„06.12.2015, Vatican (Catholica) – Nu trebuie sa încetam sa ne convertim, Anul Sfânt al Milostivirii sa ne ajute la aceasta, la a înainta pe calea mântuirii, le-a spus Papa Francisc înainte de rugaciunea Angelus credinciosilor reuniti în Piata San Pietro, în care se afla deja Ieslea de si Pomul de Craciun. Sfântul Parinte a lansat dupa rugaciune un apel pentru Conferinta despre schimbarile climatice de la Paris, si a amintit a 50-a aniversare a ridicarii excomunicarilor reciproce dintre catolici si ortodocsi. Va oferim textul discursului Pontifului dupa traducerea aparuta pe Ercis.ro, semnata de pr. Mihai Patrascu.
Iubiti frati si surori, buna ziua!
În aceasta a doua duminica din Advent, Liturghia ne pune la scoala lui Ioan Botezatorul, care predica „un botez de convertire pentru iertarea pacatelor” (Luca 3,3). Si noi probabil ne întrebam: „De ce ar trebuie sa ne convertim? Convertirea se refera la cel care din ateu devine credincios, din pacatos se face drept, dar noi nu avem nevoie, noi suntem deja crestini. Deci suntem în ordine”. Si acest lucru nu este adevarat. Gândind astfel, nu ne dam seama ca tocmai din aceasta prezumtie – ca suntem crestini, toti buni, ca suntem în ordine – trebuie sa ne convertim: din supozitia ca, pâna la urma, este bine asa si nu avem nevoie de nicio convertire.
Dar sa încercam sa ne întrebam: chiar este adevarat ca în diferitele situatii si circumstante ale vietii avem în noi aceleasi sentimente ale lui Isus? Este adevarat ca simtim cum simte Isus? De exemplu, când înduram vreo greseala sau vreun afront, reusim sa reactionam fara animozitate si sa iertam din inima pe cel care ne cere iertare? Cât de dificil este sa ierti! Cât de dificil! „Ai sa mi-o platesti!”: aceste cuvinte vin dinauntru! Când suntem chemati sa împartasim bucurii sau dureri, stim cu sinceritate sa plângem cu cel care plânge si sa ne bucuram cu cel care se bucura? Când trebuie sa exprimam credinta noastra, stim sa facem aceasta cu curaj si simplitate, fara sa ne rusinam de Evanghelie? Si astfel putem sa ne punem atâtea întrebari. Nu suntem în ordine, mereu trebuie sa ne convertim, sa avem sentimentele pe care le avea Isus.
Glasul Botezatorului înca striga în pustiurile actuale ale omenirii, care sunt – care sunt pustiurile de astazi? – mintile închise si inimile împietrite, si ne provoaca sa ne întrebam daca efectiv parcurgem drumul corect, traind o viata conform Evangheliei. Astazi ca si atunci, el ne avertizeaza cu cuvintele profetului Isaia: „Pregatiti calea Domnului!” (v. 4). Este o invitatie urgenta sa ne deschidem inimile si sa primim mântuirea pe care Dumnezeu ne-o ofera neîncetat, aproape cu încapatânare, pentru ca ne vrea eliberati din sclavia pacatului. Însa textul profetului dilata glasul, prevestind ca „orice om va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (v. 6). Si mântuirea este oferita oricarui om si oricarui popor, nefiind exclus nimeni, fiecaruia dintre noi.
Niciunul dintre noi nu poate spune: „Eu sunt sfânt, eu sunt perfect, eu sunt deja mântuit”. Nu. Mereu trebuie sa primim aceasta oferta a mântuirii. Si pentru aceasta este Anul Milostivirii: pentru a merge înainte pe acest drum al mântuirii, acel drum pe care ni l-a învatat Isus. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mântuiasca prin intermediul lui Isus Cristos, unicul mijlocitor (cf. 1Timotei 2,4-6). De aceea, fiecare dintre noi este chemat sa-l faca cunoscut pe Isus celor care înca nu-l cunosc. Însa aceasta nu înseamna a face prozelitism. Nu, înseamna a deschide o poarta. „Vai mie daca nu vestesc Evanghelia!” (1Corinteni 9,16), declara Sfântul Paul.
Daca noua Domnul Isus ne-a schimbat viata si ne-o schimba ori de câte ori mergem la El, cum sa nu simtim pasiunea de a-l face cunoscut celor pe care-i întâlnim la locul de munca, la scoala, în bloc, în spital, în locurile de întâlnire? Daca privim în jurul nostru, gasim persoane care ar fi disponibile sa înceapa sau sa reînceapa un drum de credinta, daca ar întâlni crestini îndragostiti de Isus. N-ar trebui si n-am putea sa fim noi acei crestini? Va las întrebarea: „Eu sunt cu adevarat îndragostit de Isus? Sunt convins ca Isus îmi ofera mântuirea?” Si, daca sunt îndragostit, trebuie sa-l fac cunoscut. Dar trebuie sa fim curajosi: sa nivelam muntii orgoliului si ai rivalitatii, sa umplem gaurile sapate de indiferenta si de apatie, sa îndreptam cararile lenei noastre si ale compromisurilor noastre.
Sa ne ajute Fecioara Maria, care este Mama si stie cum sa faca aceasta, sa darâme barierele si obstacolele care împiedica convertirea noastra, adica drumul nostru în întâmpinarea Domnului. El singur, numai Isus, poate da împlinire tuturor sperantelor omului!
Dupa Angelus, Sfântul Parinte a spus urmatoarele:
Iubiti frati si surori,
Urmaresc cu atentie vie lucrarile Conferintei despre clima care se desfasoara la Paris si îmi revine în minte o întrebare pe care am pus-o în Enciclica Laudato si’: „Ce tip de lume dorim sa transmitem celor care vor veni dupa noi, copiilor care cresc?” (nr. 160). Pentru binele casei comune, al nostru al tuturor si al generatiilor viitoare, la Paris orice efort ar trebui sa se îndrepte spre atenuarea impactelor schimbarilor climatice si, în acelasi timp, spre contrastarea saraciei si spre înflorirea demnitatii umane. Cele doua alegeri merg împreuna: oprirea schimbarilor climatice si contrastarea saraciei pentru ca sa înfloreasca demnitatea umana. Sa ne rugam pentru ca Duhul Sfânt sa lumineze pe cei care sunt chemati sa ia decizii asa de importante si sa le dea curajul de a tine mereu drept criteriu de alegere cel mai mare bine pentru întreaga familie umana.
Mâine este a cincizecea aniversare a unui eveniment memorabil dintre catolici si ortodocsi. La 7 decembrie 1965, în ajunul încheierii Conciliului Vatican II, cu o Declaratie comuna a Papei Paul al VI-lea si a Patriarhului ecumenic Atenagoras, erau sterse din amintire sentintele de excomunicare pronuntate între Biserica din Roma si cea din Constantinopol în 1054. Este cu adevarat providential ca acel istoric gest de reconciliere, care a creat conditiile pentru un nou dialog între ortodocsi si catolici în iubire si în adevar, sa fie amintit chiar la începutul Jubileului Milostivirii. Nu exista drum autentic spre unitate fara cerere de iertare adresata lui Dumnezeu si între noi pentru pacatul dezbinarii. Sa-l amintim în rugaciunea noastra pe iubitul Patriarh ecumenic Bartolomeu si pe ceilalti conducatori ai Bisericilor Ortodoxe, si sa cerem Domnului ca relatiile dintre catolici si ortodocsi sa fie mereu inspirate de iubirea fraterna.
Ieri la Chimbote (Peru), au fost proclamati fericiti Mihai Tomaszek si Zbigniew Strzalkowski, franciscani conventuali, si Alessandro Dordi, preot fidei donum, ucisi din ura fata de credinta în 1991. Fidelitatea acestor martiri în urmarea lui Isus sa ne dea forta noua tuturor, dar în special crestinilor persecutati în diferite parti ale lumii, sa marturisim cu curaj Evanghelia. Va salut pe voi toti, pelerini veniti din Italia si din diferite tari – exista multe steaguri – îndeosebi corul liturgic din Milherós de Poiares si pe credinciosii din Casal de Cambra, Portugalia. Salut participantii la întâlnirea Miscarii de Angajare Educativa a Actiunii Catolice, credinciosii din Biella, Milano, Cusano Milanino, Nettuno, Rocca di Papa si Foggia; pe miruitii din Roncone si pe cei ce urmeaza sa primeasca Mirul din Settimello, orchestra muzicala din Calangianus si corul din Taio. Urez tuturor o duminica frumoasa si o buna pregatire pentru începutul Anului Milostivirii. Va rog, nu uitati sa va rugati pentru mine. Pofta buna si la revedere!
Sursa: http://www.ercis.ro