„Rusinea, cainta si speranta de care coplesita privirea tâlharului cel bun, care ”cu onestitate a furat paradisul”, sa copleseasca si ochii nostri. Papa Francisc a cuprins în aceasta invocatie discursul de la rugaciunea ”Calea Crucii”, condusa în seara Vinerii Sfinte la Colosseum. Meditatiile celor 14 statiuni au fost pregatite de un grup de liceeni si studenti din Roma în semn de participare la parcursul de pregatire a adunarii sinodale dedicata tinerilor în luna octombrie anul curent. În ciuda ploii marunte care se lasase peste Cetatea celor sapte coline si a masurilor de control, aproximativ douazeci de mii de persoane – romani si pelerini – au venit la traditionala rugaciune a Caii Crucii transmisa începând cu ora 21.00 în mondoviziune. Printre cei care au dus crucea de la o statiune la alta s-au aflat câtiva din tinerii care au pregatit meditatiile, voluntari din asociatia UNITALSI, o familie cu trei copii din Siria, un preot si o calugarita din Irak si, ca de obicei, doi Frati franciscani din Tara Sfânta.

Înainte de binecuvântarea apostolica de la finalul rugaciunii, pontiful a vorbit despre necesitatea de a recupera simtul rusinii, al caintei si al sperantei. ”În fata iubirii tale supreme”, a spus papa adresându-se Domnului, ”sa ne cuprinda rusinea de a te fi lasat sa suferi pentru pacatele noastre”, ”de a fi fugit”, ”de a-l fi ales pe Baraba”, puterea, aparenta, zeul banului, mundanitatea si ”nu pe Tine”.

Papa Francisc: «Rusinea de a te fi ispitit cu gura si cu inima ori de câte ori ne-am aflat în fata unei încercari, spunându-ti: ”Daca tu esti Mesia, salveaza-te si noi vom crede!”. Rusine, pentru ca multe persoane, si chiar unii din slujitorii tai, s-au lasat înselati de ambitie si de gloria desarta pierzându-si demnitatea si prima lor iubire. Rusine, pentru ca generatiile noastre lasa tinerilor o lume fracturata de dezbinari si razboaie, o lume devorata de egoism în care tinerii, cei mici, bolnavii, cei batrâni sunt marginalizati. Isus, rusinea de a fi pierdut rusinea».

Dar iubirea lui Dumnezeu este mai mare: aceasta este speranta noastra. O speranta cuprinsa în mesajul de iertare si fraternitate, care continua sa inspire si astazi popoarele si învinge ostilitatea si temerile, o speranta prezenta în jertfa de sine prin multi tineri se consacra lui Dumnezeu ”într-o lume devorata de logica profitului”.

Papa Francisc: «Speranta, pentru ca multi misionari si misionare continua si astazi sa sfideze constiinta adormita a umanitatii riscându-si viata pentru a te sluji în cei saraci, respinsi, în imigranti, în cei invizibili, în cei exploatati, în cei înfometati si în cei aflati la închisoare. Speranta, pentru ca Biserica ta, sfânta si facuta din pacatosi, continua si astazi, în ciuda încercarilor de a o discredita, sa fie lumina care lumineaza, încurajeaza, înalta si marturiseste iubirea ta nemarginita fata de omenire, model de altruism, arca de mântuire si izvor de certitudine si adevar».

Speranta este în Cruce, rod ”al lasitatii” si ”al lacomiei multor învatatori ai Legii si a fariseilor”, si totusi ”generatoare de înviere”. Pontiful a încheiat cu aceasta imagine rugaciunea sa si încredinteaza tacerii din Sâmbata Sfânta o cerere de ajutor adresata Fiului lui Dumnezeu ”de a ne despuia de aroganta tâlharului” de la stânga, ”de cei miopi si corupti” care au vazut în Domnul ”o sansa de exploatat, un osândit de criticat, un învins de luat în râs, o alta ocazie de a pune pe umerii altora si chiar a lui Dumnezeu propriile vinovatii”.

Papa Francisc: «Îti cerem, în schimb, Fiul lui Dumnezeu, sa ne identificam cu tâlharul cel bun care te-a privit cu ochi plini de rusine, de cainta si de speranta; care, cu ochii credintei, a vazut în înfrângerea ta aparenta biruinta dumnezeiasca si a îngenuncheat astfel în fata milostivirii tale si ”a furat” în mod onest paradisul».

(rv – G. Ceraso – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va