exprima dorințele sale cele mai profunde, atunci ea nu este liberă pentru a crede. Pentru a crede trebuie să fii dispus să și faci, adică să pui cuvintele în practică, să le trăiești și acest lucru îl poți face doar dacă iubești. Credința se naște dintr-o experiență în care verifici că Cuvintele spuse de Fiul lui Dzeu sunt adevărate, în care trăind ca și fiu experimentez o nouă imagine a lui Dzeu, și în care înțeleg că viața este diferită. Tocmai din punct de vedere practic apare diferența dintre cel care crede și cel care nu, în sensul că mulți dintre cei care nu par credincioși, de fapt sunt, după cum mulți care par credincioși nu sunt pentru că nu fac voia lui Dzeu și nu-l urmează pe Cristos.

Isus critică atitudinea celor care având legea, nu o pun în practică, ba mai mult sunt în stare chiar să omoare în numele legii. Legea înseamnă a-l iubi pe fratele tău și a împărți totul cu ceilalți, înseamnă a trăii ca frații întrucât toți avem același Tată. Iar pe cei care încalcă legea pentru a-și urma propriile porniri egoiste Isus îi critică, deoarece aceștia sunt în stare să îl ucidă pentru că a redat viața unui om în zi de sâmbătă. Ce lege este aceasta care îl ucide pe care face binele? Însă pentru cei care nu vor să vadă și care nu vor să audă, pentru cei care nu vor să-și părăsească propriile concepții greșite, Isus este „unul care are demon”. Ei nu-l pot înțelege pe cel care îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind iubire, un Dumnezeu care se pune în slujba omului pentru a-l sluji, un „om” care spune despre El că este Dumnezeu. Însă de fapt acesta este darul pe care Dumnezeu dorește să ni-l facă: Dumnezeu vrea ca noi să devenim asemenea Lui! Ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și a trimis în lume pe Fiul Său, care a luat trup omenesc, pentru a ne arăta ce suntem de fapt, măreția la care suntem chemați. Deci Isus nu este unul care spune blasfemii, ci ne arată că este blasfemie modul greșit în care îl înțelegem noi pe Dzeu! Isus dorește să ne facă să înțelegem de unde vine interpretarea Sa asupra Legii: aceasta izvorăște dintr-o nouă concepție despre Dzeu și este imaginea oferită de Fiul. El ne prezintă un Dzeu care este Tată, care iubește omul și îl slujește. Omul este chemat să fie asemenea Tatălui, iar Fiul a venit în lume ca să ne dăruiască Spiritul Său, pentru ca și noi să putem să fim unde este El, adică să trăim în casa Tatălui pentru veșnicie!

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE