„„Tie-ti aducem, o Sfânta Unire, omagiul recunostintei pentru binefacerile, ce în curs de doua veacuri, cu prisosinta le-ai revarsat asupra poporului românesc”, scria canonicul si istoricul Augustin Bunea (1857-1909) în „Sfânta Unire”.
Miscator este elogiul pe care Canonicul îl aducea marelui Arhiereu Atanasie Anghel, fauritorul Unirii Bisericii Române din Ardeal cu Roma, la 1700, care prin puterea sa de neînvins a deschis unui popor, socotit pribeag si incapabil de cultura, calea spre o deosebita spiritualitate. Si a mai deschis tot aceluiasi popor „portile locasurilor de stiinta înalta, de morala curata, de virtuti crestine, de caractere ferme” , iar Roma „primise cu învapaiata iubire la sânul sau de mama pe fiii îndepartati ai Carpatilor” (Dr. Augustin Bunea, „Articole”, Editura Buna Vestire, Blaj, 2009, p.48).
Constient de importanta Unirii cu Roma pentru români, Nicolae Iorga a afirmat: „Fara Unirea în credinta cu Împaratul, nu era libertatea, pretuirea, recunoasterea demnitatii umane. Fara Unirea cu Roma nu erau scolile mari din strainatate pentru ucenicii români, aspri în ale învataturii, nu era mai ales acea mare scoala pentru inima poporului nostru care a fost Roma” („Episcopul Atanasie Anghel – Fauritorul Sfintei Uniri – 1713-300-2013, Editura Buna Vestire, Blaj, 2013, p.181).
Dupa Atanasie Anghel a urmat Episcopul Inocentiu Micu-Klein (1692-1768), el este acela care a trasat programul de actiuni culturale si social-politice ale „Scolii Ardelene”. Înzestrat cu o rara inteligenta, a zidit Blajul de la confluenta Târnavelor si „prin pânza fumurie a viitorului, vladica românilor uniti vedea cladiri de scoala, o manastire, o impunatoare Catedrala” (Corneliu Albu, „Pe urmele lui Ion-Inocentiu Micu –Klein”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983, p.109).
Episcopul si-a dat seama ca Biserica sa are nevoie de preoti culti, de aceea apeleaza la dreptul acordat românilor uniti de a trimite bursieri la înaltele colegii din Viena si Roma, unul dintre ei fiind Petru Pavel Aron, continuatorul sau, Episcopul care a deschis SCOLILE din BLAJ – fântâni ale darurilor -, la 11 octombrie 1754, primele scoli românesti sistematice si moderne, care „si-au revarsat razele de cultura si de vii sentimente nationale, nu numai peste fiii tai, ci si peste ceilalti fii ai poporului românesc, dincoace si dincolo de Carpati”.
Acolo, la Blaj, în bancile sarace si aspre, au învatat, la „Gimnaziul Greco-Catolic (Liceul „Sfântul Vasile”) din umbra Catedralei, cei mai de seama reprezentanti ai „Scolii Ardelene” – Samuil Micu Clain, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ioan Budai-Deleanu.
„Subiectul «Scoala Ardeleana» este atât de apropiat constiintei natiunii noastre, încât ne-am astepta sa-l întâlnim la tot pasul”, afirma profesorul Camil Muresan. Si totusi … Timp de mai bine de 40 de ani, în perioada de martiriu al Bisericii noastre, s-a facut tot ce s-a putut ca Biserica Româna Unita cu Roma, Citadela spirituala si culturala a românilor, Blajul, oamenii lui fara asemanare, cultura creata de acestia , inclusiv „Scoala Ardeleana”, sa fie sterse din istorie, din gândul si inima românilor. În anii de dupa 1989, prin manipularea istoriei, prin tacere, neadevarurile continua, dar, în paralel, se aude si vocea istoricilor, a literatilor si a scriitorilor care nu au retineri în fata adevarului, caci „nimic nu va face ca trecutul sa fie altceva decât ceea ce a fost”.
O importanta miscare culturala generata de Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, Scoala Ardeleana, se contureaza în Transilvania la scurt timp dupa Unire, în ultimul patrar al secolului al XVIII-lea, numit si secolul Luminilor, si continua în primele decenii ale secolului urmator. Miscarea este înscrisa în contextul Iluminismului iosefinist din Imperiul Habsburgic, iluminism care are ca trasatura particulara efortul de emanciparea a omului prin cultura gratie monarhului luminat.
Iluminismul românesc, Scoala Ardeleana, are ca nota distincta fata de iluminismul european si componente religioase, exponentii lui fiind preoti si calugari greco-catolici: Samuil Micu Clain, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ioan-Budai Deleanu. Ei reprezinta generatia de carturari care a creat opere erudite de mari dimensiuni, opere de teologie, filozofie, istorie, lingvistica si literatura. Tot ei au izgonit literele chirilice si au introdus scrierea cu litere latine, au dezvoltat învatamântul în limba româna, au tiparit manuale si scrieri de popularizare a stiintei, catehisme, calendare etc. Au ridicat imperativul unei culturi românesti de esenta latina în opozitie totala fata de traditia slavo-bizantina sustinuta de Biserica Ortodoxa. Au demonstrat romanitatea poporului nostru, latinitatea limbii si continuitatea autohtonilor pe vechiul teritoriu dacic.
Scoala Ardeleana „a însemnat în cultura româna hotarul dintre ieri si mâine, ea marcheaza începutul modernitatii noastre în toate domeniile spiritului”.
Episcopilor Ion-Inocentiu Micu-Klein si Petru Pavel Aron (1709-1764) le datoram Blajul si inegalabilele lui Scoli ale Blajului – fântâni ale darurilor – din care se vor dezvolta acele renumite scoli despre care Alexandru Odobescu spunea ca sunt „inima si fala Blajului”.
La înfiintarea lor, în „Înstiintare pentru cuprinderea gramaticilor”, Episcopul Petru Pavel Aron mentiona conditiile primirii elevilor: „mai toti sunt însetati, flamânzi de hrana sufleteasca, pentru aceia, tuturor fiilor nostri, oricare, trebuie, dupa putinta a li se frânge sfânta pâine si a-i cuprinde la învatatura” (Scolile Blajului si toate scolile confesionale greco-catolice au fost deschise tuturor, indiferent de nationalitate si religie).
Tot Episcopului Petru Pavel Aron i se datoreaza traducerea „Bibliei”, dupa versiunea Vulgata latina a Sfântului Ieronim, tiparita în 2005 de Academia Romana într-o impunatoare editie, care aduce la lumina „pagini de splendida limba româneasca”. Înainte cu cinci ani, în anul 2000, prin efortul Preasfintiei Sale Virgil Bercea a Eparhiei de Oradea, a fost tiparita la Vatican, într-o editie de exceptie „Biblia de la Blaj” sau „Biblia lui Samuil Micu Clain” (1795). Episcopul ortodox Andrei Saguna a tiparit-o pentru Biserica Ortodoxa cu titlul de ,,Biblia de la Sibiu”– a fost sursa si model pentru traducerile ulterioare.
Eforturile eruditilor preoti-carturari ai Blajului au creat singura scoala biblistica din întreaga noastra cultura. Cum spiritul Scolii Ardelene are continuitate în Biserica noastra, traduceri ale ,,Bibliei” s-au facut de Timotei Cipariu, de Episcopul Ioan Balan si de Episcopul Iuliu Hirtea, manuscrisele acestuia s-au pierdut la arestarea sa dupa 1948.
Petru Pavel Aron a deschis si Tipografia de la Blaj, unde necontenit s-au tiparit carti de spiritualitate si cultura.
,,Corifeii” Scolii Ardelene, ,,severii calugari porniti de pe bancile scolilor din Blaj si crescuti în asprele colegii catolice”din Apus: Samuil Micu Clain, Gh. Sincai , Petru Maior si Ioan Budai-Deleanu, sunt cei pe care se cuvine sa-i evocam de ,,Ziua Scolii Ardelene”, pentru credinta lor ferma , pentru caracterul lor înalt si pentru tot ce au creat.
Primul dintre acesti carturari eruditi este Samuil Micu Clain(1745-1806), primul, pentru ca ,,s-a luptat cu toate greutatile începutului”. Chipul ,,blândului calugar”, cum îl numea Nicolae Iorga, este vazut alaturi de Gheorghe Sincai, P.Maior si Ion Budai-Deleanu datorita straduintelor comune pe tarâm spiritual si cultural, ,,ceea ce unul începe, ceilalti împlinesc, continua, propaga”.
Samuil Micu Clain, preot si calugar greco-catolic,cu studii la Blaj si Viena, la Colegiul Sancta Barbara”, se afirma ca teolog, filolog, lexicograf, filozof si creator de beletristica—a scris poezii religioase, la noi, primele în versuri albe.
Traduce Biblia într-o limba romana ce întrece frumusetea limbii ,,Bibliei de la Bucuresti”, cunoscuta ,, Biblie de la Blaj”(1795), sau ,,Biblia lui Clain”, sau ,,Biblia lui Bob”),opera ce îl defineste ca erudit teolog. Dintre lucrarile teologice, mai notam ,, Propovedanie sau învataturi la îngropaciunea mortilor”(1784), ,,Theologia moraliceasca”(1796)si traducerea operei ,,Imitatio Christi”de Thomas a Kempis”, cea mai raspândita opera dupa ,,Sfânta Scriptura.
Din domeniul filozofiei a tradus dupa Fr. Ch. Baumeister ,,Loghica adeca partea cea cuvântatoare a filozofiei” si ,,Legea Firei”, activitate care l-a obligat sa creeze un limbaj filozofic românesc.
Dintre lucrarile lingvistice subliniem ,,Elementa linguae daco-romanae sive valachiae”, Viena,1780, prima gramatica tiparita a limbii române, ,, Carte de rogacioni pentru evlavia homului crestin”, Viena,1779, prima carte scrisa cu litere latinescrise de un român si ,, Dictionarul de la Buda”1825, primul nostru dictionar. Începând cu lucrarile lingvistice ale lui Samuil Micu si datorita lui, ,,Scoala lingvistica europeana” se edifica privitor la originea latina a limbii române si Friederich Christian Diez(1794-1876), fondatorul lingvisticii romanice, aseaza limba noastra în rândul limbilor neolatine. De altfel, trebuie amintit ca Papa Pius al II-lea(1405-1464), erudit istoric si gânditor, a cules informatii referitoare la Tarile Române de la calugarii dominicani si franciscani si ,,a influentat ca niciun alt istoric al epocii, conceptiile privind originea latina a limbii si a poporului român”. In lucrarea sa,,Comentarii rereum memorabilium”, afirma ca ,, valahii vorbesc limba italiana, dar într-o forma imperfecta si oarecum alterata”.
Gheorghe Sincai(1754-1816), ,,aspru muncitor fanatic”, cum îl numea Nicolae Iorga,preot greco-catolic, filolog, istoric, poet si traducator. A studiat la Blaj si la ,,Colegiul De Propaganda Fide” din Roma. Opera sa istorica,, Hronicul românilor si a mai multor neamuri”, care nu a fost tiparita în Transilvania în timpul vietii, o purta cu sine în desagi. Bogatia izvoarelor si încadrarea pentru prima data a istoriei noastre în istoria universala, opera scrisa în româna si latina, ca sa fie difuzata în Europa, face ca lucrarea sa fie considerata,, cel mai complex edificiu de eruditie al istoriografiei românesti, pâna la opera lui Nico;ae Iorga”.
Petru Maior(1756-1812), protopop greco-catolic la Reghin, istoric, filolog si scriitor, este autorul operei,,Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, Buda, 1812.
A studiat la Blaj, la Roma, la,,Colegiul De Propaganda Fide” si la Viena. Ca Samuil Micu si Gheorghe Sincai, respectul istoricului fata de adevar îl marturiseste în cuvinte ce-i sunt o deviza:,,Anevoie este a nu grai adevarul”. Opera trateaza istoria tuturor românilor, inclusiv a celor din Sudul Dunarii. Petru Maior a introdus în istoria si lingvistica noastra principiul critic ca baza a cercetarii.
Ioan Budai-Deleanu(1760 sau 1763—1820), autorul ,,Tiganiadei”, singura epopee din literatura noastra, a studiat la Blaj si la Colegiul ,,Sancta Barbara”din Viena. Este scriitor, filolog, lingvist, istoric si jurist si , asemenea celorlalti reprezentanti ai ,,Scolii Ardelene, a scris în toate aceste discipline. In literatura beletristica, cel pe care George Calinescu îl numeste,,om cu desavârsire occidental”, marcheaza încheierea epocii feudale si începutul epocii moderne.
Exponentii ,,Scolii Ardelene” au fost aceia care au redactat declaratia de emancipare a românilor transilvaneni:,,Supplex Libellus Valachorum” (1791-1792).
Acestia sunt eruditii care au pus bazele culturii noastre moderne, înscriindu-ne totodata în circuitul valorilor europene.
Ziua Scolii Ardelene, 11 octombrie, este ziua în care aducem omagiul nostru celor care au creat cultura ,,Scolii Ardelene “, începutul fiind ziua în care Episcopul Petru Pavel Aron, la 11 octombrie 1754, a înfiintat, la Blaj, primele scoli sistematice moderne cu predare în limba româna.
Spunem azi si vom repeta mereu,, Suntem mostenitorii unui tezaur si nu am fi demni sa ne numim fiii parintilor nostri, daca l-am pierde”.