„La putin timp dupa trecerea la cele vesnice a Monseniorului Octavian Bârlea, în 5 aprilie 2005, esteticianul si prozatorul Titu Popescu – un apropiat al Sfintiei Sale înca din primul an al exilului sau münchenez 1 – scria în revista Vatra din Târgu Mures:
„Personalitatea Monseniorului Octavian Bârlea a intrat demult în constiinta diasporei românesti ca un simbol cu puternice si definitive iradiatii semnificative. El a traversat categorii raspândite în Europa si America de români traitori în afara granitelor tarii, ducându-le mesajul cald al solidaritatii sufletesti, sprijinind acele idealuri pentru care o viata merita a fi traita si chiar jertfita. A dus pretutindeni mesajul unitatii noastre în cadrul marii familii a latinitatii, dar si cel al integrarii noastre în tarile de adoptiune […] Pe foarte multi i-a ajutat, la modul cel mai direct. Pe multi i-a salvat, când se parea ca greutatile începutului de viata noua pe pamânt strain coplesesc si omul balanseaza primejdios pe marginea prapastiei […] A fost, cu alte cuvinte, un sfânt al exilului, în acceptia de marca a valorii spiritului, tot asa cum folosise cuvântul ardeleanul Peter Neagoe despre Brâncusi.”
Sursa: http://edituravremea.ro
