„Suntem în punctul final al actiunii noastre, al MARSULUI PENTRU VIATA.
Pasii nostri ne-au condus aici cu scopul de a retraii emotia evenimentului unic, al familiei traditionale, care din dragoste si daruire au conceput viitorul sau viitorii vlastari ai familiei.
Dumnezeu a spus: „cresteti si va înmultiti si stapâniti pamântul”. Suntem aici lânga Maternitate. Cladire a caror saloane si sali de nastere pastreaza vie încarcatura permanenta a emotiei si a sentimentelor firesti, omenesti, a sufletelor care au poposit în acest spital.
Cele mai diversificate sentimente sunt traite de gravidutele care timp de 9 luni suporta greutatea crescânda a pruncului pe care-l poarta în pântece.
Întrebari care circula permanent în mintea gravidelor:
-Oare va fi baiat, oare va fi fetita?
-Oare va fi sanatos?
-Oare cu cine va semana, cu mine, cu sotul?
-Oare ce va fi când va fi mare?
Dar când piciorusele lui dau semnalul unor lovituri, sentimental matern este de nedescris în cuvinte: Este un sentiment sublim, un fior, o emotie, o binecuvântare.
Ce îsi spun ei unul altuia?
Ce mesaj transmite bebelusul mamei lui?
-Eu sunt aici, îti multumesc ca ma porti în pântecele tau. Abia astept sa ne cunoastem, sa ma pui la pieptul tau sa ma hranesc cu elixirul vietii pentru a creste mare si sanatos. Vreau sa-ti arat dragostea mea pentru ca ma aduci pe lume.
Dupa trecerea celor 9 luni, sentimentele mamei devin praguri de suferinta, de durere date de travaliul nasterii bebelusului. Peretii salilor de nastere aud tipete, suspine, plânsete – nu este usor, rabdarea este grea si lunga … dar sfârsitul lor aduce cele mai frumoase sentimente de bucurie, de fericire , de împlinire … Atunci când un tipat viu, colorat, sanatos si puternic rasuna, ca sa se auda departe ca sunt aici mama, sunt cu tine, sunt fericit.
Noi mamele am trait aceste emotii odata cu fiecare nastere prin care am adus pe lume pruncul nou nascut. Din pacate alte sentimente traiesc mamele în care doza de necunoastere, de egoism, de nepasare le aduce în aceasta cladire pentru a savârsi cel mai mare pacat, pacatul de a lua viata unui mititel conceput din greseala, din inconstienta, din exces pentru viata trupeasca, din combinatii de cupluri trecatoare.
Nu se aude plânsetul mititelului, el nu poate sa se împotriveasca actului de avort dorit, dar sigur va ajunge un suflet de înger sus în cer, de unde va privi cu parere de rau spre alti copii care zburda, sunt iubiti, alintati, sunt în viata si devin oameni mari, întrebând pe mama lui:MAMA DE CE? De ce m-ai trimis în cer?
Din peretii saloanelor razbat si plânsete, si jelaniei atunci când o graviduta pierde sarcina si avortul nedorit se instaleaza din motive de sanatate. Bebelusul pleaca din lumea aceasta lasând o durere si parere de rau, care marcheaza familia pentru o lunga perioada de timp.
Aceasta este mesajul MARSULUI PENTRU VIATA: de a lasa copii conceputi care se zamislesc în pântecele mamei:
sa fie lasati sa se nasca, sa fie asteptati cu dragoste sa traiasca ca un dar Dumnezeiesc;
-sa fie crescuti cu grija parinteasca;
-sa fie educati cu credinta si bunacuviinta;
-sa fie îngrijiti pentru a creste sanatosi;
-sa fie ocrotiti pentru a deveni oameni mari, de seama pentru societatea în care traiesc;
-sa fie învatati ca ei sunt stâlpi de sprijin la batrânetile parintilor lor;
-sa-si iubeasca parintii si tot ceea ce îi înconjoara în viata;