„În primele ore ale zilei de miercuri, 20 decembrie 2017, a murit la Roma, dupa o lunga boala, Cardinalul nord-american Bernard Francis Lay, Arhiepiscop emerit de Boston si arhipreot emerit al Bazilicii Santa Maria Maggiore. S-a nascut la 4 noiembrie 1931 la Torreón, în Mexic. La 21 mai 1961 a fost hirotonit preot, în clerul Diecezei Jackson. Numit Episcop de Springfield – Cape Girardeau la 22 octombrie 1973, a primit hirotonirea episcopala la 5 decembrie 1973. Apoi la 11 ianuarie 1984 a devenit Arhiepiscop de Boston. A fost creat Cardinal cu titlul „Sfânta Suzana” în consistoriul din 25 mai 1985. Si la 13 decembrie 2002 a renuntat la conducerea pastorala a Arhidiecezei de Boston. Din 27 mai 2004 pâna la 21 noiembrie 2011 a fost arhipreot al Bazilicii liberiene.
A recunoscut „lipsurile” si „greselile” sale în gestionarea problemei tragice – aparute în 2002 gratie investigatiilor conduse de publicatia „Boston Globe” – a preotilor acuzati de abuzuri sexuale asupra minorilor. Si si-a dat demisia de la conducerea pastorala a Arhidiecezei nord-americane în decembrie 2002, cerând public scuze si iertare tuturor celor care au suferit. Dupa ce si-a prezentat demisia, a scris o declaratie personala, difuzata de sala de presa a Sfântului Scaun, cu „rugaciunea ferventa ca [sa poata] ajuta Arhidieceza de Boston sa traiasca experienta de vindecare, reconciliere si unitate, de care are nevoie asa de disperat”. Imediat dupa s-a retras în conventul surorilor Milostivirii din Alma, în Maryland, pentru a se transfera dupa aceea la Roma, unde din 2004 a avut functia de arhipreot al Bazilicii Santa Maria Maggiore.
Bernard Francis Law a fost fiul unui functionar din aeronautica nord-americana detasat în baza din Torreón, si al unei pianiste. A terminat studiile la Harvard University din Cambridge, în Massachusetts, specializându-se în studii medievale. Apoi a început pregatirea pentru preotie frecventând seminarul St. Joseph la St. Benedicta Los Angeles si, dupa aceea, din 1955 pâna în 1961, Colegiul Pontifical Josephinum la Worthington, în Ohio. Aici a fost hirotonit preot în 1961, pentru Dieceza de Natchez-Jackson (acum Jackson). Timp de cinci ani a condus ziarul diecezan „Mississipi Register” si timp de doi ani a fost vicar parohial în biserica „Sfântul Paul” la Vicksburg, în afara de functiile de director al oficiului pentru familie si director spiritual al seminarului mic.
A fost în prima linie în bataliile pentru afirmarea drepturilor civile, si ca membru al Mississippi Leadership Conference si al Mississippi Human Relations Council. Pentru pozitiile sale ferme si puternice a primit chiar amenintari cu moartea. În aceasta munca a gasit sprijinul multor lideri protestanti, dând viata la forme de colaborare ecumenica apreciate si la nivel national. Asa încât, între 1968 si 1971, a fost chemat sa conduca comisia din Conferinta Episcopala SUA pentru ecumenism si dialog interreligios. Tot în cadrul Conferintei Episcopale s-a ocupat si de probleme economice. La 5 decembrie 1968 a fost numit capelan al Sanctitatii Sale.
Devenit Episcop de Springfield – Cape Girardeau în statul Montana – „A trai în Cristos” fiind motoul episcopal ales – în 1975 a facut un gest deosebit de semnificativ, gazduind în Dieceza sa pe toti cei 166 de membri ai unui institut calugaresc vietnamez, Congregatia Mamei Corascumparatoare. Dupa doi ani a hirotonit ca preoti pe doisprezece dintre ei. La 11 ianuarie 1984 a fost chemat de Papa Ioan Paul al II-lea sa îi urmeze Cardinalului Humberto Medeiros la conducerea Arhidiecezei de Boston, a treia circumscriptie cea mai vasta din Statele Unite ale Americii. În conducerea pastorala, înca de la început a evidentiat obiectivele reînnoirii spirituale personale a credinciosilor, al evanghelizarii, al dreptatii sociale si al pacii, al instruirii catolice si al vocatiilor. Prima sa scrisoare pastorala a relansat angajarea pentru animarea vietii parohiale, tratând tema liturgiei ca inima a vietii parohiei.
În 1985 a luat parte si la adunarea Sinodului Episcopilor convocata la douazeci de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Si a avut un rol de prim plan în traducerea engleza a Catehismului Bisericii Catolice. În 1997 a intervenit si la Sinodul special dedicat continentului american. În acelasi an a mers în Trinidad Tobago ca trimis special al Papei la Congresul Euharistic al tarilor din zona caraibeana. În timp ce în 2000, tot cu functia de trimis special al Pontifului, a prezidat celebrarile pentru Congresul Euharistic Peruvian. Apoi a desfasurat un rol semnificativ în dialogul cu guvernul cubanez, întâlnindu-l si pe Fidel Castro.
Ca Arhiepiscop de Boston a continuat angajarea sa pentru cauza unitatii crestinilor si pentru îmbunatatirea relatiilor cu ebraismul. A pus experienta sa în acest domeniu în slujba Bisericii universale, fie drept consultant al Comisiei pentru raporturile religioase cu ebraismul, între 1976 si 1981, fie ca membru al Secretariatului pentru unirea crestinilor. În 1981 a fost numit si delegat al Sfântului Scaun pentru a supraveghea acceptarea la preotia catolica a pastorilor episcopalieni. Dupa aceea, au fost numeroase functiile pe care le-a avut în cadrul Conferintei Episcopale din SUA. În Curia Romana a facut parte si din Congregatiile pentru Episcopi, pentru Bisericile Rasaritene, pentru Cultul Divin si Disciplina Sacramentelor, pentru Institutele de Viata Consacrata si Societatile de Viata Apostolica, pentru Educatia Catolica, pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru Cler, precum si din Consiliile Pontificale pentru Familie si pentru Cultura, si din Consiliul de cardinali pentru studierea problemelor organizatoare si economice ale Sfântului Scaun.
(dupa L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Patrascu pentru Ercis.ro)
