„Sub patronajul Episcopiei Greco-catolice de Oradea si organizat de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, Departamentul Oradea al Facultatii de Teologie Greco-catolica, în colaborare cu Seminarul Teologic Greco-catolic „Sfintii Grigore, Vasile si Ioan” din Oradea, cu sprijinul Primariei Municipiului Oradea, în perioada 11 – 14 octombrie 2017, a avut loc Simpozionul International organizat sub egida Zilei Scolii Ardelene. Tematica simpozionului a avut anul acesta ca subiect tema „Educatie si cultura”, fiind în acest fel marcat si evenimentul major al Seminarului Greco-Catolic „Sfintii Grigore, Vasile si Ioan” din Oradea, de aniversare a 225 de ani de la înfiintare.
Simpozionul s-a dovedit si anul acesta a fi de o înalta tinuta academica, fiind sustinute conferinte de catre preoti, profesori, cercetatori, cadre didactice universitare din România (Oradea, Cluj, Blaj, Brasov, Târgu Mures, Lugoj), precum si din strainatate: Spania, Italia, Ucraina, Slovacia, Ungaria).
Manifestarea s-a deschis miercuri, 11 octombrie 2017, la orele 17.00, în Sala Mare a Primariei Oradea, beneficiind de participarea Preasfintiei Sale Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, a Eminentei Sa Cardinalul Francesco Coccopalmerio, Presedintele Consiliului pentru textele legislative de la Vatican, a Pr. Prof. Univ. Dr. Cristian Barta, decanul Facultatii de Teologie Greco-Catolica de la Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, a domnului vice-primar al Oradei, Florin Birta, a Lect. Univ. Dr. Ionut Popescu, directorul Departamentului de Teologie Greco-Catolica din Oradea, a Pr. Ioan Alexandru Pop, de la Consiliul Pontifical pentru textele legislative de la Vatican. Au fost prezenti de asemenea profesori si elevi de la Liceul Greco-Catolic “Iuliu Maniu” Oradea, seminaristii Seminarului Greco-Catolic oradean si alti numerosi oaspeti.
Lucrarile au fost deschise prin conferinta Eminentei Sale cu titlul: „Educatie si drept”. Prezentam în continuare un rezumat al interventiei: „Sa ne lasam condusi de reflectia Fericitului Antonio Rosmini despre identitatea dreptului, care sintetizeaza ideea sa geniala prin expresia extraordinara: „Persoana este dreptul existent/însusi”.
Eminenta Sa a construit textul conferintei în jurul a ceea ce spunea Rosmini, faptul ca Persoana si dreptul sunt realitati coincidente. Prin urmare, cunoasterea persoanei înseamna cunoasterea dreptului. Pentru a cunoaste persoana, si deci dreptul, trebuie sa cunoastem în acelasi timp 4 elemente: persoana, dreptul, obligatia si legea. Trebuie sa le cunoastem în succesiunea logica pentru simplul fapt ca un element îl explica pe altul: persoana explica dreptul; persoana si dreptul explica obligatia; persoana, dreptul si obligatia explica legea. În continuare, au fost analizate cele patru elemente mentionate:
1. Persoana
Pentru a cunoaste persoana si pentru a cunoaste, în dependenta de aceasta, dreptul, obligatia si legea, este important sa luam în considerare persoana însasi ca realitate unitara sau monolitica. De fapt, examinând persoana în structura sa launtrica, putem descoperi cu usurinta ca aceasta are în ea însasi multe realitati personale, adica multe bunuri personale: sa ne gândim de exemplu la bunul personal al vietii fizice sau la bunul personal al bunei faime, în timp ce alte bunuri sunt în continua achizitie din partea persoanei (sa ne gândim de exemplu la bunul alimentar, la bunul cunoasterii ce provine din educatie). Aceste bunuri personale compun sau formeaza persoana, atât în prezent cât si în viitor, de aceea putem spune ca bunurile oarecum sunt însasi persoana.
2. În ce priveste Dreptul, Eminenta Sa noteaza relatia existenta între constitutia persoanei si conceptul despre drept: constitutia persoanei este cea care determina conceptul despre drept. Persoana are o dubla exigenta, o dubla necesitate vitala, de a primi de la celelalte persoane prezente în aceeasi comunitate respectul bunurilor în dotatie si de a primi de la anumite persoane acordarea, deci multiplicarea bunurilor în ulterioara achizitie.
Dreptul este în mod precis dubla exigenta, dubla necesitate vitala, de a primi respect pentru bunurile în dotatie si de a primi acordarea, deci multiplicarea bunurilor în ulterioara achizitie.
Ca urmare, dreptul înteles în acest sens este o conditie a persoanei sau mai bine spus, este însasi persoana care se gaseste în aceea conditie, care are în ea însasi exigenta, adica necesitatea vitala de a primi respect pentru bunurile personale si multiplicarea lor. De aici decurge exacta întelegere si justificarea convingatoare a sintezei lui Rosmini: daca, de fapt, dreptul este o conditie a persoanei sau este însasi persoana ce se afla în acea conditie, ce are în sine acea conditie, este evident ca persoana se identifica cu acea conditie, cu alte cuvinte se identifica cu exigenta sa de a primi respect si multiplicare, deci, se identifica cu dreptul sau, este dreptul sau, astfel încât persoana este dreptul însusi.
3. Obligatia
Din nou, mi se pare important sa notez imediat relatia ce exista în mod necesar între persoana si drept, de o parte, si conceptul despre obligatie, pe de alta parte. Se poate afirma ca obligatia în mod precis este dubla exigenta de a respecta bunurile din dotare si de a acorda bunurile ulterioare. Din acest motiv putem afirma cu convingere deplina ca se poate întelege obligatia numai în legatura cu dreptul, numai plecând de la drept. Dreptul si obligatia sunt între ele într-o legatura esentiala, ce se poate explica în mod eficient prin aceasta succesiune logica: mai întâi este dreptul, iar obligatia vine dupa drept. În acest sens precis: dreptul determina obligatia. Acest lucru se concretizeaza în ceea ce priveste fie realitatea, fie intentia.
În continuare sunt prezentate Legea, cu Legislatorul, conditiile, obligatiile pe care le incumba, acceptarea obligatiei, legaturile dintre drept si obligatie, despre actiunile legislatorului pe de o parte, apoi Legea cu componentele ei si legaturile dintre Lege si Legislator.
„Putem afirma ca legea se identifica cu obligatia. În realitate orice lege, chiar si cea mai complexa, cuprinde în cele din urma o obligatie si s-ar putea sintetiza în obligatia cuprinsa în ea. De aceea, a spune lege sau obligatie cuprinsa în lege este acelasi lucru, astfel încât în prima expresie apare brahilogia celei de a doua expresie. De aici rezulta ca semnificatia si valoarea obligatiei determina în mod direct semnificatia si valoarea legii ce contine în mod concret acea obligatie”, concluzia fiind: „La fel si legea trebuie considerata un raspuns la un drept, un raspuns din iubire. Spus a contrariis: daca o lege – cum se poate întâmpla, din pacate – nu ar contine o obligatie cu caracteristicile mentionate, nu ar fi lege”.
Prima zi a Simpozionului s-a încheiat cu binecuvântarea Preasfintiei Sale Virgil Bercea, care a îndemnat, asa cum face de fiecare data, cu dragoste paterna pe tinerii elevi si seminaristi sa urmeze cu vrednicie pe Mântuitorul Isus Christos si sa faca tot ceea ce le sta în putinta, cât mai bine, de a se arata ca vrednici si adevarati crestini si ucenici ai Învatatorului.
În zilele urmatoare, mai bine de patruzeci de invitati au conferentiat pe tema educatiei si culturii, abordând tema prin diferite unghiuri si din perspective diferite. Se cere a fi remarcat faptul ca informatiile si ideile au fost prezentate alternativ, unghiurile alternând de la teologie la filosofie, de la istorie la diplomatie, de la educatia în sine ca stiinta la administratie, de la social la cultural, de la sociologic la psihologic, aceasta alternanta stârnind atât interesul publicului participant, cât si polemici, dând manifestarii un plus de vitalitate si un ritm vivace.
Astfel, dam ca exemplu câteva conferinte alese în mod aleator, deoarece ar fi imposibila practic prezentarea tuturor într-un spatiu de câteva rânduri. Oricum, în urmatoarea perioada se va edita un volum în care vor fi redate toate conferintele prezentate în simpozion.
Asadar, prima conferinta prezentata a fost „Volver a la razon para hablar de Dios” („Înapoi la motivul de a vorbi despre Dumnezeu”), sustinuta de Pr. Dr. Andrés Martínez Esteban, de la Universidad Ecclesiastica San Damasso, Madrid, Profesor si director Arhiepiscopal – sef de studii si director spiritual, director al Hispania Sacra. Domnia Sa s-a referit în prezentare la apostazia zilelor noastre, la relativismul ca unica atitudine a oamenilor, la dictatura relativismului, la epoca post-adevar, la pierderea constiintei transcendente, la primarea materialului. Comunismul l-a aruncat pe Dumnezeu din sufletul oamenilor, iar acum oamenii sunt cei care îl arunca pe Dumnezeu; oamenii sunt judecati dupa ce au si nu dupa ce sunt; omul este o fiinta în cautare de sens; materialismul si agnosticismul nu sunt reactii naturale; ratiunea si credinta nu sunt antagonice. Toate acestea au fost idei pe care Parintele Esteban le-a abordat si le-a dezvoltat, punându-le laolalta într-o maniera unica, proaspata si convingatoare. Ultima idee, ca si concluzie, a fost aceea ca avem nevoie azi ca Credinta si Ratiunea sa se reîntâlneasca.
Parintele Alexandru Buzalic a prezentat conferinta „Scoala teologica greco-catolica: realizari si perspective.” Domnia Sa a prezentat momentul aparitiei teologiei greco-catolice ca fiind în spiritul Conciliului de la Florenta (1438-1439), în spatiul polono-lituanian, ucrainean, bielorus, slovac, maghiar si românesc, dupa ratificarea unirilor dintre biserica romana si diferitele biserici locale de rit greco-bizantin. Pe lânga dezvoltarea generala a catehismelor, literaturii polemice si apoi a tratatelor de teologie publicate în limbile slave de dupa anul 1595, anul unirii de la Bretsk-Litovsk, literatura de specialitate din spatiul românesc valorifica în plus ideea romanitatii poporului român ca argument în favoarea alinierii culturale la valorile lumii moderne occidentale. Teologia greco-catolica se remarca si prin paginile nescrise ale unei teologii a martiriului ca marturie a unitatii Bisericii lui Christos, începând cu primele miscari contestatare, paroxismul fiind atins în secolul al XX-lea. Scoala teologica greco-catolica se afirma ca o teologie a unitatii, o teologie ecumenica avant la lettre, o teologie ancorata în spiritualitatea si liturgica greco-bizantina capabila sa se exprime critic si sa gaseasca complementaritatea definitiilor si terminologiei scolilor rasaritene sau apusene.
O alta conferinta, cu alta tema, a fost cea a Parintelui Calin-Daniel Patulea „Educatia astazi, o aventura riscanta si fascinanta”, în care au fost dezvoltate definitiile educatiei: educatia si instruirea sunt necesare persoanei umane, având ca scop principal desavârsirea acesteia; urmareste în acelasi timp sa unifice dar si sa individualizeze, fiind instrumentul care va putea schimba atitudinea si comportamentul persoanei umane. Este si o actiune continua, mereu noua, în cadrul careia se regaseste si semnificatia genuina a unei traditii vii care determina cresterea si dezvoltarea comunitatii umane. De asemenea, este experienta continua privind redescoperirea a noi cai si orientari cu scopul de a schimba si transforma individul si comunitatea, atât la nivel ecleziastic cât si social. Educatia este si aventura redescoperirii vremurilor de har în vederea convertirii si de a redobândi capacitatea de a asculta ceea ce Spiritul spune Bisericilor (cf. Ap. 2-3), de a redescoperi, în acelasi timp, si întelepciunea educativa si stralucirea relatiei de formare dintre educator si cel educat; recuperarea viziunii transcendentale privind persoana umana, nevoia sa de Dumnezeu, necesitatea ca proiectele noastre educative sa fie în conformitate cu proiectul misterios al lui Dumnezeu, disponibilitatea ca acesta din urma sa fie marturisit si trait în viata societatii actuale.
Conferinta care a încheiat Simpozionul a fost cea a Lect. Univ. Dr. Ionut Mihai Popescu. „Postadevarul si educatia”.Postadevarul, ales cuvântul anului 2016 de Dictionarele Oxford, se refera la situatiile în care opinia publica este influentata mai degraba de emotiile si convingerile indivizilor, decât de faptele ca atare. Situatia descrisa este relevanta pentru politica si vânzari, dar este si un simptom al problemelor educatiei. Spre deosebire de politica si vânzari, educatia are cicluri lungi, de cel putin o viata. Îi pregateste pe copiii si tinerii de azi pentru societatea de mâine, o lume cu totul diferita de cea de azi, de aceea are nevoie de stabilitatea unor repere comune mai multor generatii. Un astfel de element a fost conceptia generala despre lume si viata, întelegerea de sine a omului si a relatiilor pe care le are cu natura si societatea, conceptie care a fost de-la-sine-întelesul formarii mai multor generatii. Viteza schimbarilor din lumea de azi este marea provocare pentru educatie si nu de putine ori pare ca ea însasi orbecaie în încercarea de a-i îndruma pe tineri. Credem ca repere ale acestei îndrumari pot fi gasite în nascânda conceptie despre lume si viata a tinerilor si ca o cercetare a sursei senzatiilor si a influentei aparatelor electronice pot schita aceasta lume si prefigura strategii educationale adecvate.
Astfel, atât prima conferinta, cea a Eminentei Sale Cardinalul Francesco Coccopalmerio, cât si ultimele doua, cele sustinute de Lect. Dr. Daniel Tuplea, cât si cea a Directorului Departamentului Facultatii de Teologie Greco-Catolica din Oradea, Lect. Dr. Ionut Popescu, au abordat tema Simpozionului prin prisma filosofica.
Un aspect tratat de conferentiari cu deosebita grija a fost acela al abordarii unor teme legate de Aniversarea a 225 de ani de existenta a Seminarului Greco-Catolic Sfintii Vasile, Grigore si Ioan, Oradea, prezentate fiind astfel subiecte legate de ceea ce tine de Seminar, ca institutie, principii de functionare, istorie, schimburi de informatii despre seminare din alte tari.
Astfel, Parintele Prof. Dr. Roberto Girardo a împartasit auditorului din experienta sa de multi ani ca seminarist si apoi ca profesor, aducând în atentie câteva idei deosebite. Pornind de la faptul ca în anii ’70 studentii acelei perioade doreau sa distruga toate regulile, se naste ideea ca educatia ar trebui sa fie bazata pe constitutia si natura fiecaruia. Apoi, a tine seama de sentimente, înseamna a te acorda si cu lumea în care traim. Fragilitatea nu are de a face cu vârsta si nu trebuie ascunsa; trebuie sa fim constienti de limitele noastre, de propria noastra fragilitate. Fragilitatea este prima poarta pentru comunicare.
Doi istorici oradeni au prezentat conferinte extrem de interesante despre istoricul Seminarului oradean: astfel, Dl. Dr. Tiberiu Ciorba de la Muzeul Tarii Crisurilor, Oradea, a prezentat conferinta intitulata Activitatea culturala a Bisericii Greco-catolice din Oradea – Instruirea tinerilor preoti români din sec. al XVIII-lea, iar Dl. Dr. Silviu Sana, de la Biblioteca Judeteana Gheorghe Sincai, Oradea a prezentat conferinta „Studentii teologi români în Seminarul romano-catolic din Oradea. Dispute privind sustinerea materiala a acestora în prima jumatate a secolului al XIX-lea”. Astfel, au fost prezentate în ambele conferinte începuturile învatamântului greco-catolic din tara noastra, motivele care au stat la baza acestui început, precum si greutatile prin care s-a trecut si dificultatile întâmpinate în acest proces la diferite niveluri.
Parintele István Ivancso, de la Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza a prezentat conferinta „L'insegnamento liturgico all'Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza dagli inizi” („Învatatura liturgica la Greco-Catolica din Nyíregyháza de la începuturi”), a carei continut s-a constituit într-un schimb de informatii deosebit de interesant, putându-se face astfel o comparatie între învatamântul teologic din spatiul nostru geografic si cel vecin, maghiar.
O alta sursa bogata, cu un continut incitant, a fost conferinta „Contributo morale e culturale dei seminaristi del Seminario di Lviv nell'educazione” („Contributia morala si culturala a seminaristilor din Seminarul Lviv în educatie”), sustinuta de Parintele Mykhaylo Plotsidem, de la Universitatea Catolica din Lviv, Ucraina.
Iar apoi conferinta „I testi liturgici nell'insegnamento” (“Textele liturgice în predare”), sustinuta de Pr. János Nyiran, de la Istituto Teologico Superiore Greco-Cattolico di Nyíregyháza a completat tabloul schimbului de informatii dintre Seminariile Greco-Catolice din spatii diferite, din culturi diferite, într-un mod fericit.
Conferinta „La formazione permanente dei chierici. Alcune considerazioni canoniche” („Formarea permanenta a clericilor. Unele consideratii canonice”), sustinuta de Pr. Conf. Univ. Dr. William Bleizzifer, de la Universitatea Babes – Bolyai, Cluj-Napoca, a întregit parca tabloul formarii viitorilor preoti din Biserica Greco-Catolica Româna.
De remarcat a fost si faptul ca în zilele de joi si vineri, au fost organizate, la încheierea lucrarilor fiecarei zile, lansari de carte. Astfel, joi, au fost lansate cartile:
– Cristian Sabau, Cercetarea lui „Isus istoric”: de la R. S. Reimarus la Joseph Ratzinger / Benedict al XVI-lea, prezentata de Pr. Conf. Univ. Dr. Alexandru Buzalic ;
– Alexandru Buzalic, Crepusculul civilizatiilor. Metaanaliza spiritualitatii tranzitiilor culturale, prezentata de Lect. Dr. Ionut Mihai Popescu.
Vineri, 13 octombrie a fost lansata cartea Parintelui Calin Daniel Patulea „Povestea unei întâlniri”, recenzata de Pr. Conf. Univ. Dr. William Bleiziffer.
Simpozionul s-a încheiat sâmbata, 14 octombrie, cu un prânz festiv.
Sper ca informatiile din materialul de fata v-au stârnit interesul pentru a nu pierde ocazia de a achizitiona volumul care va aparea în curând si care va cuprinde conferintele prezentate în editia de anul acesta a Simpozionului dedicat Scolii Ardelene, organizat cu ocazia Jubileului aniversar al celor 225 de ani de la înfiintarea Seminarului Greco-Catolic oradean, precum si participarea la editiile viitoare.