Au fost publicate Anuarul Pontifical 2018 si Annuarium Statisticum Ecclesiae 2016,

„Toti catolicii din lume

Anuarul Pontifical 2018 si Annuarium Statisticum Ecclesiae 2016, a caror redactare a fost îngrijita de Oficiul Central de Statistica a Bisericii, sunt în aceste zile în distribuire în librarii, cu o întârziere datorata trecerii la metode de redactare si producere mai avansate si performante ale celor doua anuare.
Munca de tiparire a ambelor volume a fost efectuata de Tipografia Vaticana.
Din lectura datelor prezentate în Anuarul Pontifical se pot scoate câteva noutati referitoare la viata Bisericii în lume, începând din 2017.
În timpul acestei perioade au fost înfiintate 6 noi sedii episcopale si 4 eparhii; a fost ridicata la rang de sediu mitropolitan o dieceza si au fost ridicate la rang de dieceza 3 vicariate apostolice.
Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2016, permit sa se actualizeze câteva aspecte numerice fundamentale ale Bisericii catolice în contextul mondial si a evidentia tendintele cele mai marcate si de importanta mai mare.
Catolicii botezati pe planeta au trecut de la 1285 milioane în 2015 la 1299 milioane în 2016, cu o crestere în ansamblu de 1,1%. Aceasta crestere este inferioara decât cea medie anuala prezentata în cursul perioadei 2010-2015 (1,5%); de asemenea aceasta crestere este putin inferioara celei a populatiei mondiale între 2015 si 2016; în asa fel încât prezenta relativa a catolicilor botezati nu scade decât cu câteva miimi: se trece de la 17,73 catolici la 100 de locuitori la 17,67 în anul urmator.
Distribuirea catolicilor, în acord cu greutatea demografica diferita a diferitelor continente este diversa în diferitele zone geografice.
Africa aduna 17,6% din catolici de pe întreaga planeta si se caracterizeaza printr-o raspândire a Bisericii catolice destul de dinamica: numarul catolicilor trece de la putin peste 185 de milioane în 2010 la peste 228 milioane în 2016, cu o variatie relativa de 23,2%. În continentul african, îndeosebi, Republica Democratica din Congo se confirma pe primul loc prin numar de catolici botezati cu peste 44 de milioane, urmata de Nigeria cu 28 de milioane, dar si Uganda, Tanzania si Kenya înregistreaza cifre de tot respectul.
Se consolideaza pozitia Americii drept continent caruia îi apartine 48,6% de credinciosi botezati din lume. Dintre acestia 57,5% se afla în America de Sud (27,5% numai în Brazilia care se confirma tara cu cea mai ridicata consistenta de catolici din lume), 14,1% în America de Nord si 28,4% în America Centrala. Daca se raporteaza numarul catolicilor la consistenta locuitorilor, Argentina, Columbia si Paraguay se evidentiaza cu o incidenta a catolicilor de peste 90% din populatie.
Moderat crescânda apare incidenta în lumea catolica a continentului asiatic care, cu un procent de peste 60% din populatia planetei, se mentine în jur la 11% circa pentru toata perioada. 76% dintre catolicii din sud-estul asiatic se concentreaza în Filipine (cu un numar de catolici de 85 de milioane în 2016) si în India (22 de milioane).
Europa, desi gazduieste aproape 22% din comunitatea catolica mondiala, se confirma zona mai putin dinamica, având o crestere a numarului catolicilor în perioada 2010-2016 de abia 0,2%. Aceasta variatie, pe de alta parte, în fata unei stagnari a dinamicii demografice, se traduce într-o usoara îmbunatatire a prezentei în teritoriu care ajunge în 2016 aproape la 40%. În Italia, Polonia si Spania, incidenta catolicilor depaseste 90% din populatie.
Catolicii din Oceania sunt putin peste 10 milioane si sunt usor în crestere fata de cei din anul precedent, în timp ce difera un pic de cei din 2010: în întreaga perioada s-a înregistrat o variatie pozitiva de 10,4%.
Dinamica diferentiala a catolicilor botezati în diferitele continente a impus o adaptare a structurii teritoriale a Bisericii cu scopul de a o face sa raspunda nevoilor si exigentelor unei operativitati eficace a ofertei serviciilor pastorale. Îndeosebi, numarul circumscriptiilor ecleziastice, în perioada 2010-2016, a înregistrat cresterea cea mai consistenta tocmai în zonele teritoriale care au manifestat dinamicitate mai mare a cererii de serviciu pastoral. De fapt, circumscriptiile ecleziastice au crescut cu 3% în Africa si cu 1,9% în Asia, în fata unei inertii substantiale în Europa. Cresc cu un procent moderat în jur de 1% zonele geografice care ramân.
Circumscriptiile prezinta o variabilitate teritoriala atât în termeni de suprafata cât si de populatie catolica. Cele mai extinse sunt cele din Oceania, cu o suprafata de peste 105.000 km2; urmeaza Asia sud-orientala cu peste 68.000, America de Sud cu aproape 30.000 si Europa cu putin peste 13.000 km2. Si raportul dintre numarul de catolici si numarul circumscriptiilor prezinta o variabilitate consistenta.
America se confirma continentul cu nivelul cel mai ridicat, având 577.000 de catolici care apartin aceleiasi circumscriptii ecleziastice. Urmeaza Africa având un prezidiu teritorial pentru 422.000 de catolici, Europa cu 376.000 de mii de catolici si Asia, unde fiecare circumscriptie aduna în medie peste 265.000 de catolici.
Cele mai recente date referite la 2016 indica si ca numarul clericilor în lume este de 466.634, cu 5.353 episcopi, 414.969 preoti si 46.312 diaconi permanenti.
În cursul anilor scursi între 2010 si 2016, numarul episcopilor a crescut cu 4,88%, trecând de la 5.104 în 2010 la 5.353 în 2016; totusi cresterile sunt diferentiate din punct de vedere teritorial. Daca se calculeaza cresterea medie liniara se observa consistentele diferite ale fenomenului în diferitele parti ale globului pamântesc: se merge, ordonând zonele în mod descrescator, de la o valoare maxima de 1,47% pentru America Centrala, la valoarea minima pentru America de Nord de 0,34% (alte valori: America de Sud 1,07%, Asia 0,95%, Europa 0,82%, Africa 0,45% si Oceania 0,39%). Se observa, astfel, ca America Centrala si de Sud si Asia înregistreaza o crestere relativa mai consistenta fata de celelalte zone geografice si, se poate afirma, ridicata fata de America de Nord si de Europa.
Se poate observa si ca numarul de catolici pentru fiecare episcop, în 2016, este diferita de la continent la continent (media mondiala de 243.000 cu variatie de la 313.000 la 169.000, respectiv pentru Africa si pentru Europa). Deosebit de favorabila este situatia în Oceania în care fiecare episcop este în fruntea a 79.000 de catolici, semn din acest punct de vedere al unui usor exces de episcopi comparativ cu alte continente.
Si evaluarea numarului de preoti pentru fiecare episcop poate sa fie util, deoarece acest raport furnizeaza indicatia celor care, cel putin la nivel doar numeric, activitatile pastorale la care trebuie sa faca fata fiecare episcop, în medie în fiecare continent. Ei bine, din datele acestui raport, referitor la perioada 2010-2016, rezulta la nivel mondial un echilibru cantitativ mai bun între preoti si episcopi, la trecerea timpului între începutul si sfârsitul perioadei examinate: se trece de la 81 de preoti pentru un episcop în 2010 la 78 în 2016. Diminuarea raportului se întâlneste în America (de la 64 la 61), în Europa (de la 118 la 105) si în Oceania (de la 37 la 36) în timp ce acest raport este în crestere în Africa (de la 54 la 63) si în Asia (de la 75 la 82).
În 2016, numarul preotilor în lumea catolica este de 414.969, distribuiti astfel: 67,9% dintre ei sunt din clerul diecezan în timp ce 32,1% din cel calugaresc; trebuie spus ca fata de anul precedent aceasta distribuire este practic aceeasi, în timp ce procentul de preoti diecezani a crescut cu circa un punct fata de cel din 2010. Daca din 2010 pâna în 2014 s-a manifestat o crestere nu puternica dar oricum apreciabila (media anuala a variatiei relative +0,22%), în cei doi ani urmatori consistenta numerica a preotilor are variatii slabe: în ansamblu ea s-a diminuat cu 0,2% (+0,19% pentru diecezani si -1,01% pentru calugari), însa scaderile se concentreaza în America de Nord (-2,7%), în Europa (-2,8%) si în Orientul Mijlociu (-1,7%), în timp ce cresterile de 4-5% au loc în toate celelalte zone, cu exceptia Americii Centrale si a Oceaniei, unde cresterea este de 2%. În întreaga perioada 2010-2016 numarul de preoti în ansamblu a crescut cu 0,7%, trecând de la 412.236 la 414.969 unitati. Totusi, când se analizeaza separat preotii diecezani si cei calugari se observa ca în fata unei cresteri a celor dintâi (1,55%), acestia au un declin numeric care nu este irelevant (diminuare relativa de 1,4%). În diferitele continente dinamicile apar contrastate.
Preotii calugari, cu câteva exceptii de crestere cum ar fi Africa, zona asiatica sud-orientala si America centro-continentala, sunt în general în descrestere numerica având unele niveluri însemnate, în America de Nord si în Europa. Dimpotriva, preotii diecezani arata o tendinta opusa: aici zonele de descrestere, limitate la America de Nord, la Europa si în masura mult mai mica în Oceania, constituie exceptia unei situatii de crestere generala chiar daca în unele cazuri este destul de slaba. Trebuie semnalat cazul Africii în care miscarea de crestere este însemnata si continua (+23,1%). Se poate nota si ca aceste dinamici au rearanjat numarul relativ al preotilor diecezani fata de cel al calugarilor, totusi o variatie apreciabila s-a prezentat numai în Africa, unde preotii calugari care la începutul perioadei erau 47,5% decât diecezanii, în 2016 au devenit sensibil mai putin decât diecezanii (43,5%). Redimensionarea preotilor calugari în Africa trebuie sa fie datorata unei întoarceri a acestor lucratori pastorali spre locurile de origine însotita de întarirea comunitatilor ecleziale locale, asigurata de cresterea numarului preotilor diecezani.
Schimbarile tocmai descrise au influentat, prin urmare, asupra numarului preotilor în diferitele continente. Distribuirea, în 2016, pe zone geografice evidentiaza cum în fata a 42,6% din totalul de preoti prezenti în Europa se afla 29,5%, apartinând continentului american, în timp ce celelalte zone geografice urmeaza cu 15,9% pentru Asia, 10,9% pentru Africa si, în sfârsit, 1,1% pentru Oceania.
Se poate adauga la analiza structurala a preotilor cea a catolicilor pentru a evidentia eventuale dezechilibre între cerere si oferta de slujire pastorala. În cazul de echilibru perfect între prezenta si cerere de activitate pastorala, procentele de compozitie a preotilor ar trebui sa coincida pentru fiecare zona teritoriala examinata cu acelea ale catolicilor. În realitate, din confruntarea dintre cele doua procente de compozitie a preotilor si a catolicilor, rezulta ca în 2016 se înregistreaza mari diferente. Îndeosebi, procentele preotilor depasesc pe cele ale catolicilor în America de Nord (11,2% preoti si 6,8% catolici), în Europa (42,6% preoti si 22% catolici) si în Oceania (1,1% preoti si 0,8% catolici). Cele mai evidente carente de preoti sunt localizate în America de Sud (12,1% preoti si 27,9% catolici), în Africa (10,9% preoti si 17,6% catolici) si în America centrala continentala (5,3% preoti si 11,6% catolici). Diferenta dintre distribuirile celor doua serii comporta ca sa subziste o variabilitate a încarcaturii pastorale, întelese ca raport între numarul de catolici si numarul de preoti. Tendinta acestui indice, la nivel mondial, nu poate decât sa fie îndreptat spre crestere din cauza diferentialului de crestere demografica între diferitele zone teritoriale: se trece asadar de la 2.900 la 3.130 de catolici pentru un preot, respectiv pentru anii 2010 si 2016. Si iarasi diferentele geografice sunt de însemnatate strânsa: în 2016 se trece de la putin peste 1.600 de catolici pentru un preot în Europa la peste 7.200 din America de Sud, la putin peste 5.000 din Africa si la mai putin de 2.200 pentru Asia.
Diaconii permanenti constituie grupul clericilor care creste cu vivacitate însemnata. Cresterea medie anuala în cursul perioadei 2010-2015 a rezultat la 2,88%, la nivel planetar, si a continuat si în 2016, desi în ritm mai mic (2,34%); în acest an ei sunt 46.312 fata de 39.564 înregistrati în 2010. Diferentele teritoriale ramân foarte accentuate: în anii de la 2010 la 2015 ritmurile de crestere mai importante se manifesta în Asia si în America de Sud si în America centro-continentala, în timp ritmurile mai slabe se înregistreaza în America de Nord, în Europa si în Africa. În perioada 2015-2016, ritmurile de crestere a prezentei diaconilor în diferitele zone teritoriale s-au mentinut, cu o puternica accelerare în Africa, în America centrala si în cea de sud, si o încetinire însemnata în America de Nord, în Europa si în Asia în care se înregistreaza o stagnare. Nu se semnaleaza variatii însemnate în distribuirea planetara a diaconilor între cei doi ani 2015 si 2016: are loc numai o usoara diminuare a numarului relativ de diaconi în Europa si o la fel de usoara crestere a numarului din America. Posibilitatea efectiva a diaconilor permanenti de a coopera cu preotii în îndeplinirea serviciilor pastorale în teritoriu ramâne, totusi, înca limitata. De fapt, în lume, distribuirea diaconilor la fiecare o suta de preoti prezenti este abia de 11,2 în 2016 si merge de la un minim de 0,48 în Asia la un maxim de 24,8 în America. Nivelul în Europa este în jur de 8% în timp ce în Africa este de un diacon pentru 100 de preoti prezenti.
De aceea, dimensiunile fenomenului sunt înca total neadecvate pentru ca lucrarea acestei categorii de lucratori pastorali sa poata avea incidenta în maniera semnificativa asupra echilibrului dintre cerere si oferta de servicii aduse credinciosilor catolici prezenti în teritoriu. Totusi în termeni evolutivi se observa ca ei tind sa manifeste o frecventa mai mare în teritoriu chiar acolo unde raportul catolici botezati pentru un preot este mai carent.
În 2016, grupul calugarilor cu voturi care nu sunt preoti în lume consta din 52.625 de unitati si sunt prezenti 8.731 în Africa, 14.818 în America, 12.320 în Asia, 15.390 în Europa si 1.366 în Oceania. Diminuarea care a avut loc în cursul perioadei 2010-2015 a continuat si s-a accentuat în 2016: la nivel mondial, grupul diminueaza cu 3% în ultimul an. Îndeosebi se observa ca în timp ce în Africa se înregistreaza o cvasi-stationare, în toate celelalte continente se asista la o scadere generalizata cu niveluri însemnate în Oceania (-4,5%), în Europa (-3,8%) si în America (-3,7%).
Distribuirea procentuala a calugarilor cu voturi care nu sunt preoti are în 2016 variatii foarte usoare fata de 2015, dintre care cea mai semnificativa se refera la Europa care a avut o coborâre relativa de la 29,5 la 29,2%.
Calugaritele cu voturi constituie grupul cu cel mai mare nivel numeric în ansamblul diferitilor lucratori pastorali (în mod specific: episcopi, preoti, diaconi permanenti, calugari cu voturi care nu sunt preoti si calugarite). În 2010 ele erau 722.000, scad progresiv, asa încât în 2016 sunt 659.000 (cu o variatie relativa în perioada de -8,7%). Contractia înregistrata în numarul calugaritelor cu voturi în lume se poate atribui substantial unei cresteri considerabile a numarului de decedate, rezultat dintr-o prezenta ridicata de calugarite la vârsta înaintata, în timp ce numarul de abandonuri ale vietii calugaresti devine mai putin relevanta în cursul perioadei de referinta. Este important de notat diferenta profunda de comportamente în diferitele continente care merge dupa caracteristicile deja observate pentru celelalte categorii de lucratori pastorali, unind determinarile geografice. Africa, în perioada 2010-2016, înregistreaza cea mai mare crestere (+9,2%), urmata de sud-estul asiatic (+4,2%). În schimb, America de Nord se lauda cu recordul negativ, cu o contractie de aproape 21%. Urmeaza îndeaproape Europa (cu peste -16%) si America de Sud (-11,8%), în timp ce este mai stapânita scaderea înregistrata în America centro-continentala si în Orientul Mijlociu. În sfârsit, în mod substantial stationara este situatia din America centro-Antile, cu o reducere de circa 2%. Aceste miscari, desigur, influenteaza asupra variatiilor nivelurilor continentale ale consistentelor de calugarite. Observând în perioada 2010-2016 distribuirea pe zone continentale, se înregistreaza o redimensionare a prezentei de calugarite în Europa si în America de Nord, în avantajul Asiei si Africii. De fapt, în mod deosebit, daca în 2010 ansamblul calugaritelor cu voturi care actioneaza în Europa si în America de Nord reprezenta 49,7% din totalul mondial, în 2016, ele au incidenta asupra realitatii din cele doua continente pentru 45,1%.
Variatia pozitiva de însemnatate mai mare se observa în sud-estul asiatic unde incidenta calugaritelor trece de la 22,2% din 2010 la 25,4% din 2016, iar în Africa în care incidenta asupra totalului mondial se atesta în 2016 la 11% de la 9,2% în 2010.
În 2016 mersul vocatiilor sacerdotale, în linie cu flexiunea întâlnita deja în anii precedenti, continua faza de diminuare: se trece de la 116.843 seminaristi din Seminarul mare din 2015 la 116.160 din 2016 (683 de unitati mai putin, adica 0,6%); nivelul de vocatie (seminaristi pentru 100.000 de catolici) scade, de la 9,09 la 8,94. La nivel teritorial America (în special cea de sud) rezulta ca este continentul cu nivelul cel mai scazut de vocatie (5,13 seminaristi pentru 100.000 de catolici); Europa urmeaza de aproape cu un nivel de 6,17.
În lume, între 2010 si 2016, se înregistreaza o diminuare de 2.839 seminaristi din Seminarul Mare care este rezultatul cresterii cu 1.061 seminaristi din perioada 2010-2012 si a scaderii de 3.891 de unitati din perioada urmatoare. Deci, criza vocatiilor se accentueaza la nivel mondial, dar o analiza pe zone mai restrânse scoate în evidenta situatii teritoriale diferentiate. Mers asemanator cu cel mondial (o faza de crestere urmata de o faza de scadere) prezinta Asia, care înregistreaza o întarire activa, în întreaga perioada cu 779 de unitati si cu un punct maxim în 2012. În schimb, în Europa si în continentul american se înregistreaza o flexiune constanta care a dus la o diminuare în ansamblu în întreaga perioada cu 4.082 unitati pentru America si cu 2.949 pentru Europa. Africa manifesta un mers diferit atât de cel mondial cât si de celelalte zone teritoriale. De fapt, în acest continent numarul de seminaristi din Seminarul Mare a crescut constant cu o crestere absoluta din 2010 pâna în 2016 cu 3.538 unitati.
O examinare teritoriala si mai analitica facuta asupra tarilor în care în 2016 au fost nu mai putin de 1.000 de seminaristi din Seminarul Mare (diecezani si calugari), evidentiaza ca – în afara de un minim de tari, în care tendintele nu se pot observa mereu cu precizie – în marea majoritate a natiunilor luate în considerare, în perioada 2010-2016, au fost evolutii de tipul celor întâlnite anterior: crestere urmata de descrestere, crestere sau descresteri constante.
Cresterea constanta care se observa în Africa se întâlneste si în principalele sale tari. De fapt, acestea au toate o crestere procentuala în ansamblu mai mare decât aceea în sine deja foarte ridicata (+13,1%) a continentului: de fapt Uganda în care cresterea este de 22,1%, este depasita de Camerun (+31,2%), de Tanzania (+39,5%) si de Madagascar care manifesta o crestere foarte ridicata (+65,6%). Republica Democratica din Congo înregistreaza o crestere pâna în 2013 urmata de o scadere în anii urmatori (cu o crestere procentuala în ansamblu în întreaga perioada de 5,1%). În contra-tendinta se prezinta Kenya care arata o scadere constanta a vocatiilor: pe toata perioada -13%.
În Americi, cea de nord manifesta grosso modo, mersul vocatiilor din lumea întreaga cu maximul în 2012 urmat de o scadere tendentiala în anii urmatori: la sfârsitul perioadei numarul de seminaristi se stabilizeaza la 5.000 de unitati. America de Sud prezinta o continua flexiune de vocatii, între 2010 si 2016, cu o scadere absoluta la 3.752 unitati si procent de -17,4%. Scaderea intereseaza cu intensitati diferite toate tarile din continent cu accentuare pentru Peru, Columbia si Brazilia.
În Europa, toate tarile principale au un mers al vocatiilor asemanator cu cel al continentului: mereu descrescator pe toata perioada si cu o scadere negativa care a ajuns si la nivele însemnate în Polonia, Germania, Irlanda, Marea Britanie si Spania.
În Asia, Filipine si Republica din Coreea înregistreaza o scadere a numarului de vocatii toata perioada, cu scadere negativa de 1,1% pentru primul si -30,2% pentru al doilea, în timp ce Vietnamul prezinta o crestere constanta si nivelul este de +48,3%. O usoara crestere temporala are loc pentru Indonezia în care vocatiile au crescut cu 2%.
Confruntarea între distribuirea procentuala a seminaristilor între diferitele continente si respectiva distribuire procentuala a catolicilor evidentiaza clar excedentele pozitive si negative ale vocatiilor la nivel teritorial.
Europei care, în pofida scaderii numarului de vocatii în perioada 2010-2016, pare sa fie în masura sa poata raspunde în mod adecvat exigentelor catolicilor (15,2% de seminaristi împotriva a 22% de catolici), îi corespunde deficitul de vocatii în Americi (27,9% de seminaristi împotriva a 49% de catolici) care este deosebit de ridicat pentru America de Sud.
În schimb, în tarile din Africa si din Asia, în care este scazuta cota de catolici asupra locuitorilor, procentele de seminaristi sunt în mod considerabil superioare procentelor scazute de catolici.
Astfel se tinde sa satisfaca în aceste continente exigenta de a avea grija, în autonomie deplina, de opera de apostolat local.
Tragând concluziile din aceasta analiza cantitativa a principalelor fenomene care intereseaza Biserica catolica în diferitele continente si oprind atentia numai asupra aspectelor care apar sa constituie tendintele mai marcate si de importanta mai mare, se poate observa, în primul rând, ca în anii de la 2010 la 2016, numarul catolicilor în lume a crescut în maniera semnificativa. În acesti ani se înregistreaza o situatie de concentrare teritoriala ridicata de catolici botezati în lume. În ansamblu în 2016, în 15 tari locuiesc circa 830 de milioane, adica 64% din catolicii botezati mondiali. America si Europa (respectiv cu 49% si 22%) gazduiesc 71% din populatia botezata în ansamblu. Privind la detaliul fiecarei tari, 4 din cele 15 (Republica Democratica din Congo, Nigeria, Uganda si Angola) se gasesc în Africa si reprezinta singure 47% din totalul continental. În America, peste 64% din total este atribuit la alte 4 tari (Brazilia, Mexic, Statele Unite si Columbia), 2 tari apartin continentului asiatic (Filipine si India), care singure aduna aproape 77% din totalul continental si cele 5 tari care mai ramân sunt europene (Italia, Franta, Spania, Polonia si Germania), cu o incidenta asupra continentului de 74%.
Alt aspect relevant este ca în arcul temporal examinat se înregistreaza o atenuare a dezechilibrelor preexistente în distribuirea geografica pentru mari zone atât a circumscriptiilor ecleziastice cât si a centrelor pastorale. Si numarul episcopilor apare mai armonios raspândit si în crestere buna. Cât priveste evolutia celorlalti lucratori pastorali, se observa o evidenta contractie în calugarii care nu sunt preoti, în calugaritele cu voturi si în preoti. Totusi, acestia din urma înregistreaza o flexiune numai în ultima parte a perioadei examinate. Ies în evidenta pierderile suferite în întreaga perioada de Europa si de America, în mare parte compensate de dinamica vie manifestata de Africa si de Asia pentru preotii diecezani.
Calugaritele cu voturi, în pofida contractiei observate global si la nivelul unor realitati continentale, ramân o realitate care nu este neglijabila: ansamblul de surori reprezinta 59% mai mult decât populatia sacerdotala. Apoi, în pofida faptului ca rolul pe care ele din punct de vedere istoric în oferirea serviciilor pastorale s-a redimensionat în ansamblu – asa cum este indicat de statisticile consistentelor de parohii conduse de calugarite – actiunea lor în viata comunitatilor religioase ramâne înca aceea de a fi alaturi aceea de a fi alaturi de actiunea preotilor, daca nu chiar de a o înlocui.
Candidatii la preotie prezinta global o tendinta spre descrestere, numarul seminaristilor din Seminarul Mare fiind în scadere cu 1,8% între 2010 si 2016. Însa si în acest caz, unele motive de preocupare provin din Europa si din continentul american, unde diminuarea apare foarte evidenta. Viceversa, Africa si Asia arata o mare vitalitate.

(Dupa L'Osservatore Romano, 13 iunie 2018)
Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro