„De Alessandro Gisotti
Eminenta, se întelege ca exista o mare asteptare pentru aceasta calatorie a dumneavoastra în Rusia. Cum ce sentimente v-ati întors în Vatican?
Cred ca bilantul acestei calatorii este un bilant în mod substantial pozitiv, deci desigur ca sentimentele mele sunt sentimente de recunostinta fata de Domnul pentru ca m-a însotit în aceste zile. Am putut realiza programul care a fost fixat, am putut tine întâlnirile prevazute si trebuie sa spun ca aceste întâlniri – fie la nivel de autoritati civile fie cu presedintele Putin cât si cu ministrul de externe Lavrov si apoi cu vârfurile ierarhiei Bisericii ortodoxe, adica patriarhul Chiril si mitropolitul Hilarion, au fost caracterizate chiar de un climat de cordialitate, un climat de ascultare, un climat de respect. Eu l-as defini ca au fost întâlniri semnificative, au fost si întâlniri constructive. Mi se parte ca trebuie pus accentul un pic pe acest cuvânt: "întâlniri constructive". Apoi, desigur, a fost si partea de întâlnire cu comunitatea catolica. Mai ales gratie conversatiei si dialogului pe care l-am avut cu episcopii în nuntiatura, a fost posibil sa cunosc un pic mai de aproape realitatea, viata, comunitatii catolice din Rusia, bucuriile sale, sperantele sale, dar si provocarile si dificultatile pe care trebuie sa le înfrunte. Acestea din urma, în parte, a fost posibil sa le reprezint, sa le expun autoritatilor. Citez una pentru toate: tema restituirii unor biserici care au fost confiscate în timpul regimului comunist si pentru care înca n-a fost stabilita restituirea în fata necesitatilor comunitatii catolice de a avea locuri de cult adecvate. Deci, as spune ca pâna la urma – pentru a spune un cuvânt – a fost o calatorie utila, a fost o calatorie interesanta, a fost o calatorie constructiva.
Ati avut deja ocazia sa vorbiti cu Sfântul Parinte despre calatorie? Ce puteti împartasi din ceea ce v-ati spus?
Da, desigur, imediat ce m-am întors am vorbit cu Sfântul Parinte pentru a-i face un pic un rezumat foarte scurt, sintetic atât al continuturilor cât si al rezultatelor calatoriei si desigur i-am transmis si saluturile care mi-au fost încredintate din partea tuturor partilor pe care le-am întâlnit, de la afectul si de la apropierea comunitatii catolice, de la saluturile respectuoase ale autoritatilor. Amintesc ca presedintele Putin – cred ca a fost si înregistrat în partea publica a întâlnirii – a subliniat tocmai amintirea vie pe care o mentine despre întâlnirile sale cu papa Francisc, în 2013 si în 2015. Si salutul fratern si al patriarhului Chiril. Desigur ca papa a fost bucuros de aceste impresii, de aceste rezultate pozitive pe care i le-am transmis; papa, asa cum stim – a repetat asta si în aceasta circumstanta – este foarte, foarte atent la toate ocaziile de dialog care pot sa existe, este foarte atent sa valorizeze toate ocaziile de dialog care exista si este foarte bucuros când se fac pasi înainte în aceasta directie.
Care au fost temele principale tratate în întâlnirea cu patriarhul Chiril?
As spune ca fundamental ne-am oprit un pic asupra acestui nou climat, acestei noi atmosfere care domneste în raporturile dintre Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Catolica; acest nou climat, aceasta noua atmosfera care s-a instaurat în ultimii ani si care desigur a avut un moment deosebit de semnificativ si de puternica accelerare si gratie întâlnirii de la Havana dintre patriarh si papa, dupa care a urmat acest eveniment. Cu adevarat, am observat din partea interlocutorilor ortodocsi cum au fost impresionati de aceasta experienta a vizitei relicvelor sfântului Nicolae de la Bari la Moscova si Sankt Petersburg, dar în sensul ca au fost chiar impresionati de credinta si de religiozitatea poporului. A fost subliniat si ca multi rusi care apartin traditiei ortodoxe dar care nu frecventeaza, nepracticantii, cu aceasta ocazie s-au apropiat de Biserica. a fost într-adevar un eveniment grandios fie cât priveste dimensiunile – se vorbeste despre doua milioane si jumatate de credinciosi care au vizitat relicvele – fie cât priveste impactul de credinta si de spiritualitate pe care l-a produs acest eveniment. Apoi am trecut un pic în revista pasii facuti si cei care vor fi, care ar trebui sa fie pasii de facut în viitor. Mi se pare ca din partea lor – ca si din partea noastra, desigur – nu se vrea epuizarea potentialitatilor pe care le-a deschis aceasta noua faza si desigur colaborarea poate avea loc în diferite domenii, la diferite niveluri: de la colaborarea culturala – cea academica – la cea umanitara… S-a insistat mult asupra acestui punct, ca cele doua Biserici în fata multelor situatii de conflict care exista în lume pot cu adevarat sa exercite o opera umanitara incisiva si eficace. S-au atins – cu respect si în acelasi timp cu sinceritate – si teme un pic spinoase, în relatiile dintre cele doua Biserici; însa s-a încercat sa se dea – cel putin dupa parerea mea, ceea ce eu am perceput – un sens mai degraba pozitiv, adica sa se exploreze cai împartasite pentru a înfrunta si pentru a încerca de a îndrepta spre solutie aceste probleme. Si desigur si aceste cai împartasite, aceste propuneri concrete care au reiesit vor trebui sa fie verificate si pe cât posibil implementate dupa un adecvat discernamânt si aprofundare.
Iata, eminenta, cu privire la temele mai sensibile: chestiunea ucraineana este una dintre temele cele mai delicate în raporturile dintre Sfântul Scaun si Rusia. Dumneavoastra însiva ati vizitat Ucraina în urma cu un an. Exista vreo noutate, dupa calatoria dumneavoastra?
Noutati, cel putin pâna acum, nu sunt… probabil ca este prematur sa ne gândim la vreo noutate. Domnul – speram – va face sa rasara si sa rodeasca, daca au fost acele seminte de bine pe care am încercat sa le semanam. Însa, dupa cum se stie, chestiunea ucraineana este una dintre chestiunile de mare preocupare pentru Sfântul Scaun: papa s-a pronuntat de mai multe ori cu privire la aceasta tema… Este clar ca nu putea sa nu fie tratata aceasta tema; nu putea sa fie uitata în circumstanta aceea. As spune mai ales în sensul de a încerca sa se vada, sa se evalueze daca existau unii pasi concreti care s-ar putea face spre o solutionare durabila si dreapta a conflictului, în cadrul instrumentelor disponibile actualmente, care sunt practic acordurile la care au ajuns cele doua parti. Si se stie si ca Sfântul Scaun a insistat mai ales asupra aspectelor umanitare pornind de la marea initiativa a papei pentru Ucraina. În acest sens, de exemplu, una din teme este cea a eliberarii prizonierilor: aceasta este una din temele "umanitarului" care ar putea cu adevarat sa fie importante pentru a reda un pic impulsul întregului proces, chiar si politic, pentru a iesi din aceasta situatie de stationare si a înainta – de exemplu – si tema încetarii focului, tema conditiilor de siguranta în teritoriu, tema si a conditiilor politice pentru a putea face progrese în solutionarea globala. Speram, întocmai, ca sa poata ajuta ceva pentru a merge în directia corecta, tinând cont – când vorbim de situatii, de chestiuni umanitare – ca vorbim despre oameni si vorbim despre suferinta. Si cred ca asta ar trebui sa aiba toti în minte pentru a încerca sa faca un efort suplimentar pentru a merge în directia corecta.
Presa a dat desigur multa atentie întâlnirii dumneavoastra la Soci cu Vladimir Putin. Cum a fost colocviul cu presedintele rus?
As spune ca si colocviul cu presedintele Putin intra un pic în evaluarea pe care am dat-o la început: a fost o întâlnire cordiala, a fost o întâlnire respectuoasa în care s-au putut trata toate temele pe care cel putin noua ne stateau la inima ca sa fie tratate, ca acela, de exemplu, a Orientului Mijlociu, a situatiei din Siria îndeosebi, si în acest context si tema prezentei crestinilor: stim ca una dintre coincidentele care exista între Rusia si Sfântul Scaun este tocmai aceasta a atentie fata de situatia crestinilor, tema persecutiei crestinilor, care tindem s-o largim la toate grupurile religioase – desigur – si la toate minoritatile, încercând sa-i implicam si pe musulmani, asa cum s-a facut de exemplu în acel seminar care s-a desfasurat la Geneva, anul trecut. Apoi, tema Ucrainei, deja am vorbit un pic despre ea; tema Venezuelei: am vazut ca si presa a prezentat câteva declaratii care au fost facute în acest sens. Apoi, în afara de temele bilaterale, aminteam la început, am prezentat câteva situatii un pic de dificultate ale comunitatii catolice. Eu am încercat mai ales sa spun asta, acesta era mesajul pe care voiam sa-l transmit: ca Rusia, prin pozitia sa geografica, prin istoria sa, prin cultura sa, prin trecutul sau, prin prezentul sau, are un mare rol de jucat în comunitatea internationala, în lume. Un mare rol de jucat. Deci are o responsabilitate deosebita în privinta pacii: fie tara fie liderii sai au o mare responsabilitate în privinta construirii pacii si trebuie cu adevarat sa se straduiasca sa puna interesele superioare ale pacii mai presus de toate celelalte interese.
În cele din urma, eminenta: în afara de întâlnirile mai semnificative, exista vreun alt moment sau aspect deosebit pe care vreti sa-l subliniati?
Da, a fost momentul frumos al Liturghiei, împreuna cu comunitatea catolica. Catedrala era plina de oameni si a fost un pic o surpriza, pentru ca era o zi din timpul saptamânii, deci nu se asteptau sa fie atâtia oameni; apoi, desigur, ma impresioneaza mereu credinta si evlavia acestor oameni: cum participa la Liturghie, cu ce atentie, cu ce reverenta, cu ce tacere sunt prezenti acolo. Si cred ca au venit mai ales pentru a exprima alipirea lor de papa si faptul de a fi membri ai Bisericii universale. Deci acela a fost un moment frumos. Un alt moment frumos a fost scruta vizita la Surorile Maicii Tereza care lucreaza la Moscova. Am putut sa întâlnesc si sa salut toate persoanele pe care le asista, si acolo a fost manifestat un mare afect fata de papa. Si apoi, ultimul lucru pe care as vrea sa-l amintesc: m-a impresionat mult vizita pe care am facut-o într-o seara la catedrala "Cristos Mântuitorul", catedrala ortodoxa din Moscova; catedrala care a fost aruncata în aer în timpul regimului comunist. Deci a fost si un moment pentru a aminti aceasta istorie foarte dureroasa a epocii în care se voia sa se dezradacineze complet credinta din inima credinciosilor si sa se elimine orice semn al prezentei lui Dumnezeu si a Bisericii în tara aceea. Lucru care nu s-a reusit, pentru ca Dumnezeu este mai mare decât proiectele oamenilor.
(Dupa Vatican Insider, 25 august 2017)
Traducere de pr. Mihai Patrascu
