„Alexandru Todea s-a nascut la 5 iunie 1912 în Teleac, judetul Mures facând parte dintr-o familie numeroasa cu nu mai putin de 16 copii. Cu mari greutati si eforturi financiare (inerente unei familii numeroase) îsi termina liceul în 1933 si în acelasi an intra la Academia Teologica din Blaj.

Se remarca de la început ca un student sclipitor si în anul doi universitar este trimis de mitropolitul Vasile Suciu la Colegiul De Propaganda Fide din Roma.

Hirotonit înca din studentie

Un alt mare martir al Bisericii Unite, episcopul Iuliu Hossu, remarca credinta si caracterul tânarului Alexandru Todea si-l hirotoneste pe acesta diacon înca din anul patru de facultate. Peste numai un an, în 1939, Todea va fi hirotonit preot. În 1940 obtine titlul de doctor în teologie.

Alaturi de tineri

Dupa obtinerea doctoratului este numit secretar mitropolitan fiind în acelasi timp si profesor de religie, latina si italiana. Iubit si apreciat de elevii sai, asemeni ilustrului sau frate de credinta, episcopul Ioan Suciu, tânarul preot acorda tinerilor o atentie deosebita.

Publica în acest scop trei carti, adevarate îndreptare spirituale pentru tineri: „Pentru tine, învatatoare apostola” (1942), „Cascada tineretii” (1943), „Rugaciunea tineretului” (1945).

Primele atitudini vehemente anticomuniste
„Ma voi urca pe zidurile catedralei si de acolo voi striga: afara cu comunismul din tara”

Tânarul preot are o atitudine anticomunista transanta înca din primele clipe ale instaurarii regimului bolsevic în tara. În mijlocul unei omilii, la Blaj, exclama: „Ma voi urca pe zidurile catedralei si de acolo voi striga: afara cu comunismul din tara”.

Evident ca este trecut pe lista neagra a securitatii si de atunci va fi supus la tot felul de presiuni si chiar tentative de asasinat asa cum s-a întâmplat la Reghin pe când era protopop si când geamul camerei sale a fost facut tandari de un glonte ce s-a înfipt deasupra patului. Alexandru Todea a înteles imediat ca viata-i va fi amenintata permanent de acum încolo.

Protesteaza împotriva abdicarii fortate a regelui. Începe lungul sir al arestarilor
„Suferinta trebuie considerata cea mai înalta demnitate de care ne putem învrednici”

Dupa ce a fost arestat si interogat în mai multe rânduri pe când conducea protopopiatul Reghin, este arestat pentru ca a protestat public împotriva abdicarii fortate a regelui Mihai de pe tronul României. Luat de acasa numai în reverenda va fi dus la închisoarea Gherla unde va sta pâna în 1948.

Evadeaza din închisoare. Condamnare la munca silnica pe viata

Este rearestat la Reghin fiindca refuza „sfaturile”: securistilor de a nu mai face propaganda Bisericii Unite. Profitând de lipsa de atentie a militianului fuge. Sta ascuns prin padure si-si muta domiciliul în fiecare seara pentru a nu fi gasit. Este nevoit sa se predea abia în 1951, atunci când familia la care statea ascuns într-o groapa sapata sub masa, a fost arestata.

Tot în aceasta, ca urmare a arestarii episcopilor uniti, va fi numit în clandestinitate episcop de Cezaropolis, în fapt auxiliar al Episcopului Ioan Suciu, Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia si Fagaras.

Este anchetat timp de un an de zile cu bestialitate fiind tinut în celule insalubre de la Jilava si Uranus. În 1952 este condamnat în cadrul unui proces înscenat la munca silnica pe viata. Procurorul ceruse moartea „inculpatului” deoarece „reprezenta un pericol pentru societate”.

Maniu si Bratianu pregatiti pentru marea trecere de episcopul Todea

Este trimis în închisoarea de la Sighetu Marmatiei acolo unde erau întemnitati si ceilalti ierarhi ai Bisericii Unite ramasi în viata, dar si cei mai de seama reprezentanti ai partidelor taranist si liberal.

Pe toata durata închisorii episcopul Todea s-a preocupat de binele celorlalti încercând sa-i ajute dupa putinta fizica, dar mai ales sufleteste. Asa se face ca i-a spovedit si împartasit pe multi dintre cei detinuti acolo, printre ei numarându-se si sefii celor doua mari partide „istorice”, Iuliu Maniu si Gheorghe Bratianu.

În urma desfiintarii penitenciarului din Sighet e transferat succesiv la Râmnicu Sarat, Pitesti, Dej si Gherla, de unde va fi eliberat în 1964 împreuna cu majoritatea detinutilor politici ca urmare a decretului de gratiere dat atunci.

Ales Mitropolit în clandestinitate
„Nu catedralele au creat locuri de pelerinaj, ci locurile în care s-a suferit pentru credinta au creat catedralele”

Imediat dupa ce s-a eliberat si întors la Reghin, episcopul Todea a început o munca titanica de refacere a episcopiei, de a aduna comunitatea credinciosilor uniti si a întari legaturile dintre ei. Munca trebuia facuta pe tacute fiindca Securitatea continua sa-l urmareasca si sa nu vada cu ochi buni aceste lucruri.

Pe 14 martie 1986 este ales Mitropolit în cadrul Conferintei episcopale tinuta la Cluj. Scaunul Mitropolitan este reocupat astfel (chiar daca numirea era facuta în clandestinitate) dupa vacanta intervenita la 5 iunie 1941, odata cu moartea mitropolitului Alexandru Nicolescu.

Noul mitropolit tinea, în conditiile clandestinitatii, consfatuiri cu preotii si trimitea scrisori pastorale comunitatilor care se adunau prin case. În pastorala emisa la 15 august 1988, accentul e pus tocmai pe aceasta activitate de credinta care consacra în locuri de pelerinaj umile locuinte:

„Casa în care un preot al Bisericii Romane Unite cu Roma celebreaza Sfânta Liturghie si se trudeste sa traiasca în Har este loc de pelerinaj”, pentru ca „nu catedralele /…/ au creat locuri de pelerinaj, ci locurile în care s-a suferit pentru credinta au creat /…/ catedralele”.
(Alexandru Cistelecan în „O viata de om, asa cum a fost: Cardinalul Alexandru Todea – Provincia)

Este numit cardinal de catre Papa Ioan Paul al II-lea

Dupa data de 22 decembrie 1989, data victoriei revolutiei anticomuniste din România, Mitropolitul Alexandru Todea si-a continuat laborioasa sa activitate, dar de acum în plina libertate.

În 12 martie 1990 e numit legal Arhiepiscop de Alba Iulia si Fagaras, fiindu-i retras titlul simbolic de „episcop de Cezaropolis” si fiind confirmat de catre Vatican în calitate de mitropolit al Bisericii Române Unite.

Recunoasterea suprema a unei vieti de credinta si jertfe o reprezinta numirea sa în Colegiul cardinalilor, la 28 mai 1991. Alexandru Todea devenea astfel al doilea cardinal din istoria bisericeasca a României, dupa Iuliu Hossu. La 20 iulie 1994, Papa i-a aprobat retragerea de la conducerea Bisericii, din motive de sanatate.

Un sfârsit luminos

Finalul vietii îi va fi consacra triumful si-i va turna balsam pe rani. În aceeasi biserica în care cu 49 de ani înainte a fost consacrat în clandestinitate episcop, Cardinalul Todea s-a îmbratisat cu Papa Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei acestuia în România (1999).

Suveranul Pontif s-a aplecat asupra scaunului cu rotile în care se aflat Cardinalul, emotionându-l pe acesta din urma pâna la lacrimi.

Ducându-si cu demnitate si bucurie boala care-l tinea paralizat la scaun, a trecut la cele vesnice pe 22 mai 2002. Este înmormântat în Catedrala „Sfânta Treime ” din Blaj alaturi de Inocentiu Micu Klein. „Doi întemeietori, doi luptatori, doi oameni care au cunoscut în profunzime suferinta si au facut din ea o demnitate. O demnitate personala si institutionala” (Alexandru Cistelecan).


***

Noi suntem sprijinitorii unei Biserici care, de la începuturile ei, a dus o actiune pozitiva de educatie patriotica a întregului popor român. Din stradaniile ei apare figura luminoasa a lui Inocentiu Micu care exclama pentru natiunea româna drepturi egale cu ale altor natiuni. Noi cerem sa fim egal îndreptatiti cu alte confesiuni.

Cerem libertatea acelui cult care ne aminteste de întemeierea scolilor din Blaj, de aportul lor pentru trezirea constiintei nationale, apararea drepturilor întregii natiuni, dezrobirea iobagilor, de luceferii Blajului, toti apostoli creati de scolile de la îmbinarea Târnavelor, dascalii care au dus lumina în provinciile românesti si despre care Nicolae Iorga scrie:

Libertatea cultului pe care o cerem ne aminteste de educatia, de cresterea de caractere date de scolile Blajului, de munca pe care au depus-o absolventii acestor scoli în Transilvania, în partile ungurene, în Banat ori în Principatele Române.
Cardinal Alexandru Todea (1974)

Sursa:https://www.hotnews.ro