„Chiara Corbella Petrillo, prim pas spre procesul de beatificare”,

„

De Salvatore Cernuzio

Istoria sa a înduiosat Italia si chiar lumea. Istoria unei mame care a preferat sa amâne îngrijirile unei tumori care o chinuia de doi ani pentru a duce înainte sarcina. Al treilea copil al sau dupa ce primii doi au murit la putin timp dupa nastere. Un salt în întuneric, într-un anumit sens, dictat de marea credinta care i-a caracterizat mereu viata. La sase ani de la moarte, Dieceza de Roma face primul pas spre procesul care o va duce la cinstea altarelor pe Chiara Corbella Petrillo, decedata la numai 28 de ani la 13 iunie 2012, cu publicarea edictului care anunta deschiderea cauzei de beatificare si canonizare.
Despre document, care poarta data de 2 iulie 2018 si semnatura cardinalului vicar Angelo De Donatis si a notarului Marcello Terramani, da stirea situl postulaturii ordinului carmelitanilor desculti caruia a fost încredintata cauza (postulatorul este parintele Romano Gambalunga). Edictul va fi afisat în urmatoarele ore – probabil deja mâine – la portile vicariatului de Roma si va ramâne acolo urmatoarele doua luni, în timp ce se continua cu adunarea documentatiei necesare pentru ca sa poata fi demarat procesul. Pentru deschiderea sa formala se asteapta "nihil obstat"al Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor care ar trebui sa vina în scurt timp.
Stirea era asteptata de multi, foarte multi. De familia sa, desigur, care în acesti ani n-a încetat sa participe la evenimente pentru a face cunoscuta marturia lui Chiara, dar si de toti cei care au cunoscut-o personal – în parohie, în spital, în numeroasele sale pelerinaje la Assisi – sau prin carti, articole de ziar, situl internet dedicat sau pe YouTube unde filmarea interventiei sale într-o biserica împreuna cu sotul Enrico Petrillo înregistreaza astazi peste 230 de mii de vizualizari.
Acelasi lucru pentru materialul video al înmormântarii, care a fost un eveniment atunci pentru orasul Roma, zguduit de viata acestei femei asa de tinere, pasionata de muzica, ce facuse un gest pe care numai alte femei proclamate dupa aceea sfinte de Biserica l-au facut înainte de ea. Între cei care-i laudau curajul si credinta si cei care îi criticau extremismul si inconstienta, în acea zi de 13 iunie în urma cu sase ani, la ceremonia din parohia "Sfânta Francesca Romana", în zona Ardeatina din Roma – aproape de Sanctuarul Iubirii Divine unde Chiara obisnuia sa se roage si unde în acesti ani s-au desfasurat celebrari în amintirea sa – erau sute de mii de persoane.
O sarbatoare, nu o liturgie funebra: asa si-o aminteste cel care era prezent, formata din muzica, cântece si cuvinte emotionate. Cele ale sotului Enrico care citea scrisoarea lasata de Chiara fiului Francesco care în acea epoca nu avea nici macar un an, cele ale cardinalului vicar emerit, Agostino Vallini, care a avut ocazia s-o cunoasca în ultima faza a vietii sale si care a definit-o "o a doua Gianna Beretta Molla", cele ale franciscanului Vito D'Amato, cunoscut la Assisi, care a asistat spiritual pe Chiara si familia sa în ultima perioada dupa ce medicii au declarat-o "bolnava terminala", mutându-se si în casa lor si care cu acea ocazia a amintit rugaciunile recitate împreuna cu tânara nu pentru vindecarea sa ci "pentru ca persoanele mai apropiate sa poata trai aceste momente de boala si suferinta în pace".
Chiara Corbella murea dupa o suferinta de circa doi ani datorita unei tumori rare la limba, pe care ea a încercat s-o îngrijeasca initial pentru a se opri dupa aceea odata ce a aflat ca terapia ar fi putut dauna vietii lui Francesco al ei. Pentru Chiara si Enrico orice copil era un dar. Chiar daca era bolnav, chiar daca a trait putin mai mult de jumatate de ora, asa cum s-a întâmplat cu Maria Grazia, zamislita la putin timp dupa casatorie, careia înca din primele ecografii a reiesit o malformatie congenitala. O anencefalie datorita careia fetita s-a nascut partial lipsita de encefal. Perechea a primit noua viata fara ezitare si împotriva oricarei pareri medicale, bucurându-se de toate cele 30 de minute cât a durat si celebrând si botezul fetitei.
Acelasi lucru l-au facut cu Davide, o noua sarcina si aceasta amenintata de prevestiri negative: micutul avea sa se nasca fara membrele inferioare. "Incompatibil cu viata", era sentinta medicilor. Însa nimeni nu ester incompatibil cu "viata cereasca", spunea Chiara careia îi placea sa repete: "Ne-am nascut si nu vom mai muri niciodata" (titlul biografiei sale), deci si în acel caz a decis sa nu avorteze. Davide s-a nascut la 24 iunie 2010 si a murit dupa câteva minute dupa ce a fost botezat, în timp ce parintii se rugau pentru a-i spune adio.
În pofida celor doua traume Chiara si Enrico n-au încetat niciodata sa doreasca un copil. Si astfel, dupa câtva timp, a venit Francesco. Ecografiile îi confirma sanatatea buna, însa în a cincea luna de sarcina "dragonul" – cum îl definea tânara – a decis sa se napusteasca împotriva ei. O leziune a limbii, o prima interventie si apoi confirmarea celei mai rele dintre ipoteze: un carcinom.
Chiara Corbella n-a avut niciodata razgândiri, cum le destainuia prietenilor si rudelor sale, cu privire la alegerea de a amâna îngrijirile desi asteptarea avea sa le compromita eficacitatea. Sotul însusi, cum a povestit în diferite ocazii, era îndoielnic în aceasta privinta. Ea nu. Acel copil trebuia sa se nasca. Si asa a fost la 30 mai 2011; numai dupa nastere tânara s-a supus unei interventii chirurgicale mai radicale si dupa aceea ciclurilor urmatoare de chimioterapie si radioterapie. Care, totusi, n-au fost îndeajuns: dupa un an, consumata în trup ajungând sa-si piarda si vederea la ochiul drept, dar spiritual puternica încât a decis sa plece cu toata familia, inclusiv unchii si verisorii, la Medjugorje pentru un ultim pelerinaj împreuna, Chiara a murit în casa sa la Pian della Carlotta, la Manziana.
"Laica si mama de familie, sotie si mama cu mare credinta în Dumnezeu", se citeste în edictul care va fi afisat în Vicariat, "oferirea sa ramâne ca un far de lumina a sperantei, marturie a credintei în Dumnezeu, Autor al vietii, exemplu al iubirii mai mari decât frica si decât moartea". "Crescând, cu trecerea anilor, faima sa de sfintenie si cerându-se formal sa se înceapa cauza de beatificare si canonizare a slujitoarei lui Dumnezeu – continua documentul – aducând la cunostinta comunitatii ecleziale, dieceza de Roma îi invita pe toti credinciosii si pe fiecare în parte sa ne comunice direct sau sa trimita la Tribunalul Diecezan al Vicariatului de Roma toate acele stiri, din care sa se poata argumenta în vreun mod elemente favorabile sau contrare faimei de sfintenie a slujitoarei lui Dumnezeu".
În saptamânile urmatoare trebuie apoi predate la Tribunalul Diecezan – în copie originala sau corespunzator autentificata – toate scrierile atribuite tinerei, nu numai "lucrarile tiparite", adunate deja de Postulatura, ci "manuscrisele, jurnalele, scrisorile si orice alta scriere privata" pe care tânara mama le-a scris în cei 28 de ani în care a trait.

(Dupa Vatican Insider, 17 iulie 2018)
Traducere de pr. Mihai Patrascu

Sursa:http://www.ercis.ro