„La cinci ani de la ultima expunere, Giulgiul din Torino este din nou prezentat pelerinilor în catedrala torineza de la 19 aprilie la 24 iunie 2015, cu ocazia bicentenarului de la nasterea Sfântului Ioan Bosco. Evenimentul a fost salutat de papa Francisc duminica, 19 aprilie, la rugaciunea pascala ”Regina Coeli”:
• «Începe astazi la Torino expunerea solemna a sacrului Giulgiu. Cu voia lui Dumnezeu, voi merge sa-l venerez si eu pe 21 iunie. Formulez auspicii pentru ca acest act de venerare sa ne ajute pe toti sa gasim în Isus Cristos Chipul milostiv al lui Dumnezeu si sa-l recunoastem pe chipurile fratilor, în special ale celor mai suferinzi».
Papa Francisc va merge în metropola piemonteza pe 21 si 22 iunie. ”Giulgiul este amintirea bunatatii lui Dumnezeu care s-a manifestat în existenta noastra”, a spus arhiepiscopul de Torino, mons. Cesare Nosiglia, la Sfânta Liturghie solemna celebrata duminica pentru inaugurarea venerarii publice a Giulgiului, pe tema ”Iubirea mai mare”. Împreuna cu papa Francisc – a mai spus mons. Nosiglia, care este si custodele pontifical al Giulgiului – ”vom întelege ca nu noi suntem cei care privim acel Chip si ca mai degraba noi ne vom simti priviti de el si suntem îndemnati sa nu trecem peste suferinta din jurul nostru si din lume”.
Vizitele la sacrul Giulgiu au început duminica dupa amiaza, 19 aprilie. Accesul este gratuit si deschis tuturor, dar este obligatorie rezervarea. Pâna acum s-au înscris peste un milion de pelerini si vizitatori.
Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea ca Giulgiul, pânza de in care potrivit traditiei a fost folosita pentru a înfasura trupul lui Isus dupa ce a fost luat jos de pe cruce, reprezinta ”o oglinda a Evangheliei” dar si o continua ”provocare pentru inteligenta”. Nu întâmplator, noua expunere publica, a treia din anul 2000 pâna astazi, a readus în discutie si chestiunea privind autenticitatea acestei relicve.
Desi dezbaterea stiintifica este în continuare deschisa, Giulgiul nu înceteaza sa ramâna un instrument de evanghelizare, noteaza arhiepiscopul Cesare Nosiglia, contactat de colegii nostri de la redactia centrala:
• ”As dori sa amintesc aici cuvintele Sfântului Ioan Paul al II-lea care în 1998 spunea despre Giulgiu: «Nefiind vorba de o materie de credinta, Biserica nu are competenta specifica de a se pronunta asupra cercetarilor pe care istoricii si oamenii de stiinta le fac în privinta Giulgiului. Biserica îndeamna la abordarea studierii Giulgiului fara pozitii preconstituite care considera scontate rezultate care, de fapt, nu sunt definitive”. Prin urmare – a reluat mons. Nosiglia – Biserica nu pune nicio limita în aceasta privinta dar nici nu absolutizeaza rezultatele cercetarilor, pentru ca pe noi ne intereseaza în primul rând faptul ca acest Giulgiu corespunde de o maniera atât de evidenta cu ceea ce ne spun Evangheliile despre patima Domnului. E ca si cum unul în loc sa citeasca Evanghelia scrisa despre patima si moartea lui Isus, ar vedea-o prezenta pe giulgiu. Este un instrument care te ajuta sa intri în marea taina a patimii si mortii Domnului si îti dai seama cu câta iubire te-a iubit aceasta iubire mai mare. Iata motivul pentru care multa lume este cuprinsa de emotie în fata Giulgiului. Acesta este si scopul expunerii, nu pentru a spune: «e adevarat» sau «nu e adevarat». Acestea sunt discursuri extra”.
Pe de alta parte, confirma Gian Maria Zaccone, directorul stiintific la Muzeul Giulgiului din Torino, chestiunea autenticitatii Giulgiului este relativ moderna, aceasta facându-si drum la presiunea rationalismului si a criticilor asupra relicvelor. Aceasta atitudine a cunoscut un moment de ruptura dupa fotografia din 1898, care a scos la vedere pe negativul fotografic comportamentul amprentei lasata de Giulgiu. Pe de o parte, fotografia punea în mare dificultate unele ipoteze care considerau giulgiul un material fabricat în epoca medievala iar, pe de alta, a stimulat o serie de întrebari fundamentale, care continua sa existe si astazi, cu privire la modul în care s-a format aceasta amprenta. Continua prof. Zancone:
• ”Istoria Giulgiului este mai presus de toate o istorie de pietate si devotiune. Fundamentul Giulgiului, în virtutea caruia va fi expus înca o data, este tocmai dorinta de a propune aceasta imagine, pentru ca cel care se asaza în fata Giulgiului, se pune în fata unei imagini. Iar prin intermediul acestei imagini, poate face o meditatie despre multe realitati, dar mai ales despre misterul întruparii si al jertfei lui Isus, fara a fi desprinse de o reflectie despre înviere. Istoria si marturiile oamenilor au demonstrat aceasta: unul nu merge acolo ca sa verifice daca giulgiul este sau nu autentic, dar merge pe urmele a milioane de pelerini care au fost înaintea noastra, ca sa aiba aceasta experienta prin intermediul acelei imagini pe care Providenta a lasat-o pe calea oamenilor, si trecând prin aceasta imagine, sa ajunga la ceea ce este adevarat în spatele ei, sa ajunga la Isus”.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va