„Trebuie spus ca la Bobota s-au facut multi pasi spre Reuniunea Mariana, ca sa poata sa se înscrie în istoria Parohiei o zi ca cea de ieri, duminica, 17 iulie.
Desigur, în primul rând este harul Sfintei Fecioare, sunt apoi multele rugaciuni ale parintilor si mamelor marianiste ale credinciosilor de astazi – si rugaciunile nu se risipesc niciodata-, ecoul lor, la Bobota, se simte înca … . Erau cu noi „toti cei care înaintea noastra s-au rugat, au muncit, au gândit si au suferit pentru Biserica” din Bobota. Erau si lacrimile celor care, într-un ceas al întunericului, si-au vazut darâmata Biserica credintei lor de fortele necredintei si ale Raului … .
Este si iubirea pentru Biserica Greco-Catolica a tinerilor preoti de dupa 1989, fiecare din acesti preoti, care au trecut prin Bobota, a lasat un lucru sfânt în urma lui si a facut sa fie vie evlavia pentru Preacurata … . A fost o daruire a preotilor pe care am cautat sa o cuprind toata în ce este Parintele de astazi, Parintele Cristian Anton Biru, neobositul Parinte, care, trecându-si peste sine, nu stie ce este odihna.
Pentru reînfiintarea Reuniunii Mariane, la Bobota, am fost trei marianiste din Oradea: Victoria Negrea, Ligia Domuta si Otilia Balas.
În capela parohiala ne astepta Isus, ne astepta Preacurata înconjurata de credincioasele si credinciosii care recitau Sfântul Rozar … . Am intrat în rugaciune si noi, impresionate puternic de sfintenia din jur, în rugaciune si în frumusetea deosebita a capelei, a bunului gust.
A urmat Sfânta Liturghie, a fost o rugaciune a inimilor. Eram atât de aproape de Cer! …Veniseram pentru un început, dar el era de mult timp facut … .
Dupa Sfânta Liturghie, a fost întâlnirea mariana prin care viitorii membri ai Reuniunii Mariane, prin noi, aveau sa afle mai multe date despre specificul Reuniunii . S-a insistat asupra devotiunii fata de Sfânta Fecioara, model de traire crestina si de virtuti, în viata personala si de comunitate, asupra Sfintei Euharistii, asupra spiritualitatii marianiste, ceva ce nu se cumpara, nici nu se vinde, nici nu se ofera în dar, este un drum al perfectiunii crestine, în prezenta lui Isus si a Preacuratei, dar un drum care cere efort, este o lupta cu slabiciunile personale, lupta facuta zi de zi, cu speranta si curaj, facuta viata întreaga … . Si pentru acest curaj, au fost amintite cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea la începutul Pontificatului sau: „Nu va temeti!” Nu va temeti, spuneam noi, sa fiti „un penel pe care Sfânta Fecioara l-a ales pentru a-si picta imaginea în suflete”.
Dintre virtutile Preacuratei, s-a staruit asupra fidelitatii, Sfânta Fecioara fiind alaturi de Isus toata viata – a fost si pe drumul Calvarului si la Crucea Rastignirii. Fidelitatea a fost regasita în Biserica noastra, în anii persecutiei, prin jertfele Episcopilor, preotilor si ale multor credinciosi care nu si-au tradat credinta, fidelitate cuprinsa în jertfa vietii lor, exprimata în cuvintele Episcopilor: „Nu am nici suflet, nici neam, nici constiinta de vânzare! ” (Preasfintia Sa Vasile Aftenie), „Viata ne-o puteti lua, credinta nu!”(Preasfintia Sa Ioan Balan), „Credinta noastra este viata noastra!” (Cardinal Iuliu Hossu). Au murit în detentie, iar trupurile Episcopilor de Oradea,Valeriu Traian Frentiu si Ioan Suciu, au fost aruncate în gropile comune din Cimitirul Saracilor din Sighetu Marmatiei. Asa se explica absenta lor fizica între credinciosi, zeci de ani, dar nu iubirea si , pentru exemplificare, s-a citit „testamentul Cardinalului Iuliu Hossu”: „Luati dara, scumpii mei, acest cuvânt drept testament al meu în care va las ceea ce am mai scump, dragostea mea pentru voi toti, pentru scumpi fiii vostri, pentru urmasii lor fara numar…”. Aceasta situatie explica „iubirea si apararea Bisericii Greco-Catolice”, ca obiectiv al Reuniunii Mariane. S-a amintit cunoasterea culturii crestine un alt obiectiv – Biserica Greco-Catolica fiind cea care a pus bazele culturii române moderne si, prin oamenii formati de ea, a promovat întotdeauna si continua sa promoveze cultura. A fost subliniata însemnatatea Scolii Ardelene, ai carei exponenti au fost preoti greco-catolici.
Am dus cu noi în suflete, la Bobota, evlavia pentru Preacurata, acolo s-a unit cu evlavia credinciosilor … . Pentru ei am dus cu noi si am lasat Parohiei Statuia „Maria Rosa Mystica-Pelerina” … . Oare putem descrie bucuria ce o traiesc viitorii membri ai Reuniunii? Stiu ca în orice moment al vietii, Fecioara îi va ocroti, sunt deja fiii Ei … . Si mai stiu ca vor fi apostolii Ei, vor fi cu Preasfintia Sa Virgil Bercea sa-l ajute în efortul de a avea Reuniuni Mariane în toate parohiile Eparhiei, vor fi misionari ai Bisericii ca sa-L duca pe Dumnezeu, sa-L duca pe Domnul si pe Maria lumii descumpanite de azi, imperativ cerut de Papa Francisc.
La sfârsitul întâlnirii mariane, ne-am trezit toti îmbratisându-ne, nu ne puteam desparti. Si atunci mi-am zis în gând, abia tinându-mi lacrimile „Ce fericita, ce bogata esti, Biserica mea!”