„Cine a pasit vreodata pe poarta Centrului de zi „Sfânta Maria” din Cluj – cu inima deschisa, bineînteles si daca a mai si zabovit printre oamenii de acolo, e imposibil sa nu fi ramas cu o anumita amprenta greu de explicat în logica realitatii imediate. Spun asta nu doar din experienta mea, ci si a multor altora; ceea ce se si reflecta de altfel în paginile cartii de impresii aflata în sala de protocol.
Ce este, de fapt, ce a fost si mai ales ce va fi acest centru „numai Dumnezeu stie”, dupa cum marturiseste Ana Mariana Ilies, initiatoarea, coordonatoarea si sufletul acestui asezamânt. La prima vedere, oficial, ar parea sa fie doar o unitate sociala care vine în sprijinul persoanelor cu dizabilitati psiho-motrice, asa cum reiese din statutul Asociatiei. În fapt, aici e vorba de ceva mult mai mult, de ceva care depaseste limitele obisnuite. Ceea ce se vede înca de la intrare este dea dreptul uimitor: rânduiala, curatenie, munca multa si cu folos, oameni, interioare atractive, culori, animatie, totul întro armonie greu de prins în cuvinte. Dar, mai presus de toate, vezi si simti aici credinta, speranta si iubirea în actiune sinergica, si numai în aceasta cheie poti sati explici, oarecum, minunea care ti se ofera ochilor si sufletului ca o lectie biblica. Caci minune poate fi numit faptul ca niste tineri, initial respinsi de societate, cu mari dificultati de comunicare si integrare sociala, au ajuns sa constituie o asemenea echipa si sa atinga reale performante socialcomportamentale, afectivvolitionale si chiar cognitive, în raport cu deficientele lor. Ceea ce sta în spatele acestor izbânzi umane si crestine se poate afla în mare masura si din cartea Dincolo de ce se vede, scrisa chiar de Ana Mariana Ilies, care seamana mai degraba cu un jurnal de campanie dintro lupta lucida si încrâncenata, sub o cauza mai mult decât nobila, nu doar în nume propriu, cum poate ca unii ar înclina sa creada. Dupa cum reiese si din paginile cartii, aceasta mamaîntreprinzator a avut de înfruntat, pe lânga loviturile soartei, în plan personal, mai ales prejudecatile, suspiciunea si ezitarile celor care ar fi trebuit sai stea alaturi pe baricade, dar si indolenta, sfidarea sau chiar reauacredinta din partea autoritatilor, lipsa mijloacelor materiale si financiare. Toate acestea au însemnat umilinte, dezamagiri, neajunsuri si piedici de tot felul. Daca nu a depus armele, a fost doar pentru ca, de fiecare data când ia fost greu, a simtit mâna lui Dumnezeu care ia trimis în ajutor oameni cu suflet mare si ia dat speranta si putere sa mearga mai departe. În mod firesc, au venit apoi, pe rând, si împlinirile care au adus satisfactii deosebite micii comunitati închegate deja în jurul acestui spirit catalizator. În timp, cu recunoastere pe plan local, national si chiar international, acest Centru a devenit un etalon în domeniu, fiind înconjurat de colaboratori, voluntari, oameni de spirit, cu nume si inimi de crestini. Toate manifestarile lor curente si periodice reflecta nivelul ridicat la care se desfasoara activitatea educativa, de recuperare si integrare.
Ca si cum nar fi fost destula zbaterea si efortul investite, tocmai când lucrurile pareau sa se fi asezat, au fost nevoiti so ia de la început, cu constructia din temelii a unei noi cladiri, „mult mai luminoasa si mult mai frumoasa”, din motive „obiective”, de administratie locala. Daca legendarul Manole a avut în spate sustinerea materiala a unui domn crestin, Ana Mariana Ilies na avut nici de data asta, la pornire, decât credinta puternica în sprijinul Tatalui Ceresc si hotarârea de a se jertfi pe sine la temelia altui asezamânt. Constructia noului centru, care a durat multi ani, ar putea constitui subiectul unei alte carti pe care sa o scrie initiatoarea acestui proiect, dar, de unde, Doamne, înca atâta putere? Fara îndoiala ca numai credinta puternica si rugaciunea staruitoare au tinut si tin în continuare deasupra valurilor aceasta numeroasa si binecuvântata familie care este Centrul de zi „Sfânta Maria”. Existenta si activitatea lor zilnica nu sar putea concepe fara Capela din incinta cladirii (atât a celei actuale, cât si a celei anterioare). Trairea de înalta vibratie spirituala, pe care o simti în noua Capela, este potentata de atmosfera absolut aparte a interiorului, atmosfera creata la rândul ei de elementele specifice unui lacas de cult, dar mai ales de luminozitatea blânda a vitraliilor. Acestea din urma, prin arta si materialul special din care sunt realizate si mai ales printrun ceva anume, inefabil, transfigureaza si îndumnezeiesc realitatea, pe deo parte, dar si „împamântenesc” taina cereasca a Buneivestiri, pe de alta parte. Acolo, sub pastorirea preotului Cristian Capata, în fiecare dimineata se desfasoara Sfânta Liturghie si, la ocazii speciale, paraclisul Maicii Domnului ori Rozariul, ceremonii la care participa fiecare, iar „copiii” fiind cei care dau replicile în felul lor curat si sincer. Parintele, parca trimis de Dumnezeu anume pentru ei, îsi încheie slujba de dimineata cu câte o pilda sau istorioara cu tâlc care tinteste de fiecare data deopotriva mintea si sufletul acestora, pentru a le modela cu blândete. Tot în spiritul Sfintei Scripturi se desfasoara apoi, peste zi, toate celelalte activitati, indiferent de specific. Asta pentru ca si personalul angajat, fetele de aur ale centrului, pe numele lor: Cocaina Mia, Rosan Augusta si Suciu Lucretia au, fiecare în parte, mult har de sus, tradus prin îndemânare, harnicie, tact, creativitate si, în mod deosebit, o anume disponibilitate sufleteasca, spirit de echipa si de sacrificiu – ceea ce le face cu totul speciale. Pentru ca povestea sa poata merge mai departe, se pare ca Domnul s-a îngrijit si a rânduit ca si în viitor cârma acestei corabii binecuvântate sa ramâna pe mâini bune, asa cum promite Anca Mercea, o prezenta luminoasa, o minte scânteietoare, un profesionist cu multiple competente si disponibilitati.
Este de netagaduit ca tot ce se întâmpla în Centrul de zi „Sfânta Maria” sta sub semnul si în puterea Tatalui Ceresc, lucru pe care, nu de putine ori, îl repeta si îl demonstreaza, cu toata fiinta ei, Ana Mariana Ilies. Caci cum altfel sar fi putut naste din nimic aceasta fascinanta realitate? În modestia ei, aceasta nusi asuma niciun merit în toata povestea acestei ctitoriri de suflet, convinsa fiind, precum Maica Tereza, ca nu este decât „un condei mic în mâna lui Dumnezeu, cu care El scrie o scrisoare de dragoste omenirii”. Crezul pe care îl insufla tuturor celor care o cunosc este acela ca, daca vrei, poti chiar imposibilul; caci, odata ce teai încredintat lui Dumnezeu, tot ce faci în numele lui este cu putinta…
PS Profitam de aceasta ocazie pentru a-i transmite d-nei Ana Mariana Ilies, cu prilejul zilei sale de nastere, un sincer La Multi Ani!
