„Preasfintia Sa Virgil Bercea a participat marti, 17 mai 2016, la zilele Academiei Române sarbatorite de catre Filiala Cluj în Aula Magna a Universitatii „Babes-Bolyai”.
La acest eveniment deosebit dedicat împlinirii celor 150 de ani „în serviciul natiunii” au participat personalitati de marca ale Academiei Române, ierarhi ai Bisericilor si oficialitati politice. Au luat cuvântul domnul academician Ionel Valentin Vlad, Presedintele Academiei Române, Înalt Preasfintia Sa Andrei Andreicut, Mitropolitul Clujului, Preasfintia Sa Florentin Crihalmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, domnul Gheorghe Vuscan, Prefectul Judetului Cluj, domnul Emil Boc, Primarul Municipiului Clui-Napoca, domnul academician Emil Burzo, Presedintele Filialei Cluj a Academiei Române, domnul academician Ioan Aurel Pop, Rectorul Universitatii „Babes-Bolyai”.
Dupa sedinta festiva de deschidere a urmat un moment folcloric sustinut de catre formatii de dans din judetele Alba, Bihor, Bistrita-Nasaud si Cluj, urmat de dezvelirea placii comemorative dedicate împlinirii celor 150 de ani ai Academiei Române si vernisajul expozitiilor: „Traditie si performanta în cercetarea academica clujeana” si „Academicieni clujeni – memorie si actualitate”.

Pentru acest moment aniversar al Filialei Cluj a Academiei Române, Preasfintia Sa Virgil Bercea a pregatit urmatorul discurs:

Domnule Presedinte,

„… ma prezint cu unul de-afara, cu stramosul meu si al unora dintre d-voastra, într’un sens mai larg stramosul tuturor: taranul român…”

Liviu Rebreanu

Împlinirea a 150 de ani de la fondarea Academiei Române si a 95 de ani de la înfiintarea primelor Institute de Cercetare din spatiul transilvan, aniversari aflate în centrul ,,Zilelor Academice Clujene” din acest an, reprezinta, cred cu tarie, un moment necesar si binevenit de reflectie referitor la cel pe care îl elogia Liviu Rebreanu în discursul de primire la Academie: taranul român, si, în acelasi timp, un moment de meditatie asupra originilor acestor institutii de mare anvergura culturala si stiintifica. Dubla aniversare este în acelasi timp un moment de bucurie, multumire si lauda lui Dumnezeu pentru acest mare anonim „taranul român …, stramosul meu si al unora dintre d-voastra”, cum ar spune Rebreanu, pentru înteleptii neamului, pentru lumea academica si pentru Bisericile noastre, Greco-Catolica si Ortodoxa, care ne-au însotit devenirea pe aceste pamânturi.

Recitind paginile care poarta urmele celor 150 de ani de la fondarea Academiei Române, ni se deschid orizonturi largi si gasim printre numele sonore ale fondatorilor pe eruditul Canonic de la Blaj, Timotei Cipariu, pe un George Baritiu, întemeietorul presei românesti din Transilvania, pe un Alexandru Roman, profesorul primei catedre de limba româna la Universitatea din Budapesta, pe Titu Maiorescu, August Treboniu Laurian, Iosif Hodos personalitati de înalta tinuta culturala, fii ai Bisericii Unite. Ei veneau sau proveneau din Transilvania, spatiul unei culturi europene de factura occidentala, în care se urmau drumuri sigure, batatorite de corifeii Scolii Ardelene, aproape cu totii formati la „fântânile darurilor” din citadela spiritualitatii si a culturii românesti, Blajul. Celor amintiti mai sus li se adauga Ioan Bianu, Augustin Bunea, Ioan Micu Moldovan care au continuat efortul pentru stabilirea normelor academice în domeniul ortografiei limbii române, la impunerea scrisului cu litere latine.

În urma cu 95 de ani Academia Româna înfiinteaza Institutele de Cercetare cu sectii de factura umanista sau stiintifica pentru a raspunde imperativelor timpului. Acestea continua spiritul Scolii Ardelene, care se transmite din generatie în generatie si care înseamna fidelitatea fata de un crez pentru a carui împlinire efortul e nepretuit si nemasurabil, nu se cunoaste oboseala, nici ezitarea, nici compromisul, ca totul sa se converteasca într-un apostolat care atinge jertfa.

Ne oprim în rândurile de fata la trei directii ale lucrarii academice – Literatura, Medicina si Stiintele Naturale – si la patru personalitati: Nicolae Draganu, Ion Agârbiceanu, Iuliu Hatieganu si Alexandru Borza, care s-au afirmat la scurt timp dupa Unirea cu Tara.

Nicolae Draganu, filolog, lingvist, istoric literar si profesor universitar, decan si rector al „Almei Mater Napocensis” provine dintr-o familie greco-catolica de generatii: a fost un continuator stralucit al Scolii Ardelene.
Iuliu Hatieganu, medicul care a reorganizat „Facultatea de Medicina” din Cluj, fiu de preot greco-catolic, coleg la Blaj cu Iuliu Hossu, cardinalul de mai târziu, era si el stralucit continuator al Scolii Ardelene.
Alexandru Borza, preot greco-catolic, profesorul si savantul fondator al „Gradinii Botanice” din Cluj, a fost un alt continuator de seama al Scolii Ardelene, precum si „Sfântul Parinte al literaturii române”, cum îl numea Emil Gârleanu pe Preotul si Canonicul greco-catolic Ion Agârbiceanu, a fost tot un continuator al Scolii Ardelene. Cu totii aveau stramosii în lumea „taranului român”.

Biblia este ,,o carte pentru suflet, pentru viata”, spunea episcopul martir Ioan Balan, marturisind ca citind-o „ni se pare ca umblam cu Mântuitorul”. Efortul cercetatorilor clujeni, filologi si istorici din cadrul Filialei Academiei Române, de transcriere a „Bibliei de la Blaj”, tradusa la 1795 de „blândul si eruditul calugar” Samuil Micu Klein, a fost binecuvântat prin reeditarea acesteia în anul 2000. Apoi, în 2005, apare în Editura Academiei „Vulgata” – Biblia lui Petru Pavel Aron (1760-1761), unica traducere a Bibliei din limba latina la noi, ambele sub coordonarea Academicianului Camil Muresan. Eu am facut vorbire doar despre un mic segment din ce înseamna Academia Româna, Institutele ei de Cercetare, Academicienii nostri si munca lor …

Zile de sarbatoare, zile de popas sufletesc luminos, zile de meditatie … Mariei Sale „taranului …, cel mai umil Român”, merita cu prisosinta sa-i închinam un gând pios si recunoscator, iar nemuritorilor de la Academie si de la Institutele ei, un sincer „Vivat, crescat, floreat!”, în slujba Adevarului, a Binelui si a Frumosului, în slujba neamului.