„Crucea sa ne orienteze calea pentru ca acolo, în Isus, au fost deja demolate zidurile diviziunilor si a fost învinsa orice dusmanie (cf Ef 2,14); acolo vom întelege ca, în ciuda tuturor slabiciunilor noastre, nimic nu ne va separa vreodata de iubirea sa (cf Rm 8, 35-39», a spus papa Francisc la rugaciunea ecumenica de la Geneva, din 21 iunie a.c., prilejuita de împlinirea a 70 de ani de la fondarea Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
«Dragi frati si surori, am vrut sa vin aici, pelerin în cautarea unitatii si a pacii. Îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca v-am întâlnit pe voi, frati si surori aflati deja pe cale. Pentru noi, crestinii, mersul împreuna nu este o strategie pentru a face sa contam si mai mult, ci este un act de ascultare fata de Domnul si de iubire fata de lume. Sa-i cerem Tatalui sa mergem împreuna cu o si mai mare vigoare pe caile Duhului Sfânt. Crucea sa ne orienteze calea pentru ca acolo, în Isus, au fost deja demolate zidurile diviziunilor si a fost învinsa orice dusmanie (cf Ef 2,14); acolo vom întelege ca, în ciuda tuturor slabiciunilor noastre, nimic nu ne va separa vreodata de iubirea sa (cf Rm 8, 35-39», a spus papa Francisc la rugaciunea ecumenica de la Geneva, din 21 iunie a.c., prilejuita de împlinirea a 70 de ani de la fondarea Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
«Am ascultat cuvintele apostolului Paul catre Galateni, care faceau referinta la experienta încercarilor si a luptelor interne. De fapt, existau grupuri care se confruntau si se acuzau reciproc. În acest context, apostolul, de doua ori în câteva versete, ne invita sa "umblam în Duhul Sfânt" (Gal 5, 16.25)», a evidentiat Sfântul Parinte, adresând o meditatie în cadrul rugaciunii interconfesionale, cu desfasurare în capela ecumenica aflata la sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, din orasul elvetian Geneva.
Oprindu-se asupra chemarii de a iesi, de a porni la drum – pe care Dumnezeu a adresat-o omului înca de la începuturi – Sfântul Parinte a amintit:
Papa Francisc: «A umbla. Omul este o fiinta în mers. Pe durata întregii vieti este chemat sa se porneasca la drum, plecând în mod constant de unde se afla: când paraseste sânul matern, când trece de la o vârsta a vietii la alta; din momentul în care paraseste casa parinteasca pâna când lasa existenta pamânteasca. Calea este o metafora care dezvaluie semnificatia vietii umane, a unei vieti care nu este suficienta siesi, dar cauta întotdeauna ceva mai departe. Inima ne îndeamna sa mergem, sa ajungem la o destinatie.»
Dar mersul presupune disciplina, efort, avem nevoie de rabdare zilnica si de pregatire constanta. Trebuie sa renuntam la atâtea alte parcursuri pentru a alege calea care duce la destinatie, fiind necesara revigorarea memoriei, pentru a nu rataci drumul. Umblarea pe cale presupune umilinta de a privi în urma si de a ne întoarce din drum pentru a ne îngriji de tovarasii nostri de calatorie, pentru ca doar împreuna se calatoreste bine. Pe scurt, mersul pe cale necesita o continua convertire de sine. De aceea, atât de multi renunta la drum preferând tihna casei, unde sa-si vada linistiti în de propriile afaceri, fara sa se expuna riscurilor calatoriei. Însa, facând astfel ne agatam de sigurante efemere care nu daruiesc acea pace si acea bucurie la care aspira inima si care poate fi aflata doar iesind din noi însine".
Dumnezeu ne cheama sa facem acest lucru, înca de la început. Deja lui Avraam i-a cerut sa-si paraseasca patria, sa porneasca pe drum, echipându-se doar cu încrederea în Dumnezeu (Gen 12,1). Tot astfel, Moise, Petru si Paul si toti prietenii Domnului si-au dus existenta pe cale. Dar mai presus de toate, Isus ne-a dat acest exemplu. Pentru noi, el a renuntat la firea divina (cf Fil 2, 6-7) si, coborându-se în mijlocul nostru, El care este Calea (cf In 14,6), merge alaturi de noi. Când s-a întors la Tatal, ni l-a lasat în dar pe Duhul Sau, pentru ca si noi sa avem puterea sa mergem în directia lui, sa facem ceea ce Paul ne cere: sa umblam în Duhul.»
În Isus, demolate zidurile diviziunilor si învinsa orice dusmanie
Oprindu-se apoi asupra semnificatiei umblarii în Duhul Sfânt, papa Francisc a explicat ca închiderea în sine reprezinta negarea vocatiei crestine, a carei însemnatate este tocmai mersul pe urmele brazdei care a început sa fie trasata odata cu Botezul. Cealalta alternativa – reprezentata de împlinirea poftelor trupului – despre care vorbeste apostolul Paul în capitolul 5 al Scrisorii catre Galateni, are consecinte tragice precum "pierderea din vedere a tovarasilor de drum, logica egoismului, potrivit careia omul încearca sa acapareze aici si acum tot ceea ce vrea".
Papa Francisc: «Avem sub ochii nostri consecintele acestui tragic parcurs: lacom dupa cele materiale, omul pierde din vedere tovarasii de drum; si atunci, pe strazile lumii domneste o mare indiferenta. Împins de propriile instincte, devine sclav al unui consumism fara limite; si atunci, vocea lui Dumnezeu este redusa la tacere iar ceilalti, mai ales cei aflati în imposibilitatea de a se misca cu propriile picioare, precum cei mici si cei vârstnici, devin deseuri deranjante.»
Rugaciune, evanghelizare, slujire împreuna
«Dragi frati si surori», a spus papa Francisc în continuarea discursului adresat în cadrul rugaciunii ecumenice de la Geneva, «astazi, mai mult ca oricând, aceste cuvinte ale apostolului Paul ne interpeleaza: sa umblam în Duhul si sa respingem cele lumesti. Sa se aleaga logica slujirii si a perseverarii în iertare. Si sa patrundem în istorie cu pasul lui Dumnezeu, nu cu pasul asurzitor al încalcarii legii, ci cu pasul a carui cadenta este data de o singura porunca "Îl vei iubi pe aproapele tau ca pe tine însuti" (v.14).»
Amintind ca "umblarea în Duhul" presupune rugaciune, evanghelizare, slujire împreuna, pontiful a evidentiat destinatia precisa la care conduce urmarea caii în calitate de discipoli ai lui Isus:
Papa Francisc: « Acest drum are o destinatie clara: unitatea. Calea contrara, cea a diviziunii, duce la razboaie si distrugere. Domnul ne cere sa mergem în permanenta pe carela comuniunii, care duce la pace. De fapt, diviziunea, "se opune în mod deschis vointei lui Cristos, dar este si un scandal pentru lume si dauneaza celor mai sfinte dintre cauze: predicarea Evangheliei fiecarei creaturi" (Unitatis redintegratio, 1). Domnul ne cere unitate: lumea, sfâsiata de prea multe diviziuni care afecteaza mai presus de toate pe cei slabi, invoca unitatea.»
Sursa: https://www.vaticannews.va
