„De Sarbatoarea Sfintei Treimi comunitatea monastica din Giroc s-a aflat în sarbatoare. Dupa o perioada de cinci ani de noviciat, doi dintre fratii Manastirii si-au depus voturile pe viata, îmbractndu-se „în sfântul si îngerescul chip, prin lepadarea cea desavârsita a lumii si a tuturor poftelor ei”.
Sfânta Liturghie a fost celebrata de catre Preasfintia Sa Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, alaturi de Înalt Preasfintia Sa Fülöp Kocsis, Mitropolit de Debrecen. În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc profesiunea celor doi frati, tunderea si mai apoi învesmântarea. Fratii Anastasie (Andrei Duma) si Ieremia (Iulian Boglut), originari din judetul Bihor, au absolvit Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea si mai apoi Facultatea de Teologie Greco-Catolica, Departamentul Oradea.
La sfârsitul celebrarii Preasfintia Sa Alexandru a vorbit despre înfiintarea Manastirii „Preasfânta Treime” din Giroc care a avut loc acum mai bine de 20 de ani, prin stradanie celor doi calugari Atanasie (Davide Giuseppe Muntoni) si Isac (Jose Refugio Vela), Înalt Preasfintia Sa Fülöp Kocsis a vorbit despre monahi ca si icoane, care lucreaza la Vestirea Împaratiei lui Dumnezeu.
Preacuviosul Atanasie, staretul Manastirii „Preasfânta Treime” a multumit tuturor celor care s-au adunat în rugaciune, fiind alaturi de comunitatea monastica.

Rugaciune la primirea schimei
„… Deci de voiesti a te face monah, mai înainte de toate curateste te pe tine de toata întinaciunea trupului si a duhului, savârsind sfintenie întru frica lui Dumnezeu. Câstiga ti smerita cugetare prin care mostean te vei face al vesnicelor bunatati. Leapada îndrazneala obiceiului celui lumesc. Ascultare sa ai catre toti. Fara cârtire sa fii în slujbele cele rânduite tie. În rugaciune sa fii rabdator. În privegheri nu pregeta. În ispite nu te mâhni. În postire nu slabi; si cunoaste ca prin rugaciune si postire se cuvine a îmblânzi pe Dumnezeu. În neputinte si boli nu te împutina. Pazeste te dar si de viclenele gânduri; pentru ca nu va înceta vrajmasul sa ti aduca aminte de viata cea lumeasca si sa ti faca urâta viata cea îmbunatatita. Deci se cuvine, daca ai început a calatori pe calea ce duce la împaratia cerurilor, sa nu te întorci înapoi; pentru ca nu vei fi îndreptat întru împaratia cerurilor.
Deci, sa nu cinstesti ceva mai mult decât pe Dumnezeu. Sa nu iubesti nici pe tata, nici pe mama, nici pe frate, nici pe cineva din ai tai, nici pe tine sa nu te iubesti mai mult decât pe Dumnezeu; nici odihna sau cinstea de orice fel ar fi. De saracie sa nu te feresti, nici de reaua patimire, nici de defaimarea oamenilor sau de altceva care socotesti a fi cu anevoie, ca vei fi oprit de a alerga în urma lui Hristos”.