„Ieri dupa-masa a avut loc în Kiev slujba de înmormântare a Cardinalului Lubomyr Husar, decedat pe 31 mai. Sfântul Parinte i-a scris Arhiepiscopului Major al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, PF Sviatoslav Sevciuc, cu ocazia Liturghiei de pomenire celebrata astazi pentru fostul lider al acestei Biserici. În aceasta scrisoare, Pontiful spune ca a aflat de „afluxul extraordinar de persoane care în aceste zile au trecut ca sa aduca omagiu ramasitelor pamântesti ale Cardinalului”, transmitând ca doreste sa se numere printre „cei care îl roaga pe Tatal ceresc, încredintând Lui sufletul ales al fratelui nostru”
Papa Francisc se cunoaste cu actualul lider greco-catolic de când era în Argentina. „Ma adresez Dvs, Preafericite, de care ma leaga un raport de cunoastere si stima de mult timp, pentru a va întari în pierderea celui care v-a fost parinte si calauza spirituala. A fost tot asa pentru întreaga Biserica Greco-Catolica, pe care el a edificat-o din mostenirea catacombelor în care a fost constrânsa de persecutie, si careia i-a redat nu numai structurile ecleziastice, ci mai ales bucuria propriei istorii, întemeiate pe credinta prin si dincolo de orice suferinta.” Mesajul papal aminteste ca „odata cu venirea batrânetii si a bolii, prezenta sa în mijlocul poporului si-a schimbat stilul, dar, daca era posibil, a devenit si mai intensa si bogata. Aproape în mod obisnuit el intervenea în viata tarii voastre ca maestru de întelepciune: vorbirea sa era simpla, pe întelesul tuturor, dar foarte profunda.”
Pontiful îl descrie astfel: „Întelepciunea sa era întelepciunea Evangheliei, era pâinea Cuvântului lui Dumnezeu frânta pentru cei simpli, pentru cei suferinzi, pentru toti cei care cautau demnitate. Îndemnurile sale erau dulci, dar si foarte exigente pentru toti. Pentru toti se ruga fara încetare, simtind ca aceasta era noua sa îndatorire. Si atâtia se simteau reprezentati, interpelati si mângâiati de el, credinciosi sau necredinciosi, chiar dincolo de diferentele confesionale. Toti simteau ca vorbea un crestin, un ucrainean pasionat de identitatea sa, mereu plin de speranta, deschis spre viitorul lui Dumnezeu. Avea un cuvânt pentru fiecare, simtea persoanele cu caldura marii sale umanitati si a unei gentileti deosebite. Îi placea mai ales sa dialogheze cu tinerii, cu care avea o exceptionala capacitate de a comunica si care veneau la el numerosi.”
În continuare Papa marturiseste: „Ma înduioseaza sa ma gândesc ca astazi pentru toata Ucraina este doliu”, dar stie ca „multi sunt siguri ca el deja se odihneste în îmbratisarea Tatalui ceresc. Ei simt ca, dupa ce au avut un exemplu de viata coerenta si credibila, vor putea continua sa beneficieze de rugaciunea sa, cu care va ocroti poporul sau înca suferind, marcat de violenta si de nesiguranta, si totusi sigur ca iubirea lui Cristos nu dezamageste. Recunoscator pentru aceasta prezenta unica, religioasa si sociala în istoria Ucrainei, va invit sa fim fideli fata de învatatura sa constanta si fata de abandonarea sa totala în mâinile Providentei. Continuati sa simtiti zâmbetul sau si mângâierea sa. Asupra voastra a tuturor, iubiti ucraineni, în patrie si în diaspora, invoc belsugul binecuvântarilor ceresti.”
Sursa: http://www.catholica.ro
