„Marti, 8 decembrie 2015, în fata bazilicii Sfântul Petru, papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în solemnitatea liturgica a Neprihanitei Zamisliri a Sfintei Fecioare Maria. Dupa Sfânta Liturghie Pontiful a celebrat ritul stravechi al deschiderii Portii Sfinte pentru Jubileul extraordinar al milostivirii, pe care l-a proclamat pentru perioada 8 decembrie 2015 – 20 noiembrie 2016. Jubileul extraordinar este prilejuit de cea de-a 50-a aniversare de la încheierea Conciliului Vatican II si are ca motto ”Misericordes sicut Pater”, cuvintele prin care Isus îndeamna discipolii sai din toate timpurile sa fie ”Milostivi ca Tatal” (Luca 6,36).
În ciuda vremii ploioase din cursul diminetii si a masurilor de control foarte rigide din zona bazilicii vaticane, peste 50 de mii de credinciosi au venit în Piata Sfântul Petru ca sa ia parte la celebrarea euharistica si sa treaca cei dintâi prin Poarta Sfânta pentru a dobândi indulgenta plenara a Jubileului milostivirii.
Dupa proclamarea lecturilor biblice de la Sfânta Liturghie, luate de la solemnitatea mariana a Neprihanitei Zamisliri, papa Francisc a prezentat la predica ”primatul harului lui Dumnezeu” în viata Fecioarei de la Nazareth si în istoria mântuirii, subliniind ca si Jubileul Milostivirii ”este un dar al harului”. A intra prin Poarta Sfânta ”înseamna a descoperi adâncimea milostivirii Tatalui care pe toti îi primeste si merge în întâmpinarea fiecaruia”. Pontiful si-a exprimat speranta ca Anul Sfânt va fi o ocazie privilegiata de ”a creste în convingerea milostivirii”. Deschiderea Portii Sfinte, a mai subliniat papa Francisc, aminteste de ”poarta” pe care Conciliul Vatican II, în urma cu 50 de ani, a deschis-o fata de lumea de astazi cu spiritul bunului Samaritean.
Redam mai jos în traducerea noastra de lucru predica Sfântului Parinte.

«Peste putin timp voi avea bucuria de a deschide Poarta Sfânta a Milostivirii. Savârsim acest gest, cum am facut la Bangui, pe cât de simplu pe atât de simbolic, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am ascultat si care pune în prim plan primatul harului. Ceea ce revine de mai multe ori în aceste lecturi trimite, într-adevar, la expresia pe care îngerul Gabriel a adresat-o unei tinere femei, uimita si îngândurata, indicând taina care avea sa o învaluie: ”Bucura-te, cea plina de har” (Lc 1,28).
Fecioara Maria este chemata mai întâi de toate sa se bucure pentru ceea ce Domnul a savârsit în ea. Harul lui Dumnezeu a învaluit-o facând-o vrednica sa devina mama a lui Cristos. Când (îngerul) Gabriel intra în casa ei, chiar si misterul cel mai adânc, care merge dincolo de orice capacitate a ratiunii, devine pentru ea motiv de bucurie, motiv de credinta si motiv de abandon la cuvântul care i-a fost revelat. Plinatatea harului este în masura sa transforme inima si o face capabila sa savârseasca un gest atât de mare încât schimba istoria omenirii.
Sarbatoarea Neprihanitei Zamisliri exprima maretia iubirii lui Dumnezeu. El nu este doar Cel care iarta pacatul, dar în Maria ajunge pâna la a preveni vina stramoseasca, pe care orice om o poarta cu sine intrând în aceasta lume. Este iubirea lui Dumnezeu care previne, care anticipa si care mântuieste. Începutul istoriei pacatului în gradina Edenului se încheie în planul unei iubiri care mântuieste. Cuvintele din Geneza redau experienta de fiecare zi pe care o descoperim în existenta noastra personala. Exista mereu tentatia neascultarii, care se exprima în vointa de a organiza viata noastra independent de vointa lui Dumnezeu. Aceasta este dusmania care atenteaza în continuu la viata oamenilor ca sa-i opuna la planul lui Dumnezeu. Si cu toate acestea, istoria pacatului poate fi înteleasa numai în lumina iubirii care iarta. Pacatul se întelege numai în aceasta lumina. Daca totul ar ramâne legat de pacat, am fi cei mai disperati dintre toate fapturile, în timp ce fagaduinta victoriei iubirii lui Cristos cuprinde totul în milostivirea Tatalui. Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat nu lasa nicio îndoiala în aceasta privinta. Fecioara Neprihanita este înaintea noastra ca martor privilegiat al acestei promisiuni si al împlinirii ei.
Acest An Extraordinar este la rândul sau darul harului. A intra prin aceasta Poarta înseamna a descoperi adâncimea milostivirii Tatalui care pe toti îi primeste si merge personal în întâmpinarea fiecaruia. El este cel care ne cauta, El este cel care vine în întâmpinarea noastra! Va fi un An în care se creste în convingerea milostivirii. Câta nedreptate se face lui Dumnezeu si harului sau când se afirma mai ales ca pacatele sunt pedepsite de judecata sa, fara a pune mai înainte, în schimb, faptul ca sunt iertate de milostivirea sa (cf Augustin, De praedestinatione sanctorum 12, 24)! Într-adevar, asa este! Trebuie sa punem milostivirea înaintea judecatii si în orice caz, judecata lui Dumnezeu va fi mereu în lumina milostivirii sale. Trecerea prin Poarta Sfânta, asadar, sa ne faca sa ne simtim partasi la acest mister de iubire, de blândete. Sa abandonam orice forma de teama si de frica pentru ca nu se cuvine celui care este iubit; sa traim, mai degraba, bucuria întâlnirii cu harul care pe toate le transforma.
Astazi, aici la Roma, si (mai târziu) în toate diecezele din lume, trecând prin Poarta Sfânta vrem sa ne aducem aminte totodata de o alta poarta pe care, acum 50 de ani, Parintii Conciliului au deschis-o larg înspre lume. Aceasta aniversare nu poate sa fie amintita doar pentru bogatia documentelor produse, care pâna în zilele noastre ne permite sa observam marele progres realizat în credinta. Conciliul, însa, a fost în primul rând o întâlnire. O adevarata întâlnire între Biserica si oamenii timpului nostru. O întâlnire marcata de puterea Duhului care împinge Biserica sa sa iasa din spatiile care ani la rând au închis-o în sine, pentru a relua cu entuziasm drumul misionar. Era reluarea unui parcurs pentru a merge în întâmpinarea fiecarui om acolo unde traieste: în orasul sau, în casa sa, la locul de munca. Unde este o persoana, acolo Biserica este chemata sa mearga ca sa-i duca bucuria Evangheliei, sa-i duca milostivirea si iertarea lui Dumnezeu. Un avânt misionar, asadar, pe care îl reluam dupa aceste decenii cu aceeasi putere si acelasi entuziasm. Jubileul ne provoaca la aceasta deschidere si ne obliga sa nu neglijam spiritul care a reiesit din Conciliul Vatican II, spiritul Samariteanului, cum a amintit Fericitul Paul al VI-lea la încheierea Conciliului. Trecerea de astazi prin Poarta Sfânta sa ne angajeze sa ne însusim milostivirea bunului samaritean».
La rugaciunea ”Angelus”, dupa deschiderea Portii Sfinte, papa Francisc a subliniat ca ”sarbatoarea Neprihanitei ne face sa o contemplam pe Fecioara Maria care, printr-un privilegiu unic, a fost ferita de pacatul originar înca de la concepere. Desi a trait în aceasta lume marcata de pacat, ea nu a fost atinsa de pacat. Maria este sora noastra în suferinta, dar nu în rau si în pacat. Mai mult, raul în ea a fost învins mai înainte de a fi atinsa, pentru ca Dumnezeu a facut-o sa fie plina de har (cf Lc 1,28). Neprihanita Zamislire înseamna ca Maria este prima fiinta mântuita de milostivirea nemarginita a Tatalui, ca prim rod al mântuirii pe care Dumnezeu vrea sa o daruiasca fiecarui om si fiecarei femei, în Cristos. De aceea, Neprihanita a devenit icoana sublima a milostivirii divine care a învins pacatul. Si noi, astazi, la începutul Jubileului Milostivirii, vrem sa privim la aceasta icoana cu iubire încrezatoare si sa o contemplam în toata stralucirea ei, imitându-i credinta”.
”Sarbatoare de astazi a Neprihanitei Zamisliri are pentru noi un mesaj specific: ne aminteste ca în viata noastra totul este dar, totul este milostivire. Fecioara Sfânta, prima dintre cei mântuiti, modelul Bisericii, mireasa sfânta si neprihanita, cea iubita de Domnul, sa ne ajute sa redescoperim tot mai mult milostivirea divina ca distinctiv al crestinului. Nu se poate întelege un crestin adevarat care sa nu fie milostiv, dupa cum nu poti sa-l întelegi pe Dumnezeu fara milostivirea sa. Acesta este cuvântul-rezumat al Evangheliei, milostivirea. Este trasatura fundamentala a chipului lui Cristos: acel chip pe care noi îl recunoastem în diferitele aspecte al existentei sale: când merge în întâmpinarea tuturor, când îi vindeca pe cei bolnavi, când sta la masa cu cei pacatosi si, mai ales, când, rastignit pe cruce, iarta; acolo vedem noi chipul milostivirii divine. Sa nu ne fie teama: sa ne lasam îmbratisati de milostivirea lui Dumnezeu care ne asteapta si pe toate le iarta. Nimic nu este mai dulce decât milostivirea. Sa ne lasam mângâiati de Dumnezeu, Domnul este atât de bun si iarta totul”.
Dupa saluturile adresate pelerinilor prezenti, papa Francisc a mentionat ca marti dupa amiaza merge în Piazza di Spagna, din centrul istoric al Romei, ca sa se roage la monumentul dedicat Fecioarei Neprihanite, iar dupa aceasta merge la bazilica Santa Maria Maggiore. Apoi, un cuvânt la care credinciosii au raspuns cu aplauze calduroase:
”Astazi, la început, a trecut prin Poarta Milostivirii si papa Benedict: sa-i transmitem de aici un salut, cu totii, papei Benedict!”.
În fine, papa Francisc a dorit tuturor ”un An Sfânt bogat în roade, sub calauzirea si prin mijlocirea Mamei noastre. Un An Sfânt bogat în milostivire pentru voi, iar de la voi, pentru ceilalti. Va rog, cereti aceasta de la Domnul si pentru mine, caci am mare nevoie!”.
Primiti si prima Binecuvântare Apostolica invocata de Papa Francisc în Anul Sfânt al Milostivirii, marti, 8 decembrie 2015, la rugaciunea ”Îngerul Domnului”.

Sursa:http://ro.radiovaticana.va