Dragi frați și surori, duminică binecuvântată!

După parabola semănătorului, Isus continuă să vorbească mulțimilor prin câteva imagini: grâul cel bun și neghina, grăuntele de muștar și drojdia pusă în făină (cf. Mt 13,24-43).

Sunt trei parabole scurte care vor să ne atragă atenția asupra venirii Împărăției lui Dumnezeu în istorie, asupra felului în care Dumnezeu lucrează în viața oamenilor și asupra modului în care Împărăția crește, se răspândește și transformă lumea din interior. Prin aceste relatări, Isus ne avertizează împotriva ispitei de a-L imagina pe Dumnezeu ca pe o figură puternică, care se impune prin forță, ocupă spațiul pentru a domina și vine în chip triumfal. Dimpotrivă, Dumnezeu preferă ceea ce este mic, semn al iubirii Sale discrete, care ne lasă liberi să-L primim sau să-L refuzăm, care își croiește drum chiar și în mijlocul neghinei și lucrează în mod ascuns și nevăzut, asemenea celui mai mic dintre semințe, dospind aluatul fără zgomot.

Frați și surori, prin aceste parabole Isus ne spune ceva foarte important despre felul în care Dumnezeu acționează în viața noastră și în istorie. De multe ori noi așteptăm ceva spectaculos; ne dorim un Dumnezeu care să intervină de sus și să smulgă imediat neghina răului. Ne imaginăm un Dumnezeu puternic și atotstăpânitor și, din păcate, după această imagine ne modelăm și felul nostru de a fi creștini și de a fi Biserică.

Însă Împărăția lui Dumnezeu se răspândește chiar și în mijlocul neghinei și ne cere o privire capabilă să descopere binele care încolțește chiar și printre întunericul răului, fără a judeca totul și pe toți în grabă. Ea vine asemenea celei mai mici dintre semințe și ne cere răbdarea de a însoți procesele de creștere, recunoscând-o în micimea vieții de zi cu zi și în simplitatea existenței obișnuite. Crește în mod nevăzut, asemenea drojdiei care dospește făina, iar astfel ne eliberează de descurajare și ne invită să avem încredere chiar și atunci când ni se pare că Dumnezeu este absent. În realitate, El ne însoțește întotdeauna, iar iubirea Sa lucrează neîncetat pentru noi.

Acest stil al lui Dumnezeu trebuie să devină și felul în care noi, atât ca persoane, cât și ca Biserică, trăim în realitatea care ne înconjoară. Suntem chemați să adoptăm un stil evanghelic, fără a ne opune în grabă prin judecăți arogante, fără a ne impune prin putere și forță și fără a ne pierde încrederea în lucrarea lui Dumnezeu. Este vorba – spunea pe atunci cardinalul Ratzinger – despre a ne supune logicii seminței, care nu este logica succesului și a măreției, ci ne cere să ne facem mici și să slujim viața oamenilor (cf. Discurs la Congresul cateheților și al profesorilor de religie, 10 decembrie 2000). În felul acesta, noi înșine vom deveni asemenea unei mici semințe a Evangheliei care încolțește și asemenea unei drojdii a iubirii care transformă aluatul lumii.

Să ne rugăm Preasfintei Fecioare Maria, care a știut să primească sămânța Cuvântului în smerenia și micimea sa, ca să ne susțină pe drumul nostru și să mijlocească pentru noi.

După Angelus

Dragi frați și surori,

în timp ce petrec câteva zile de odihnă, îmi reînnoiesc salutul și recunoștința față de voi toți, locuitorii din Castel Gandolfo, și îi primesc cu bucurie pe pelerinii care sosesc din toate colțurile lumii!

Continuăm să urmărim cu îngrijorare ceea ce se întâmplă în diferite țări sfâșiate de război și de violență. Să nu-i uităm pe cei care suferă și mor din cauza conflictelor și, alături de angajamentul generos pentru pace, să unim și rugăciunea noastră neîncetată.

Vă doresc tuturor o duminică senină!

Sursa: www.vatican.va