„Caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (In 3, 16)
Dragi credinciosi,
În noaptea sfânta a Craciunului, Dumnezeu îl trimite pe Fiul sau iubit pentru a se naste în familia lui Iosif si a Mariei, din dragoste pentru omenire si din iubire pentru fiecare om în parte, pentru fiecare dintre noi. Astfel, trimis peregrin pe pamânt, Fiul Domnului se naste nestiut înca de lumea cea larga într-o pestera straina si rece, dar într-o familie buna si primitoare, devenita sfânt model de urmat pentru toate familiile.
Evenimentul nasterii unui copil într-o familie nu este unul obisnuit. Cu atât mai neobisnuit si mai tulburator este nasterea Cuvântului lui Dumnezeu într-o familie a oamenilor. Este o taina adânc învaluitoare, o hotarâre divina care a schimbat cursul istoriei si a dat, pentru totdeauna, sens vietii omului ca individ, vietii fiecaruia dintre noi si, fara îndoiala, omenirii ca destin colectiv. La nasterea pruncului Isus, Maria si Iosif, pastorii si magii se minuneaza si sarbatoresc momentul, coplesiti parca de o fericire careia nu-i cunosc toate energiile, dar pe care o resimt ca miracol datator de credinta tare; Simeon si Ana îsi vad promisiunea din veac împlinita, iar nu dupa multa vreme învatatorii legii, în templul din Ierusalim, sunt surprinsi de întelepciunea copilului Isus. Cei treizeci de ani ai Mântuitorului traiti la Nazaret într-o familie onesta, modesta si vrednica, ne dau dimensiunea si valoarea unei familii în sensul rosturilor sale esentiale, al Familiei Sfinte si – nu vom osteni a sublinia mereu acest imperativ! – în acelasi timp ne dau valoarea si rostul unei familii de astazi.
Între Iosif, Maria si Isus s-a creat o legatura de iubire, de respect si fidelitate care a unit Familia Sfânta din Nazaret. Din aceasta legatura sfânta se revarsa lumina care straluceste si da speranta oricarei familii în aceasta lume pentru a merge pe un drum propriu si personal chiar daca acesta este semanat si cu încercari, menite acestea sa faca si mai intensa bucuria împlinirii si a credintei în milostivirea Domnului. Casa din Nazaret, cu Familia celor trei protagonisti – Isus, Maria si Iosif – ne ajuta sa întelegem ce înseamna familia adevarata, o comuniune în care exista tot ceea ce înseamna viata morala: si dragoste, si lipsuri si bucurii, noblete de caracter si sacralitate, unire întru iubire pentru toata viata în numele Domnului. Aceasta Familie Sfânta ne ajuta sa întelegem ce înseamna cresterea si educarea pruncilor si cât este de importanta participarea familiei în viata sociala de fiecare zi (Cf. Papa Paul VI, 1964, Nazaret).
Dragilor, întelegeti asadar ca dupa modelul Sfintei Familii ar trebui sa ne conducem viata în familiile noastre. ,,Familia este imaginea lui Dumnezeu, adica comuniune de persoane. Prin botez, vocea Tatalui ni-L arata pe Isus ca fiind Fiul iubit iar în aceasta dragoste putem sa-l recunoastem pe Spiritul Sfânt (cf. Mc 1,10-11). Isus care a împacat în sine toate lucrurile si l-a mântuit pe om din pacat, nu numai ca a readus casatoria si familia la forma lor originara ci a si ridicat-o la forma sacramentala a iubirii Sale pentru Biserica (cf. Mt 19, 1-12; Mc 10,1-12; Ef 5,21-32). (…) De la Cristos, prin mijlocirea Bisericii, casatoria si familia primesc harul Spiritului Sfânt, pentru a marturisi Evanghelia iubirii lui Dumnezeu” (Amoris Laetitia 71).
Dragii mei,
O simpla consultare a Dictionarului Explicativ al limbii române ne ofera definiri uzuale ale familiei: ea e o ,,forma sociala de baza, întemeiata prin casatorie, care consta din sot, sotie si descendentii lor. Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie”. Se cuvine sa precizam ca noi, crestinii, întelegem prin sot si sotie, barbatul si femeia.
Traim într-o lume în criza care contesta tot mai puternic si mai periculos familia traditionala. Se încearca si o distrugere a familiei asa cum e cunoscuta de-a lungul istoriei. Iata, acum ni se spune ca a ne numi barbat sau femeie este doar ,,o mostenire culturala” si nu tine de ,,dreptul natural” sadit de Dumnezeu în creatie. Traim într-o lume în care valorile crestine sunt tot mai mult puse la zid si se încearca excluderea lor din viata sociala pentru a le ascunde într-un domeniu privat. Este o realitate a acestor vremuri care genereaza neliniste si confuzie.
În acest context si împotriva efectelor sale nocive în plan natural si moral, este important sa reafirmam cu toata taria ca familia totusi are valori care se nasc din Sfânta Scriptura: „si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; …; a facut barbat si femeie” (Fac 1,27); „ce a împreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” (cf. Mt 19,6; Mc 10,9) si care, au directa legatura cu imnul iubirii pe care Sfântul Pavel îl propune Corintenilor. „Dragostea îndelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda” (1 Cor 13, 4-7).
Da, dragi credinciosi! În viata de familie „se impune sa cultivam acea forta a iubirii si acea dragoste care ne ajuta sa luptam împotriva tuturor relelor si amenintarilor din exterior sau din interior. Iubirea, dupa cuvintele Sfântului Pavel, este rabdatoare, binevoitoare, se poarta cuviincios, afirma adevarul, renunta la sine, gândeste mereu binele, crede si spera pâna la capat si ajuta familia sa creasca în caritate prin puterea sacramentului cununiei. Dragostea în familie ne ajuta sa constientizam faptul ca aceasta este icoana iubirii lui Dumnezeu pentru noi” (cf. AL 119-121). O familie si o casnicie care pune în comun totul, pentru toata viata, traieste în bucurie si în frumusete, în încercare si împliniri adevarata valoare a fiintei umane: iubirea. În plus, o familie întemeiata pe dragoste sincera si daruire reciproca se desavârseste si creste prin dialogul si buna întelegere dintre sot si sotie, dintre parinti si copii, dintre tineri si vârstnici prin grija si rabdare reciproca, prin iubire daruita si împartasita (cf. AL 195).
Dragi credinciosi,
Familia este o comunitate de viata si de iubire, este o comunitate în care harul lui Dumnezeu lucreaza. Prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif nu o abandoneaza pe Maria; prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif cu Maria pornesc spre Bethleem; prin puterea si cu lucrarea harului, Iosif cu Maria îl primesc pe Isus în pestera, pe fânul din iesle; prin puterea si cu lucrarea harului, emigreaza în Egipt, se întorc în Nazaret, iar aici cu aceeasi putere si lucrare a harului îl cresc, îl educa si îl învata pe Isus tainele vietii omenesti. Da, prin puterea si cu lucrarea harului lui Dumnezeu, au facut toate acestea pentru ca s-au simtit legati prin taina casatoriei ca formând o familie: Familia Sfânta.
Daca Isus Hristos a fost crescut, ocrotit, educat de Iosif si Maria, familia are, si este salutar sa aiba si astazi, rolul esential de a-si educa pruncii. A educa nu este o sarcina oarecare, nu înseamna a avea cu orice pret un stil nou, nu înseamna a face uitata buna traditie crestina, ci dimpotriva, înseamna a cultiva în sufletul si cugetul copiilor valorile solide ale bunei cuviinte, ale respectului, ale muncii oneste, ale sperantei si, desigur, ale credintei. Copiii sunt educati în familie cu autoritate, iubire si ascultare reciproca, pentru a creste armonios si echilibrat, iar parintii cresc în pas cu pruncii lor si cu noutatile societatii cotidiene, preluate cu discernamânt, cu întelepciune, cu grija neadormita. Familia este primul loc de educatie religioasa atunci când mamele sau bunicile pun în rugaciune mâinile pruncilor sau nepotilor lor. Pe drumul credintei, niciodata nu suntem singuri: Isus ne este model, iar Spiritul Sfânt ne da taria Tatalui care ne ajuta sa nu cadem pe drumul vietii, sau sa ne ridicam atunci când cadem.
Iubiti credinciosi,
Am simtit nevoia sa va invit mai staruitor sa meditam împreuna, acum la minunata Sarbatoare a Nasterii la Pruncului, la ceea ce înseamna Familia, în sens crestin, în sensul acreditat de istorie si de buna traditie, pentru a ne revigora cugetele si sufletele sub lumina miraculoasa a Craciunului pentru a putea raspunde cu dragoste si credinta, cu tarie si seninatate launtrica marilor încercari pe care istoria de zi cu zi ni le pune în fata ca pe niste provocari ce trebuie nu sa ne surpe, ci sa ne faca mai puternici, mai plini de speranta si de bucurie. Sa nu uitam nici macar o clipa ca:
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ni l-a dat pe Unicul Sau Fiu! Astazi s-a nascut Hristos în Bethlehemul Iudeii, într-o Familie! Si noi ne-am nascut într-o familie. Va îndemn asadar: iubiti Familia Sfânta! Iubiti-va si respectati-va familia din care proveniti! Aparati familia ca pe un bun pe care ni l-a dat Dumnezeu!
Va doresc Sarbatori fericite si La multi Ani!
Episcop
