„Buna ziua!
Înainte de toate, as vrea sa multumesc. Sa multumesc fiecaruia dintre voi pentru munca pe care o faceti aici înauntru. Fiecare are munca sa, o cunoaste… Exista si echipe de munca, în Vatican… Aceasta munca este aceea care face sa functioneze aceste "tren" care este Vaticanul, Sfântul Scaun, care pare atât de greu, atât de mare, cu atâtea probleme, atâtea lucruri… Si fiecare dintre voi da ceea ce este mai bun din sine pentru a face aceasta munca. Eu sunt constient ca fara munca voastra… – unul dintre voi îmi spunea ca lucreaza aici de 43 de ani; câta amintire! – fara munca pe care voi o faceti, lucrurile n-ar merge bine si asta înseamna ca munca Bisericii n-ar merge bine, nu s-ar putea face atâta munca pentru predicarea Evangheliei, pentru a ajuta atâtia oameni, pe bolnavi, scolile, atâtea lucruri… Voi sunteti o parte din acest "lant" care duce înainte munca noastra de Biserica.
Primul cuvânt pe care as vrea sa va spun este munca. Dar nu pentru a va spune: munciti mai mult, grabiti-va! Nu, nu, pentru va spune multumesc. Însa în Vatican, vorbind despre munca, exista si o problema. O doamna dintre voi a intrat si aratând un tânar a spus: "Ajutati-i pe muncitorii precari". Alaltaieri am avut o reuniune cu cardinalul Marx, care este presedintele Consiliului Economiei, si cu mons. Ferme, secretarul, si am spus: "Nu vreau munca la negru în Vatican". Va cer scuze daca asta înca exista. Vestitul articol 11, care este un articol valabil pentru o proba, dar o proba de unul sau doi ani, nu mai mult. Asa cum am spus ca nu trebuie lasat nimeni fara loc de munca, adica sa fie concediat, afara de cazul în care exista un alt loc de munca în afara pentru aranjarea sa, sau ca sa existe un acord care sa fie potrivit pentru persoana, asa spun: trebuie sa muncim aici înauntru pentru ca sa nu fie munci sau muncitori precari. Este si o problema de constiinta pentru mine, pentru ca nu putem învata doctrina sociala a Bisericii si apoi sa facem aceste lucruri care nu merg bine. Se întelege ca pentru un anumit timp trebuie încercata o persoana, e adevarat, se încearca un an, poate doi, dar opriti-va. Fara munca la negru. Aceasta este intentia mea. Voi ajutati-ma, ajutatii-si pe superiori, cei care depind de Guvernatorat, pe cardinal, pe secretar, ajutati-i sa rezolve aceste probleme ale Sfântului Scaun: muncile precare înca exista.
Deci, primul cuvânt este munca, pentru a multumi, a vorbi despre munca precara precum si, un ultim lucru: munca este drumul vostru de sfintenie, de fericire, de crestere. Astazi, probabil, blestemul cel mai urât care exista este de a nu avea loc de munca. Si atâtia oameni – voi cunoasteti atâtia, cu siguranta – nu au loc de munca. Pentru ca locul de munca ne da demnitate, iar siguranta locului de munca ne da demnitatea. Eu nu vreau sa spun numele, dar în ziare le veti gasi. Astazi am vazut într-un ziar aceste doua probleme, de la doua firme importante, aici în Italia, care sunt în pericol, si pentru a salva viata, trebuie "rationalizata" – acela este cuvântul – munca si concediate 3-4 mii de persoane. Este urât acest lucru, foarte urât. Pentru ca se pierde demnitatea. Si aceasta este o problema nu numai aici, în Vatican, sau în Italia sau în Europa: este o problema mondiala. Este o problema care depinde de atâtia factori în lume. A pastra locul de munca si a avea demnitate, a duce pâinea acasa: "O aduc eu, pentru ca o câstig eu. Nu pentru ca trec pe la Caritas ca s-o iau, nu. O câstig eu". Aceasta este demnitate. Astfel, locul de munca. Multumesc. Ajutati-i pe superiori sa puna capat situatiilor de munca sa nu reglementeze si sa pastrati locul de munca pentru ca este demnitatea voastra. As spune: pastrati locul de munca, dar faceti bine asta! Acest lucru e important!
Al doilea cuvânt care îmi vine în minte sa fa spun este: familie. Eu as vrea sa va spun cu sinceritate: cînd eu aflu ca o familie a voastra este în criza, ca sunt copii care se nelinistesc pentru ca vad ca familia este… o problema, eu sufar. Dar lasati-va ajutati. În Guvernatorat am voit ca secretarul general sa fie episcop pentru ca sa aiba aceasta dimensiune pastorala. Va rog, salvati familiile. Eu stiu ca nu este usor, ca exista probleme de personalitate, probleme psihologice, probleme… atâtea probleme într-o casatorie. Dar încercati sa cereti ajutor din timp, sa pastrati familiile. Eu stiu ca printre voi sunt unii despartiti; stiu asta si sufar, sufar cu voi… viata a mers asa. Dar as vrea sa va si ajut, în asta; lasati-va ajutati. Daca lucrul s-a facut, cel putin sa nu sufere copiii; pentru ca atunci când parintii se cearta, copiii sufera, sufera. Si un sfat pe care vi-l dau: niciodata sa nu va certati în fata copiilor. Niciodata. Pentru ca ei nu înteleg. A pastra familia. Si pentru aceasta voi îl aveti aici pe mons. Verges precum si pe capelani; va vor spune unde sa mergeti pentru a fi ajutati. Familia: aceasta este bijuteria mare, pentru ca Dumnezeu ne-a creat familie. Imaginea lui Dumnezeu este casatoria, barbat si femeie, rodnici: "înmultiti-va", faceti copii, mergeti înainte. Eu am fost bucuros, astazi, când am vazut atâtia, atâtia copii aici. Este o familie. A pastra familia este al doilea cuvânt care-mi vine în minte.
Al treilea cuvânt care-mi vine în minte – poate ca vreunul dintre voi va vrea sa-mi spuna: "Mai termina cu asta!" – este un cuvânt care apare des: bârfele. Probabil ca gresesc… în Vatican nu se bârfeste… probabil, nu stiu… Îmi spunea unul dintre voi, un muncitor dintre voi, într-o zi în care eu predicasem despre bârfe, si el a venit la Liturghie cu sotia, mi-a zis: "Parinte, daca nu se bârfeste, în Vatican, ramânem izolati". Gânditi-va, gânditi-va! Voi ati auzit ce anume spune despre bârfe: bârfitorul este un terorist, pentru ca face precum teroristii: arunca bomba, pleaca, bomba explodeaza si dauneaza atâtor altora, cu limba, acea bomba. Nu faceti terorism! Nu faceti terorismul bârfelor, va rog. Acesta este al treilea cuvânt care-mi vine.
Dar cineva ar putea sa-mi spuna: "Parinte, dati-ne un sfat: cum sa facem pentru a nu bârfi?". Musca-ti limba! Cu siguranta se va umfla, dar vei face bine sa nu bârfesti. Bârfele, chiar si ale unor persoane care trebuie sa dea exemplu si nu, nu-l dau.
Si aici, al patrulea cuvânt pe care as vrea sa-l spun: iertare. "Iertare" si "scuze". Pentru ca noi nu dam întotdeauna exemplu bun; noi – vorbesc despre "fauna clericala" – noi [zâmbeste] nu dam mereu exemplu bun. Exista în viata greseli pe care le facem noi clericii, pacate, nedreptati, sau uneori îi tratam rau pe oameni, un pic nevrotici, nedreptati… Iertare pentru toate aceste exemple care nu sunt bune. Noi trebuie sa cerem iertare. Si eu cer iertare, pentru ca uneori "îmi zboara pasarile" [râde] [îmi pierd rabdarea]…
Dragi colaboratori, frati si surori. Iata cuvintele, cele patru cuvinte care au venit din inima: munca, familie, bârfe, iertare.
Si ultimul cuvânt este urarea de Craciun: Craciun fericit! Dar Craciun fericit în inima, în familie, precum si în constiinta. Nu va fie frica, nici voua, sa cereti iertare daca va va reprosa ceva constiinta; cautati un duhovnic bun si faceti o curatenie frumoasa! Spun ca duhovnicul cel mai bun este preotul surd [zâmbeste]: nu te face sa te rusinezi! Dar fara ca sa fie surd, sunt atâtia milostivi, atâtia, care te asculta si te iarta: "Mergi înainte!". Craciunul este o buna oportunitate pentru a face pace si înlauntrul nostru. Toti suntem pacatosi, toti. Eu, ieri, am facut spovada de Craciun: a venit duhovnicul… si mi-a facut bine. Toti trebuie sa ne spovedim.
Va urez un Craciun fericit, cu bucurie, dar acea bucurie care vine dinauntru. Si n-as vrea sa-i uit pe cei bolnavi, care probabil sunt în familia voastra, care sufera, si sa le trimit si lor o binecuvântare. Multe multumiri. Sa pastram locul de munca, unul care sa fie corect; sa pastram familia, sa pazim limba; si, va rog, dati-ne noua iertarea pentru exemplele rele; si sa facem o frumoasa curatenie a inimii la acest Craciun, pentru a fi în pace si fericiti.
Si înainte de a pleca, eu as vrea sa va dau binecuvântarea, voua si familiilor voastre, tuturor. Multe multumiri pentru ajutorul vostru.
Sa ne rugam un "Bucura-te Marie" Sfintei Fecioare: "Bucura-te Marie…".
Si rugati-va pentru mine: nu uitati de asta!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: ercis.ro
