„La sfârsitul saptamânii trecute, un grup de seminaristi de la Seminarul Greco-Catolic oradean, împreuna cu formatorii lor, au vizitat „Casa Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc. În drumul nostru spre Odorhei, am trecut prin Municipiul Târnaveni, un mic orasel din judetul Mures, unde am vizitat Biserica Greco-Catolica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, locul în care, sâmbata seara, am si oficiat Vecernia. Tot în Tarnaveni am vizitat, împreuna cu grupul de seminaristi, si sediul protopopial unde am fost primiti cu caldura de Parintele Protopop Ciulea Vasile Onoriu.
Dupa Vecernie ne-am reluat drumul spre Odorhei, ajungând spre seara la „Casa Sfântul Iosif”, o oaza de liniste si de pace sufleteasca, fiind primiti cu dragoste de catre sora Emilia care este coordonatoarea centrului si stareta lacasului.
Înca din primele momente ale vizitei noastre am fost profund marcati si emotionati de marturiile pe care sora Emilia ni le-a relatat despre viata copiilor care locuiesc în casa. Am vizitat de asemenea capela, salile de studiu, dormitoarele si laboratoarele de practica, fiind impresionati de marimea si de capacitatea acestui camin.
„Casa Sf. Iosif” de la Odorheiu Secuiesc a fost construita în anul 1992 de catre Fundatia elvetiana „Basel Hilft”. În urma derularii unui reportaj despre casele de copii din România, aceasta fundatie a construit mai multe centre, donându-le apoi acelor oameni marinimosi care doreau sa se ocupe de copiii abandonati, proveniti din diferitele medii sociale defavorizate.
În prezent, „Casa Sfântul Iosif” dispune de 200 de camere, o cantina, sali de studiu, laboratoare, sala de sport si o capela unde de mai bine de cinci ani este expus spre adorare Trupul Mistic al lui Cristos în Sfânta Euharistie.
Sub acoperisul casei locuiesc aproximativ 150 de copii de diferite vârste, religii si etnii, supravegheati de 8 calugarite din Congregatia Inimii Neprihanite care a luat nastere în timpul regimului comunist prin sora Ionela, o calugarita greco-catolica care a fost arestata si închisa în închisorile comuniste. Conform unei imagini pe care am observat-o în incinta manastirii, Sfânta Fecioara este prezentata ca stând deasupra României, calcând cu piciorul drept pe capul sarpelui, din ochii ei izvorasc lacrimi de durere, iar în mâna dreapta poarta rozarul.
Din relatarile sorei Emilia, am aflat despre programul centrului unde sunt adapostiti copiii, am aflat si despre ororiile pe care localnicii le-au facut la început împotriva maicutelor prezente acolo, dar si despre activitatea pe care ele o au în fiecare zi împreuna cu copiii, aceasta fiind o dovada vie de iubire, de credinta si de ascultare a mesajului marian transmis de Preacurata.
Duminica dimineata, am participat la Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie care a avut loc în capela manastirii, unde au slujit cei doi preoti, Parintele Rector Anton Cioba împreuna cu Parintele Spiritual Lucian Grosan, liturghia fiind animata de catre grupul de seminaristi de la Oradea, împreuna cu ceilalti credinciosi, maicute si copii prezenti în capela.
Speram ca ne vom întoarce curând în acea oaza de pace si liniste sufleteasca, retraind experinta profund spiritualizanta din acest sfârsit de saptamâna. Pâna atunci ne ramâne doar sa ne încredintam Inimii Neprihanite a Sfintei Fecioare Maria si sa o rugam sa vegheze asupra noastra si asupra tuturor credinciosilor de pretutindeni, rugându-se Bunului Dumnezeu pentru noi.
Anul II
