1992
Evenimentul important al anului 1992 s-a petrecut în aprilie, de Pasti, când M.S. Regele Mihai a putut intra în tara, dupa 45 de ani de absenta, mergând la Mânastirea Putna, si apoi la Bucuresti. În capitala la slujba de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, înconjurata cu prilejul presentei M.S. Regelui de sute de mii de cetateni se afla si unchiul meu, generalul Constantin Anton, în vârsta de 99 de ani, fost comandant al Trupelor Jandarmeriei în timpul evenimentelor din 23 august 1944. În Biserica generalul l-a putut saluta pe Majestatea-Sa, dând mâna cu Suveranul sau dupa cinci decenii de asteptare. La moartea generalului, Jacques Vergotti, fost ofiter de ordonanta a Regelui pâna în 1948, mi-a scris ca îsi amintea de C. Anton în legatura cu evenimentele din 23 august, acum exprimând sentimente de respect si simpatie, stiind ca generalul fusese condamnat politic la 12 ani închisoare din care doi ani de celula neagra.
Continuam sa primesc de la Casa Regala diverse documente, ca de exemplu: cuvintele Regelui adresate, la 9 martie 1992, românilor dupa alegerile locale din februarie; comunicatul Biroului de Presa a M.S. Regelui din 21 iulie, în care Suveranul a respins initiativa dlui Radu Câmpeanu ca M.S. sa fie candidat la postul se Sef al Statului cu ocazia alegerilor din 27 septembrie; cuvintele Regelui adresate, la 1 august, pe aceiasi tema ca cea din 21 iulie, în care Voda declara ca era gata sa vina în tara dar ca Rege al românilor; comunicatul biroului de presa al M.S. Regelui din 7 august în care Voda accepta invitatia Mitropolitului Banatului . I.P.S.S. Nicolae, si a Primarului Brasovului Adrian Moruzi, pentru data de 15 august. Iar ACORD trimitea material privind activitatea de lobby în legatura cu lipsa reformelor.
În plus, am primit un mesaj în care Regele ar fi vrut sa petreaca Sarbatorile de Craciun în tara, când a scris ” Cei care pretind sa se bucura de legitimitate populara, speriati de prezenta mea, au respins intentia mea de a veni în tara pentru a cincea oara în trei ani. Numai de Sf. Pasti 1992, am avut posibilitatea sa fiu din nou în Patria mea. Atunci am fost miscat de afectiunea aratata de o multime de sute de mii…. De peste 50 de ani am depus juramântul ca întotdeauna voi proteja si apara unitatea si interesul tarii mele si la fel ca si înaintasii mei, nu am cea mai mica intentie sa renunt la juramântul depus… si datorita obligatiei mele istorice ma voi lupta întotdeauna pentru voi oriunde… Acest An Nou sa va aduca prosperitate, multumire, libertate voua si familiilor voastre… Dumnezeu sa va ajute si La Muli Ani!”

1993
În februarie a venit din partea Casei Regale profesorul Constantin Brâncoveanu, pentru a pregati la Washington audiente importante cu venirea M.S. Regelui la New York cât si pentru strângere de fonduri pentru Fundatia Principesei Margareta a României.
Strângerea de fonduri a avut loc la 19 mai seara la Resedinta doamnei Marie Fairfax la Pierre Hotel. Acolo au participat peste 400 de personae. Iar seara dupa aceasta receptie prietena mea Ioana Ertegun (nascuta Banu) a invitat la ea acasa Familia Regala si alti apropriati, printre care si noi.
Profitând de prezenta Familiei Regale la New York, ACORD a organizat o întâlnire cu comunitatea româneasca, la 21 mai, la Plaza Hotel. În loc de masa am cazut de acord sa fie o receptie gen American de wine and chees, în sala Terrace Room.
La 20 mai, Majestatea Sa urma sa fie primit de personalitati importante la Washington. Iar, la interventia mea, Regele a acceptat ca dimineata, înainte de plecarea la Washington sa stea de vorba cu presa româneasca locala.
Venit de la Washington, la 21 mai, când a sosit la Plaza Hotel Suveranul parea foarte vesel, probabil ca întrevederile fusesera multumitoare. Ajunsi în sala am deschis întrunirea si am anuntat pe rând membrii Familiei Regale care intrau unul câte unul: Regele, Regina si Principesele Margareta, Irina si Sofia. Dupa binecuvântarea Parintelui Victor Runcanu, a vorbit Dr, Issarescu pentru a rosti cuvântul de deschidere a acestei întâlniri, spunând: ” Comunitatea româneasca din New York este fericita ca are prilejul sa prezinte din nou Majestatii Voastre omagiul respectuos de dragoste si sa marturiseasca sprijin fara compromis pentu a reîntoarce România pe linia monarhica întrerupta la 30 decembrie 1947.. Bine ati Venit Majestate în mijlocul poporului Vostru!” Apoi a luat cuvântul Dr. Emil Simiu, inginer la National Institute of Standards and Technology din Washington. El a vorbit despre contributia pe care a avut-o la conferirea titlului Reginei Mama Elena si despre meritul ei cât si al Regelui Mihai în aceasta privinta. (Dl Simiu s-a referit la faptul ca la 15 martie, Institutul Yad Vashem din Jerusalim, a conferit post mortem Titlul de Dreapta Între Popoare Reginei-Mama Elena pentru ajutorul dat evreilor români în timpul nazistilor, cât si o Diploma de Onoare Regelui Mihai). Ultimul care a luat cuvântul a fost Suveranul care a multumit pentru calduroasa manifestare de dragoste fata de Monarhia Româna si-a exprimat bucuria sa fie din nou oaspetele comunitatii românesti din New York, aratând ca scopul principal al vizitei a fost strângerea de fonduri pentru copii din România. A multumit dlui Simiu pentru contributia adusa cu informatii înaintate Institutuluii Yad Vashem.
Înainte de a parasi sala cei prezenti au dat mâna cu Regele si apoi Familia Regala cu membrii ACORD si dl Simiu am mers în sala Alb si Aur festiv aranjata cu lumanari si flori unde s-a luat masa de seara.
În cursul acestui an am trimis de multe ori Casei Regale rezumatele articolelor presei românesti, documentul Congresului cu privire la acordarea Clauzei. Iar ACORD a primit de la Versoix discursul M.S. adresat la 26 martie studentilor în stiinte politice de la Universitatea din Las Vegas Statul Nevada precum documentul de reorganizare a Casei Regale. Iar, la 17 august am primit condoleante din partea Familiei Regale la trecerea la cele vesnice a mamei mele.

1994
În iunie 1994 se împlineau 50 de ani de la debarcarea din Normandia împotriva Germaniei. Atunci ACORD a scris Congresului despre contributia Regelui Mihai cu privire la încheierea celui de al Doilea Razboi Mondial mai devreme cu sase luni pentru care a primit Legiunea de Merit din partea Presedintelui Hary Truman. Iar în urma informatiilor mele am avut o mare satisfactie citind declaratia favorabila a deputatului Tom Lantos care a omagiat pe Regele Mihai pentru curajoasa Sa actiune de la 23 August 1944, care a jucat un rol cheie. Lantos, amintind si contributia lui Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si a lui Titel Petrescu, text aparut în Congressional Record. Totodata si Senatorul Pell a dat o declaratie în care lauda actiunea Regelui aparutasi ea în Congressional Record.
Mesajul de Anul Nou 1995 al M.S. Regelui Mihai amintea ca ”de cinci ani împartasim aceleasi sperante nascute din Revoluttia din decembrie 1989, … drumul catre voi mi-a fost închis… Constat cu mare tristete ca mostenirea grea a trecutului si a reprezentantilor lui continua sa interzica poporului roman sa-si regaseasca locul pe care l-ar merita pe de plin datorita curajului, talentului si muncii sale…În numele legaturilor istorice ce exista între noi toti, carora le voi ramâne vesnic credincios, va doresc voua, familiilor voastre, întregii tari, ca anul ce vine sa fie mai bun, iar speranta si vointa sa se pastreze tot atât de vii în inimele voastre, precum sunt în inima mea si a Familiei Mele. Fie ca Domnul sa ne asculte rugaciunile! La Multi Ani!”

1995
La 12 aprilie A.S.R. Principesa Margareta, fiind la New York, m-a îstiintat ca sora ei A.S.R. Principesa Maria se va casatori cu dl. Kazimir Mystkowski, american de origine poloneza la 16 septembrie si a întrebat daca ACORD ar accepta sa participe la organizarea nuntii. Am spus ca vom participa cu placere.
In acest scop s-a aranjat ca slujba religioasa sa se tina la Catedrala Ortodoxa Greceasca Sf. Treime din New York cu corul respectiv. Iar pentru transport am comandat doua limuzine, una alba pentru M.S. Regele si mireasa si alta neagra pentru M.S. Regina cu A,L.R. Principesele Margareta, Sofia si Irina cu Stefan Issarescu.
Înainte de nunta la 15 septembrie ACORD a organizat pentru Familia Regala o primire la Hotelul Waldorf Astoria în Sala Imperiala. La interventia mea, la 14 septembrie, Suveranul a fost de accord ca în dimineata respectiva sa primeasca la Hotelul Lombardi, unde locuia, pe jurnalistii veniti din tara cât si proprietarii ziarelor din New York. Întrebarile puse au fost fie politice fie personale, la care Voda a raspuns cu interes si caldura.
Seara erau 250 de participanti iar la masa de onoare, în ordinea aprobata de Casa Regala de la stânga la dreapta au stat: A.S.R. Principesa Irina, dr. Stefan Issarescu, A.S.R. Principesa Margareta, Doamna Pell, M.S. Regele Mihai, A.S.R. Principesa Maria, dl Kazimir Mystkowski, M.S. Regina Ana, E.S. Senatorul Claiborne Pell, A.S.R. Principesa Sofia, eu, Parintele Traian Petrescu.
Totul s-a desfasurat conform traditiei. Ca moderator, m-am adresat mai întâi în limba engleza, spunând ca prilejul nuntii este cea de-a treia ocazie fericita când prezenta Familiei Regale este onorata de comunitatea româneasca. Dupa intonarea imnurilor nationale, cel American si Traiasca Regele, am continuat în limba româna, chemând pentru binecuvântare pe Parintele Traian Petrescu de la Biserica Sf. Dumitru din Manhattan si în încheiere am multumit celor care au contribuit la eveniment.
A urmat cuvântarea de deschidere a lui Stefan Issarescu care a spus printre altele ca: ”Vizita Familiei Regale este una cu caracter privat, totusi comunitatea româneasca a dorit sa fie, cu dragoste si devotiune, alaturi de Suveranul ei cu fericita ocazie a nuntii fiicei mezine a Regelui si Reginei…” A urmat Senatorul Pell, care s-a declarat onorat ca a fost invitat sa participe la festivitate. Asistentul Congresman-ului David Funderburk, Bill Edwards a citit o scrisoare din parte acestuia, exprimând parerea de rau ca nu a putut fi prezent, transmitând cele mai calde urari, stima si respect Familiei Regale. Din partea Familiei Regale prima a luat cuvântul în limba româna A.S.R. Principesa Maria, salutând românii de pretutindeni la cel mai important moment din viata sa. Apoi microfonul a fost preluat de Regele Mihai, care nu a tinut o cuvântare politica; dupa ce a multumit oaspetilor americani în limba engleza S-a adresat în româneste, spunând doar ca: ”se asociaza la bucuria celor doi logodnici si în acelasi timp la bucuria de a-l primi în sânul Familiei pe Kazimir Mystkowski.”
A doua zi 16 septembrie la Catedrala se aflau cavalerii de onoare în redingote din care faceau parte Printul von Wittgenstein, Justin Liuba, Robert Dragotta si Rudi Kleckner. Se adunasera cam o mie de personae, printre care ziaristi si cei de la televiziune.
În biserica au intrat mai întâi Principesele la bratul cavalerilor de onoare si Regina la bratul lui Rudi, dupa care a urmat momentul solemn, adica aparitia Suveranului cu mireasa la bratul sau: Regele înalt si falnic, în ciuda vârstei pe care o poarta atât de bine, Principesa, înalta si ea, oarecum semanând cu Regina Maria, într-o splendida rochie alba, purtând diadema cu diamente, care apartinuse Reginei Mame Elena. Era o priveliste adevarat regala.
Dupa slujba religioasa, am fost poftiti la o receptie în cerc restrâns de cca. 40 de personae în onoarea Familiei Regale si a mirilor, la resedinta familiei Guedefin din Manhattan, prieteni cu Familia Regala. La plecare am urat mirilor fericire, care plecau în luna de miere.
A doua zi, A.S.R. Principesa Margareta ne-a invitat pe mine si Rudi la un ceai dupa masa la Hotelul Lombardi. Aici am fost primiti de Principesele Margareta si Sofia. Regele era în salonul apartamentului, în timp ce ne-a dat mâna mi-a facut semn sa iau loc pe canapea unde s-a asezat si el, iar Rudi pe un fotoliu vis-a-vis. Imediat a intrat si M.S. Regina, care dupa ce ne-a salutat a intrat direct în subiect. Uitându-se la Rudi, a spus: ”Am fost invitata în octombrie în România de Episcoia Galatului, de Prea Sfintitul Casian, si mai departe spre Iasi, la invitatia I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, pentru pomenirea Sf. Cuvioasei Paraschea. Voi avea o suita care sa ma însoteasca si-l întreb pe Rudi Kleckner daca poate sa vina sa faca parte din suita mea.” Rudi a raspuns:”Majestate, sunt foarte onorat si va voi însoti.”
1996
La 7 iunie, am primit de la Casa Regala urmatoarea înstiintare: ”Domnule si Doamna Kleckner, Cu foarte mare bucurie va anuntam logodna fiicei noatre celei mari Margareta, cu domnul Radu Duda. Suntem cu atât mai fericiti cu cât domnul Radu Duda este roman, fapt care ne leaga si mai mult de tara noastra. Vedem în viitoarea casatorie a fiicei noastra iubita întruparea atasamentului pe care Margareta îl are fata de tara ei si pentru binele careia îti consacra viata.
În plus, prin formatia sa de actor si professor domnul Radu Duda este în mod special sensibil la dimensiunea umana a generatiei si a epocii sale, în urma experientelor profesionale pe care le-a avut atât în tara cât si în Franta, Anglia, Israel si Africa. Toate acestea îl fac sa împartaseasca pe deplin idealurile Margaretei si sa-si assume toate responsabilitatile alaturi de ea. Noi îl primim cu încredere si afectiune în familia noatra.
Casatoria va avea loc pe 21 septembrie 1996.
În actualele împrejurari dorinta Margaretei este ca ceremonia sa se desfasoare în Elvetia la Lausanne în aceiasi biserica în care a fost botezata.

(Semnat) Mihai r Ana ”

În vederea nuntii din septembrie, Rudi si cu mine am plecat în Elvetia. Am ajuns la timp la Versoix la Villa Serena unde am gasit usile de la intrare deschise. Casa era plina de musafiri veniti cu autobuzele din România. Când am intrat, Majestatea Sa era în mijlocul salonului înconjurat de o coroana de persone, care mai de care dornice sa-I vorbeasca. Când ne-a vazut ne-am zâmbit si salutat din ochi. Apoi m-am întâlnit cu M.S. Regina si cu Principesele Margareta si Sofia, în timp ce Rudi a mers la sedinta cavalerilor de onoare, unde Principesa Margareta dadea detalii privind asezarea în biserica.
A doua zi am plecat direct la Biserica Ortodoxa Sf. Gherasim din Lausanne unde sa aflau în curtea Bisericii aproape 400 de personae printre care: Regele Constantin al Greciei, Regina Ana Maria a Greciei, Regina Sofia a Spaniei, Farah împarateasa Iranului, Printul Alexandru al Iugoslaviei, cu sotia Caterina si Arhiducele Dominique de Habsburg. Domnul Gheorghe Antoniade, fiul sau Vlad si Rudi, îmbracati în redingote cu pantaloni reiati si haine gris, învitau distinsii oaspeti pe locurile indicate cu o seara în urma.
A orele 11:00 într-un Rolls Royce decapotabil, au sosit Regele Mihai si Principesa Margareta, care îmbracase rochia de mireasa purtata de mama sa, Regina Ana si pe cap avea diadema bunicii sale, Regina Mama Elena.
Slujba s-a oficiat în patru limbi, româna greaca, engleza si franceza de catre Mitropolitul Orthodox al Elvetiei, Damaskinos iar paji erau Printul Nicolae si Printesa Elisabeta, nepotii Regelui.
Dupa fotografiile traditionale lumea s-a deplasat la Polo Club unde a avut loc masa festiva. Iar seara la Villa Serena s-a ciocnit o cupa de sampanie cu noii casatoriti. Dupa o scurta sedere ne-am luat ramas bun de la Familia Regala si am plecat la New York via Lausanne.
1997
La 13 martie 1997, am anuntat Casa Regala despre reorganizarea Comitetului, deoarece Regele aprobase înfiintarea ACORD-ului în 1991.
La 25 octombrie Comitetul a adresat o scrisoare Regelui cu ocazia prezentei Majestati Sale în România si dupa urarile de sanatate pentru ziua de nastere, am scria: ”Sire, Suntem încredintati ca activitatea Majestati Voastre în problema acceptarii României în NATO a fost un dar nepretuit tarii si în acelasi timp a dovedit interesul, dragostea, si devotamentul de monarh fata de popor…. Rugam pe Majestatea Voastra sa creada în devotamentul nostru profund si respectuos. Simona si Rudi Kleckner.”
Tot anul ca si în cei precedenti trimeteam Casei Regale informatii despre evenimentele din tara sau Republica Moldova.

1998
Când am aflat ca Regele a fost propus candidat la Premiul Nobel pantru Pace pe 1998 de catre comunitatea româneasca de la Oslo, am adresat o scrisoare, la 10 mai, la Versoix:
Sire, Cu ocazia numirii oficiale în calitate de candidat la Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1998, Comitetul doreste sa va transmita calde felicitari.
Sper, Majestate sa Vi se decerneze acest prestigios premiu, fapt ce ar dezvalui tuturor initiativa si curajul de care Majestatea Voastra a dat dovada în momentele cele mai grele ale României din timpul celui de-al Doilea Razboi Mpndial, lucruri necunoscute sau uitate de multi în Occident.
Totodata dorim ca 10 mai sa redevina ziua nationala a României sub sceptrul Majestatii Voastre.
Rog pe Majestatea Voastra sa accepte devotamentul meu profund si respectuos. S.M.V.K.”
La aceasta scrisoare am alaturat copia scrisorii ACORD tot din 10 mai adresata Institutului Nobel din Norvegia, în care am atasat declaratiile Senatorului C. Pell si Deputatului T. Lantos despre meritele Regelui Mihai publicate în Congressional Record.
Scrisoarea am încheiat-o astfel: ”Speram, domnilor ca în spiritul justitiei si respectului fata de adevar, Comitetul dvs. Va adopta o hotarâre dreapta asa cum Congresul a raspuns la apelul nostru din 1994…SMVK.”
Am primit doua raspunsuri de la Versoix. Primul cu multumiri pentru urarile de 10 mai, cel de al doilea se referea la Premiul Nobel: ”Stimata Doamna Vrabiescu Kleckner, Secretariatul Majestasii Sale Regele Mihai este împuternicit sa confirme primirea scrisorii dumneavoastra din 10 mai 1998. Va Multumim pentru contributia foarte pretioasa pe care o aduceti pentru ca tara noastra sa-si recapete cât mai repede cu putinta locul care i se cuvine printre natiunile respectate ale Europei.
Va multumim, de asemenea pentru demersurile pe care le-ati întreprins pe lânga Institutul Nobel din Norvegia si speram ca toate aceste eforturi concentrate sa aiba ca finalitate acordarea Premiului Nobel pentru Pace Majestatii Sale Regelui Mihai, ceea ce ar însemna o reparatie istorica necesara si binevenita.
Primiti, va rugam, stimata doamna Vrabiescu Kleckner expresia celor mai alese sentimente din partea secretariatului Majestatii Sale Regale Mihai. Ana Dragan Secretara.”
Am fost extrem de magulita sa primesc aceste rânduri aprobate de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, pe care le-am considerat o rasplata pentru activitatea depusa timp de opt ani si jumatate în cadrul ACORD pentru România,
Pe aceiasi tema, la 16 septembrie, am primit Agenda Casei Regale, care sub titlul Secretariatul Regelui multumeste doamnei Vrabiescu Kleckner, informa: ”Secretariatul Majestatii Sale Regelui Mihai a transmis o scrisoare de multumire doamnei Simona Vrabiescu Kleckner, presedintele Comitetului ACORD cu sediul la New York. Doamna Vrabiescu a facut numeroase demersuri pentru recunoasterea meritelor deosebite ale Majestatii Sale Regelui în perioda celui de al Doilea Razboi Mondial, fapt recunoscut recent prin includerea Majestasii Sale Regele drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace. Initiativa în acest sens a apartinut comunitatii românesti de la Oslo, condusa de sotii Pavel.”
Mai târziu la 27 august am primit un fax cu un mesaj de la Versoix, chiar cu semnatura M.S. Regelui în care ma ruga sa ajut niste persoane care urmau sa vina din România la Cleaveland. Am raspuns la 7 septembrie ca în acest scop am luat legatura cu Parintele Grama din localitate, Iar, la 25 octombrie si 8 noiembrie am trimis felicitari pentru zilele de nastere si de nume ale Suveranului, primind un raspuns de ; ”Calde multumiri pentru urarile transmise cu ocazia zilei mele de nastere Mihai r.”
Cu aceste rânduri s-a încheiat corespondenta ACORD cu Casa Regala. Toate informatiile culese/trimise timp de opt ani 1991-1998, le-am facut în spiritul de reverenta fata de ideea monarhiei constitutionale reprezentata de M.S. Regele Mihai I.
Pentru cele întreprinse din proprie dorinta si initiativa am fost onorata de M.S. Regele, când mi-a conferit personal, la 9 iunie 2008, medalia Regelui Mihai I pentru Lealitate, pentru ”abnegatia cu care am organizat primirile Familiei a Regale la New York, pentru pozitia ferma si fara echivoc pentru democratia si libertatea din România” Cât si faptul ca tot atunci Rudi si cu mine am fost invitati de Majestatiile Lor la ceremoniile aniversarii Nuntii Regale de Diamant la Athenee Palace . Ulterior am primit din partea M.S. Regelui o scrisoare de multumiri din 7 iulie 2008 din Elvetia pentru prezenta noastra acolo.
Utopic vorbind, daca România avea norocul ca Regele sa preia frânele puterii în 1990, — cu un guvern, singurul legitim, si cu Constitutia din 1923, care respecta principiului separarii puterilor în stat si garantarea proprietatii – alta ar fi fost situatia României. Ar fi fost stabilitate politica, sustinerea economiei de piata în vederea bunastarii cetateanului si respectul fata de tara noastra în Occident. In plus, Regele domnise sub deviza „Nihil Sine Deo”, care consfintea legatura trainica între Monarhie si Patriarhie, stabilita de lege si întretinuta de credinta. Dupa cum scrie Cezar Vasiliu în Lumea Libera Româneasca, nr. 691-692, 18 decembrie 2001, p. 20, Regele declara ”. La 10 mai sunau clopotele bisericilor la sate si orase (…) La Înviere, Patriarhul aprindea întâi lumânarea mea (…) de Boboteaza, Patriarhul îmi dadea crucea s-o sarut, înainte de a o arunca în Dâmbovita…” Cu toata dorinta exilului, Regele nu a mai putut reveni cu deplina putere.
Cu profunda tristete si durere am aflat de trecerea în viata de apoi a Regelui Mihai I, la 5 Decembrie 2017. Majestatea Sa reprezenta o speranta care nu s-a împlinit si odata cu El s-a stins si epoca României frumoase, bogate si respectate în lume cum a fost în timpul Monarhiei. Ce a urmat este cunoscut de noi toti.

6 decembrie 2017