Preot greco-catolic, compozitor, dirijor și profesor, Francisc Hubic a contribuit decisiv la dezvoltarea muzicii corale din Bihor. Prin creația sa religioasă, concertele susținute în Europa și inițiativele dedicate învățământului artistic, a lăsat o amprentă durabilă asupra culturii orădene.

La 21 octombrie 1883 se năștea Francisc Hubic, una dintre personalitățile reprezentative ale muzicii românești din vestul țării. Activitatea sa s-a desfășurat la intersecția dintre viața bisericească, educație și artă.

Francisc Hubic a fost fiul lui Ioan Hubic și al Iulianei, născută Pop-Gal. Biografiile sale îl asociază cu localitatea Abram, din zona istorică a Bihorului.

Primele studii le-a urmat în localitatea natală, apoi a devenit elev al Liceului confesional „Samuil Vulcan” din Beiuș. Aici a studiat muzica sub îndrumarea lui Ioan Bușiția, dirijor și artist plastic, experiență care i-a consolidat interesul pentru interpretarea corală.

În 1904, Hubic s-a înscris la Facultatea de Teologie din Oradea, apropiindu-se de tradiția muzicală a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Și-a continuat pregătirea la Budapesta, unde a urmat studii universitare umaniste și cursurile Academiei de Muzică. Printre profesorii cu care este asociat în relatările biografice se numără Béla Bartók, personalitate fundamentală a muzicii secolului al XX-lea.

Talentul său ar fi fost remarcat și de Ödön Mihalovich, conducător al instituției muzicale budapestane, care i-ar fi apreciat rezultatele la absolvire. Episodul este consemnat în literatura biografică dedicată compozitorului, deși detaliile sale trebuie raportate la documentele originale ale instituției.

Pregătirea teologică și cea muzicală aveau să se completeze reciproc în cariera sa, oferindu-i posibilitatea de a aborda atât repertoriul liturgic, cât și lucrările corale destinate concertelor.

După încheierea studiilor, Francisc Hubic a revenit la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, unde a activat ca profesor până în 1924. În paralel cu predarea, s-a implicat în pregătirea ansamblurilor corale și în organizarea vieții muzicale școlare.

Repertoriul abordat cuprindea creații ale unor compozitori români precum Gavriil Musicescu, Dumitru Georgescu-Kiriac, Iacob Mureșianu, Gheorghe Dima și Ion Vidu, alături de lucrări din muzica europeană. Această diversitate oferea elevilor contactul cu stiluri și forme muzicale diferite.

Experiența acumulată la Beiuș a reprezentat o etapă importantă în afirmarea sa profesională. În 1924, a fost transferat la Academia Teologică din Oradea, unde și-a continuat activitatea didactică.

Numele lui Francisc Hubic este strâns legat de corul „Unirea” din Oradea, pe care l-a dirijat în perioada 1924–1940. Sub conducerea sa, ansamblul a susținut concerte în numeroase localități din Transilvania și a întreprins turnee internaționale.

Printre orașele în care a evoluat corul se numără Budapesta, Veneția, Florența, Assisi, Padova și Roma. Aceste deplasări au oferit ansamblului ocazia de a prezenta publicului european repertoriul coral românesc și muzica religioasă interpretată de comunitatea greco-catolică din Oradea.

Un moment de referință s-a petrecut la 3 octombrie 1933, când Francisc Hubic și coriștii săi au fost primiți de papa Pius al XI-lea, la Vatican, în Sala Ducală. Potrivit relatărilor biografice, programul a inclus și lucrarea „Tu ești Petru”, atribuită compozitorului. Audiența a rămas unul dintre episoadele emblematice ale carierei sale, fiind evocată în scrierile comemorative despre dirijor și corul „Unirea”.

Hubic era apreciat pentru fermitatea gestului dirijoral și pentru capacitatea de a obține unitate și expresivitate din partea interpreților. Canonicul Ioan Georgescu i-a descris forța artistică printr-o comparație sugestivă: „Parcă era un zeu al vânturilor, un alt Eol”.

Opera lui Francisc Hubic cuprinde lucrări liturgice, piese pentru cor și compoziții destinate unor evenimente culturale sau comemorative. Un loc important îl ocupă liturghiile pentru voci bărbătești și mixte, inclusiv variante cu acompaniament orchestral, precum și Vecernia pentru voci mixte și psalmii pentru cor mixt.

Repertoriul său include și lucrarea „Niceta”, imnuri și compoziții cu caracter ocazional, între care „Imnul Centenarului Școlilor din Beiuș”. Aceste titluri ilustrează varietatea preocupărilor sale și legătura dintre activitatea componistică și viața religioasă, școlară și culturală.

Francisc Hubic a urmărit și crearea unui cadru instituțional pentru pregătirea muzicienilor. În jurul anului 1925, a susținut înființarea unei instituții de învățământ muzical superior la Oradea, proiect care nu a fost materializat imediat.

În 1945 a fost înființat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Oradea, asociat acestui demers. Instituția a trecut ulterior prin reorganizări succesive, fiind legată de dezvoltarea învățământului artistic local. Din 1990, Școala de Arte din Oradea îi poartă numele, iar astăzi funcționează ca Școala de Arte „Francisc Hubic”, în cadrul Centrului de Cultură al Județului Bihor.

În paralel, Hubic a îndeplinit funcții de conducere în cadrul Societății Artiștilor de Muzică și Artă Dramatică din Oradea, în perioadele 1925–1940 și 1945–1947. Prin aceste responsabilități, a participat la organizarea și susținerea mediului artistic local.

Între 1940 și 1945, Francisc Hubic a predat la Academia Teologică din Blaj. În 1945 s-a întors la Oradea, unde și-a continuat activitatea până la sfârșitul vieții.

Biografiile sale menționează că a primit recunoașteri oficiale din partea monarhiei române, inclusiv Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer, conferit de regele Mihai I. Unele relatări consemnează și distincții acordate în timpul domniilor regilor Carol I și Ferdinand I.

Compozitorul și pianistul Dinu Lipatti este, la rândul său, asociat unui omagiu adus muzicii lui Hubic, descrisă prin formula potrivit căreia autorul unei asemenea creații ar trebui să fie „ales ca instrument al lui Dumnezeu”. Pentru publicarea academică, atribuirea și formularea exactă a citatului trebuie verificate într-o sursă documentară directă.

Francisc Hubic a murit la 14 noiembrie 1947, lăsând în urmă o activitate care a influențat mai multe domenii ale vieții culturale din Bihor. Importanța sa se regăsește în repertoriul muzical religios, în istoria corului „Unirea” și în dezvoltarea educației artistice la Oradea.

 

Bibliografie

  • Mihai Brie, „Personalități muzicale bisericești din Bihor. Francisc Hubic (1883–1947)”, Teologia, anul XII, nr. 1, 2008.

  • Episcopia Greco-Catolică de Oradea, materialele biografice dedicate lui Francisc Hubic, publicate la 21 octombrie 2017 și 21 octombrie 2024.

  • Centrul de Cultură al Județului Bihor, informații instituționale despre Școala de Arte „Francisc Hubic”.

 

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Andrei Alexa