„Aplauze lungi la ora 12.01 au primit anuntarea numelui celui de-al 144-lea Arhiepiscop de Milano, una dintre Diecezele cele mai mari si importante din lume. Este actualul Vicar general Mario Delpini, de 66 de ani la sfârsitul acestei luni. Anuntul a fost facut în capela din curia ambroziana de Cardinalul Angelo Scola, care a vorbit despre „o veste de importanta foarte mare pentru Biserica noastra si pentru întregul oras”. De astazi Cardinalul care si-a încheiat misiunea devine Administrator apostolic al Diecezei. Intrarea în functie a succesorului este prevazuta pentru 24 septembrie. Înca de la primele cuvinte pronuntate liber, Mons. Delpini a spus ceva despre sine: s-a declarat nepotrivit, a cerut ajutorul tuturor, a spus ca vrea mult sa asculte si ca vrea sa faca posibil ca toti sa îi vorbeasca.
Dupa anunt, Cardinalul Scola a trasat cu scurt profil al succesorului sau, amintind ca „s-a ocupat de chestiuni de gestiune precum si de chestiuni delicate, a caror importanta adesea le scapa celor mai multi. Monseniorul Delpini este un om al rugaciunii, care traieste în mod foarte ascetic si în mare saracie. Si subliniaza esentialul credintei. Îi cunoaste pe preoti foarte bine. Este neobosit în vizitarea parohiilor si este capabil de dialog. A înfruntat cele mai diferite situatii inclusiv cele de saracie si excludere.” A adaugat apoi: „Am luat mereu deciziile împreuna dupa o confruntare sincera. Sunt convins ca Papa cu aceasta numire a oferit un mare dar Bisericii din Milano si tuturor barbatilor si femeilor care locuiesc în aceste tinuturi”. Cardinalul Scola a voit sa reafirme public si multumirea sa fata de Papa: „Sfântul Parinte mi-a spus ca nu era grabit, dar eu am cerut sa îl numeasca pe succesorul meu pentru a evita riscuri de zabava într-o Dieceza asa de complexa si articulata. Papa a primit aceasta cerere a mea si îi sunt recunoscator.”
A luat apoi cuvântul noul Arhiepiscop Delpini: „În pofida elogiului pe care tocmai l-a facut Eminenta Sa, atentia mea se concentreaza acum asupra nepotrivirii mele fata de misiune. Îi multumesc Sfântului Parinte, îi multumesc Cardinalului Scola, care din câte stiu a încurajat si aprobat aceasta alegere. Dar simt mai ales nepotrivirea mea. Se vede deja din nume: dupa nume ca Angelo, Dionigi, Giovanni Battista, Carlo Maria… Acum voi veti spune: vine Mario, ce nume este, deja se întelege… Este acela pe care mi l-au dat mama mea si tatal meu. Nepotrivirea mea este o evaluare foarte împartasita. Am fost toata viata mea aici, nu voi putea sa fiu o surpriza. Cine m-a întâlnit cred ca spune: «Da, este un om bun… însa Arhiepiscop de Milano, nu stiu daca va fi la înaltime!» Am participat si am luat multe decizii care au marcat viata persoanelor si institutiilor. Si când se iau decizii, neavând darul infailibilitatii, unele poate ca au fost gresite si neplacute. As vrea sa cer sa nu ramânem încurcati în resentimente, cer iertare pentru decizii care nu au fost suficient de atente fata de persoane. Cer sa pornesc din nou cu bunavointa, pentru a arata o Biserica unita, bucuroasa, disponibila la confruntare precum si acceptând ca dupa aceea cineva sa trebuiasca sa decida.”
Dupa aceea noul Arhiepiscop a vorbit despre Biserica ambroziana si despre oras. „Pentru Biserica din Milano ar fi nevoie de un Arhiepiscop sfânt, în timp ce eu înteleg ca sunt mediocru, un om bun dar mediocru. Ne este cerut sa ne rugam pentru Biserica si pentru Arhiepiscop, sa dam marturie despre acea sfintenie a poporului si despre acea harnicie generoasa care exista la Milano. Daca apoi ma gândesc la provocarile pe care orasul, metropola, regiunea trebuie sa le înfrunte, la cânta inovatie, cultura, inteligenta exista, ar fi nevoie de un Episcop care sa fie un geniu. Daca iau în considerare bibliografia predecesorilor mei – Scola, Tettamanzi, Martini – ramân cu adevarat un pic strivit în preluarea mostenirii lor. Pentru ca în acesti ani eu am scris câteva trasnai, istorioare pentru copii… Voi avea nevoie de sfat, de confruntare cu teologii si cu academicienii din Milano pentru a interpreta timpul pe care îl traim si viitorul care ne asteapta.”
„Apoi ma gândesc la complexitatea Bisericii din Milano si a Diecezei, cu toate fortele, initiativele, grupurile, institutiile. Cred ca ar fi nevoie de un Episcop carismatic si care trage dupa el, care sa stie sa arate cu elan drumul, în timp ce eu am fost mai degraba un angajat, mai ales în acesti ani. Aici în curie suntem buni si facem atâta munca, dar a trage dupa tine si a da un ton poporului crestin si societatii civile, ca mostenitori ai lui Ambroziu, Carol… Clar ca nu sunt acel personaj! Voi avea nevoie de împartasire, coresponsabilitate, sinodalitate care probabil ca înlocuieste saracia si modestia calitatilor mele cu un drum de popor.” Apoi Delpini a amintit ca stie multi preoti din Milano: „Nu am ascuns niciodata stima si admiratia mea fata de ei. Îi cunosc pe laici, apreciez câta inteligenta, întreprindere si capacitate creativa exista în laicatul din Milano. Cer ajutor sa facem un drum împreuna dat fiind ca singur nu stiu sa fac nimic si nu sunt la înaltimea acelor lideri care ar fi de dorit”.
Cu privire la provocarile care îl asteapta a spus: „Daca iau în considerare zonele de saracie si multele persoane cu traditii culturale asa de diversificate, mi se pare ca orasul trebuie sa se întrebe despre ce fata va avea lumea în care suntem chemati sa traim. Ma simt un pic pierdut în fata acestor lucruri, de aceea este nevoie ca eu si toti cei care au la inima aceasta, sa învete sa îi asculte pe cetatenii viitorului. Suntem chemati sa imaginam o societate noua pe care trebuie sa o construim. Milano are aceasta vocatie: sa fie capabil sa imagineze o populatie eterogena si totusi capabila sa traiasca împreuna, bogata în traditii culturale dar capabila sa construiasca o apartenenta unitara. Voi cere ajutorul de la toti.”
Noul Arhiepiscop de Milano a raspuns dupa aceea la trei întrebari ale jurnalistilor prezenti la anuntarea numirii. Prima a fost: „Ce dar cereti de la Duhul Sfânt, si dupa aceea, veti veni sa locuiti în acest palat?” „As cere pentru aceasta Dieceza si pentru societatea civila darul bucuriei”, a raspuns Mons. Delpini. „Mie mi se pare ca este una dintre rezonantele cele mai obisnuite ale Evangheliei: Papa mi se pare ca a reafirmat tocmai acel mesaj pe care îl considera central. Cum Evanghelia vine bucuria, Evangelii gaudium, pentru ca noi milanezii suntem buni, eficienti, dar exista uneori nervozitate, nerabdare, plângere. Cer Duhului darul bucuriei. Cât priveste palatul, deocamdata locuieste Cardinalul, nu am nici o intentie sa fac mutari. Dupa aceea ma voi gândi, pentru ca elogiul pe care l-a tesut Scola cuprindea si expresia ca eu traiesc în extrema saracie. Însa nu e ca locuiesc sub un pod, asadar nu am urgenta sa ma aranjez în palat.”
A doua întrebare a fost: „Care este cuvântul pe care vreti sa îl spuneti credinciosilor milanezi?” „Papa, alegându-l pe Vicarul general al Diecezei, vrea sa recomande o continuitate cu predecesorii si cu Cardinalul Scola. Eu cred ca va trebui sa continuam pe drumul marcat de Episcopii care au slujit aceasta Biserica. Nu am niciun proiect pastoral. Un lucru da, îl am: ca toti sa îmi poata vorbi, ca toti sa poata avea glas… Va trebui ca eu sa va ascult pe voi, pe cei care sunt de acord si pe cei care nu sunt de acord, pentru a nu fi precipitati în decizii. Apoi învatam meseria.”
În sfârsit, ultima întrebare s-a referit la provocarile care vor trebui înfruntate, îndeosebi cea a migrantilor. „As vrea sa spun ca eu sunt un preot, deci mesajul pe care îl pot da orasului este acela de a-si aminti de Dumnezeu, de a-l cauta pe Dumnezeu, de a trai raportul cu Dumnezeu pentru ca sunt convins ca un oras secularizat cum este al nostru, care traieste laicitate, fara referinta la Dumnezeu nu are speranta. Papa mi se pare ca primele cuvinte pe care le-a spus la Casele Albe au fost: ‘Eu vin ca un preot’. Vin sa va vorbesc despre Dumnezeu si despre Evanghelia lui Isus. Primul mesaj pe care as vrea sa îl dau este acesta si simt ca nu pot renunta la el, ca slujitor al Domnului si slujitor al Bisericii. As vrea ca toti sa aiba o speranta de viata vesnica, si certitudinea ca Dumnezeu ne iubeste si ne vrea fericiti. Si pe aceasta sa edifice o convietuire fraterna care sa nu contrapuna religiile ca dusmani care se sfideaza ci ca drumuri care ajuta la regasirea radacinilor umanismului. Nimeni dintre noi nu vine pe lume pentru a muri. Noi pentru a trai avem nevoie de Dumnezeu”.
O întrebare a fost adresata si Arhiepiscopului care si-a încheiat misiunea, Cardinalul Scola, care a subliniat: „De la vizita Papei încoace mi-a devenit clar ca radacinile unui crestinism de popor sunt înca vii în Dieceza noastra si nu trebuie sa le pierdem deloc. Trebuie sa aram pamântul în jur în asa fel încât un crestinism de popor sa înfloreasca iar pentru plinatatea si libertatea tuturor”. Scola a amintit zelul preotului ambrozian, care „a fost artizan si al vietii civile”, si a citat exemplul periferiilor. În sfârsit a spus ca „Milano a constientizat ca este o metropola europeana si acum toti recunosc aceasta”. (material tradus de pr. Mihai Patrascu dupa Vatican Insider)
Sursa: http://www.ercis.ro
