„Credința noastră, viața noastră” – Sfințirea noii capele greco-catolice din Meseșenii de Sus - Episcopia Greco Catolica

„De ce zâmbește tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uimire, fără asemănare cu cele pământești, și însuși vădudul obositor altor ființe se adâncește purtător de lumină? Șoptirea harului lui Dumnezeu, e strălucirea Taborului, cerul și pământul cântă atunci laudă: ALILUIA!”

Așezată pe malul drept al văii Călițea din Meseșenii de Sus (Sălaj), o căsuță tradițională — cândva moștenire a familiei Lucian și Reghina Neaga — a devenit altar și biserică purtătoare de lumină. Prin jertfa unei donații necondiționate, prin osteneală, trudă și o credință vie, această clădire s-a transformat în noua capelă greco-catolică a comunității.

Lăcașul va rămâne în memoria credincioșilor și a tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au adus obolul la înfăptuirea acestui act de credință. Începând cu ziua de 6 septembrie 2026, căsuța tradițională cu arhitectură locală — din tălpi, bârne, tindă, casă mare și pod din șândrilă — își deschide ușile ca paraclis greco-catolic. Ea aduce în sufletele celor care-i vor trece pragul acea energie binecuvântată și dumnezeiască a copilăriei.

„Când prima oară Te-am chemat, Doamne, mi-ai împlinit rugăciunea și mi-ai adăpostit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înțeles că Tu ești bun și fericiți sunt cei care aleargă la Tine.”

Noua capelă nu are nimic din măreția bisericilor mai mari sau mai mici, și cu atât mai puțin din cea a catedralelor. Însă, prin altruism, osteneală și o credință vie, a devenit o „casă a lui Dumnezeu”. Prin sfințirea ei, lăcașul sfânt face în fiecare clipă chemarea Evangheliei: „Veniți! Veniți la ospăț!”, „Veniți, copii, veniți la mine, căci vreau în voi să locuiesc”.

Înălțătoare către Dumnezeu au fost trăirile sufletești ale credincioșilor în ziua de duminică, 6 septembrie 2026, când s-au unit în rugăciune. Prezența și împlinirea Tainei Sfintei Liturghii au fost cu atât mai rodnice cu cât au fost binecuvântate din partea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea prin prezența Părintelui Vicar General Mihai Vătămănelu, iar de la Cluj ne-am bucurat de prezența Părintelui Ovidiu Lăpuște.

Cuvântul de învățătură, plin de apreciere, cuvântul de încurajare — toate au fost zidite în minte și în suflet, izvorâte cu multă emoție din partea Părintelui Vicar General. Domnia sa a exprimat gratitudine și mulțumire pentru faptul că, deși sunt o comunitate mică, credincioșii sunt unici și de neuitat.

Nu putem să nu aducem în aceste rânduri un scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice din Meseșenii de Sus (fost Cățelu Românesc). Cu recunoștință și admirație, ne amintim că în cimitir își dorm somnul de veci preoții greco-catolici Grațian Flonta și soția Eugenia, alături de preotul Simeon Bocsă. Preotul Grațian Flonta a păstorit comunitatea din Cățelu Românesc timp de 52 de ani și a fost desemnat să reprezinte satul la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

La inițiativa Asociației „Fiii Satului Meseșenii de Sus ”, mormintele celor două personalități au fost curățate și reînnoite. De asemenea, este de neuitat faptul că însuși Cardinalul Iuliu Hossu a vizitat parohia din Cățelu Românesc de mai multe ori, cunoscând mulți oameni din sat. Din relatările președintelui asociației, prof. Florin Turcaș, aflăm că în anul 1945, la sfințirea bisericii, a participat și un tânăr localnic, fiu al lui Suciu Simion.

De la aceste amintiri se face trimitere la reînvierea spiritului greco-catolic în Meseșenii de Sus când, în anul 2014, prin harul lui Dumnezeu, familia Cornel și Lucia Mureșan a deschis ușa casei și inimii lor pentru ca Isus să intre. Așa a luat ființă prima capelă greco-catolică din sat după anul 1989. Au urmat mai bine de 12 ani sub păstorirea părintelui paroh Ioan Mitre, timp în care comunitatea s-a manifestat viu și rodnic în rugăciune și credință.

A rânduit bunul Dumnezeu ca, din data de 6 septembrie 2026, noua capelă greco-catolică să fie jertfa de credință a unei alte familii — Lucian și Reghina Neaga — făcând rodnice cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu: „Credința noastră este viața noastră”.

Fie ca Tatăl Ceresc să rânduiască ca în această comunitate, acolo unde doi sau trei sunt adunați în numele lui Isus, prin tăria credinței, prin altruismul și tenacitatea lor, prin grija marilor păstori de suflete, să se înalțe un imn de mărire! Să fie ca o bisericuță de pe coastele de deal sau de pe malul unei văi, în semn de vie trăire a celor rostite: „Credința noastră, viața noastră!”

Iar noi să putem primi cu sentimentul de împlinire în inimă chemarea sfântă: