„

PS Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic al Oradiei: "Crestinismul este unul singur. Noi, oamenii, l-am sfâsiat"

Acum trei decenii, avea o viata dubla. Cine ar fi crezut ca, odata ajuns acasa, tânarul inginer agronom îsi ia gentuta cu "ustensilele" de preot si, sfidând interdictiile regimului, duce cuvântul Domnului în clandestinitate, prin casute si apartamente de bloc, celor care se încapatânau sa tina vie credinta greco-catolica? Azi, la 55 de ani, inginerul din Târgu Mures a strâns deja un deceniu si jumatate "vechime în munca" de episcop.
La început de an, PS Virgil Bercea a povestit BIHOREANULUI cum a reusit sa creasca în viata, împacând Agronomia de la Cluj cu studiul teologiei în clandestinitate, mai apoi slujind ca preot "nelegitim", pentru ca dupa revolutie sa obtina nu doar un master si un doctorat la Universitatea Urbaniana de la Roma, ci si binecuvântarea Papei de a pastori, din 1996, Episcopia Greco-Catolica a Oradiei.
– Care era situatia Bisericii Greco-Catolice imediat dupa Revolutie si cum a evoluat ea?
– În 31 decembrie 1989 Biserica Greco-Catolica a fost repusa în drepturi, dar nu existau "norme de aplicare", nimeni nu stia ce trebuie facut cu bunurile ce au apartinut acesteia. Eu am crezut ca fratii ortodocsi vor avea o mare deschidere fata de noi. Din pacate, n-a fost asa. Noi nu mai aveam nimic. În sediile episcopiilor noastre functionau institutii de stat (la Oradea era Biblioteca Judeteana), iar prima liturghie dupa Revolutie am tinut-o sub cerul liber, în piata centrala din Târgu Mures. În iunie 1990 l-am însotit pe episcopul Alexandru Todea la Roma, unde se întorcea dupa o absenta de 50 de ani. La Sinodul episcopilor, în fata Papei, fiecare episcop avea voie sa tina un discurs de maxim 8 minute. Parintele Todea a vorbit, într-o liniste mormântala, o jumatate de ora. Iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus ca cine a tacut 50 de ani are voie sa vorbeasca o saptamâna fara sa fie întrerupt. În anul urmator Sfântul Parinte l-a facut cardinal pe Alexandru Todea. Tinea fosrte mult la el, erau si asemanatori fizic. A urmat o perioada în care am luptat pentu retrocedarea lacasurilor de cult. În Episcopia de Oradea sunt acum 90.000 de credinciosi, iar o mare parte din biserici au fost restituite.
– Ati reusit sa obtineti inclusiv Catedrala Sf. Nicolae. Cât de mult a daunat asta relatiei cu Biserica Ortodoxa? Cum sunt aceste relatii acum?
– Cred ca retrocedarea Catedralei nu a daunat. Din pacate, însa, relatiile institutionale cu Biserica Ortodoxa nu sunt prea bune.
"Institutional mai sunt probleme"
– Dar este interzis ca ortodocsii si greco-catolicii sa slujeasca alternativ în aceeasi biserica? Nu se poate instaura aceasta regula?
– Am insistat pe celebrarea alternativa, mai ales la sate, unde nu are rost sa se construiasca o a doua biserica. Din punct de vedere canonic e permisa slujirea alternativa. În Italia în 200 de biserici catolice slujesc preoti ortodocsi, în Spania în peste 100, în Germania, de asemenea, sunt 70. Adica se poate în orice tara numai în România nu? Nu înteleg de ce este aceasta frica. Biserica Ortodoxa nu are de ce sa se teama ca mari mase ale credinciosilor s-ar îndrepta spre noi. Dupa atâtia ani, oamenii si-au gasit calea. Cred ca în primul rând ar trebui sa ne ajutam unii pe altii.
– În Oradea pastoresc de câtiva ani patru episcopi înca tineri, cultivati si energici. Dvs., PS Sofronie Drincec, PS Bocskei Laszlo si PS Csuri Istvan. Ce relatii personale aveti cu fiecare?
– Am relatii bune cu fiecare. Personal ma înteleg foarte bine si cu PS Sofronie, din pacate institutional mai sunt probleme.
– Sunteti român si catolic în acelasi timp. De cine va simtiti mai apropiat, de omologul romano-catolic sau de cel ortodox?
– Si de unul si de altul, la fel.
– Ce ati simtit atunci când episcopul ortodox a fost mustrat pentru sfintirea Agheasmei Mari împreuna cu dvs.?
– Am suferit pentru ca s-au spus foarte multe minciuni. Nu a fost vorba de sfintirea agheasmei. Fiecare am sfintit agheasmei în biserica proprie. A fost vorba de binecuvântarea apelor. Noi am vrut sa reînviem un obicei din perioada interbelica, când episcopul greco-catolic si cel ortodox ieseau la Cris si-i binecuvântau apele. La acea vreme, tinta dezinformarii nu era PS Sofronie, ci patriarhul Daniel. Se stie ca mitropolitul Corneanu îl sustinuse pe patriarh, iar PS Sofronie fusese auxiliarul lui Corneanu. Atât mitropolitul cât si episcopul au fost atacati pe nedrept, primul, dupa cum se stie, pentru ca s-a împartasit la o biserica greco-catolica. Dar nici acela nu e un pacat! Si eu m-am împartasit în biserici ortodoxe si pot oricând sa o mai fac. Crestinismul este unul singur dar din pacate noi, oamenii, l-am sfâsiat.
"N-au avut pe cine pune episcop"
– Putini oradeni stiu ca aveti o pregatire de inginer agronom…
– Aveam niste vecini care au facut Agronomia si ei m-au lamurit sa aleg aceasta specialitate. Eu am învatat cu pasiune si consider cercetarea un domeniu fantastic. Anual mergeam la examene la Bucuresti, eram interesat de meserie. Mai mult, mi s-a propus si sa merg la Cluj sa predau la facultate. Seful de la Târgu Mures mi-a atras însa atentia ca daca vreau sa merg ca profesor va trebui sa devin membru de partid, asa ca am renuntat la cariera didactica.
– Cum ati ajuns la preotie?
– Multi spun ca datorita faptului ca eram nepotul parintelui Todea. Din multimea de nepoti pe care i-a avut eu am fost cel care a simtit chemarea spre Biserica. Am studiat teologia în timpul facultatii, cu preoti iesiti din puscariile comuniste, vizitându-i saptamânal acasa, pe ascuns. Colegii mei nici nu cred ca stiau ca sunt preot. Mergeam duminicile si slujeam pe la case, prin blocuri. Riscul era mare. Ca sa nu se auda slujba la vecini dadeam radioul tare în camera alaturata. Aveam doar un patrafir si o cruce. Când m-a hirotonit în clandestinitate, în 1982, parintele Todea mi-a zis ca nu-mi poate oferi reverenda, ci doar dreptul de a muri pentru credinta. Eu personal nu am fost hartuit de Securitate. Poate si pentru ca mergeam cel putin de doua ori pe saptamâna la Reghin, la parintele Todea, care era sever supravegheat, deci eram si eu sub observatie. Nu pot însa nega ca nu mi-a fost frica. Lunea, când ma întorceam la serviciu, mi-era teama sa nu se întâmple ceva rau.
– Ce anume a contat în alegerea dvs. ca episcop?
– Faptul ca în acel moment nu aveau pe cine sa puna! Eram la Roma în 1992, la studii. M-a cautat nuntiul apostolic John Bukovski, un american cu origini slovace. M-a întrebat cum stau cu masteratul si mi-a cerut sa vin acasa dupa ce îl termin. Asa am ajuns vicar general la Blaj. Acelasi nuntiu Bukovski mi-a spus în 1994 ca Papa m-a ales ca episcop auxiliar.
"Credinciosii sprijina biserica, biserica sprijina urbea"
– Biserica Greco-Catolica patroneaza mai multe asezaminte sociale, medicale si scolare. De ce puneti un pret atât de mare pe operele acestea?
– Pentru ca, pe lânga rolul spiritual al Bisericii, nu trebuie sa uitam de cei saraci. Biserica catolica si-a asumat acest rol si a fost deschizatoare de drumuri. Preotii catolici au fost primii care s-au ocupat de ajutorarea drogatilor si a prostituatelor.
– Primarul Bolojan v-a multumit în mai multe rânduri pentru implicarea în viata urbei. Ati lasat terenuri orasului, în vreme ce altii cer favoruri fiscale. Cum vedeti rolul bisericii în comunitate? Cine pe cine e chemat sa sprijine?
– Cred ca trebuie sa ne sprijinim unii pe altii. Biserica este formata din credinciosi si e o biserica vie. Credinciosii sprijina biserica, iar aceasta sprijina urbea din care face parte. Noi si Primaria suntem institutii care ne completam. Înainte de 1948 aveam foarte multe proprietati, dar si atunci acestea erau puse în slujba comunitatii. Acum avem Liceul Greco-Catolic care este apreciat pentru calitatea învatamântului. Stiti ca dateaza din 1784 si a fost prima scoala în limba româna din oras? Când vine un profesor nou sa-mi ceara acordul eu îl întreb daca merge la biserica, nu-l întreb la ce biserica merge. Liceul nu este unul confesional. Atunci când am fi putut accesa fonduri europene pentru renovarea si dotarea lui nu s-a înteles asta si am pierdut finantari importante.
– Când se va termina renovarea Catedralei Sf. Nicolae si a resedintei episcopale? Mai sunt prevazute noi lacase de cult?
– E greu de spus, pentru ca mare problema sunt banii. Sper ca anul acesta sa terminam exteriorul catedralei. Trebuie sa înlocuim ferestrele si sa punem vitralii. Renovarea pe exterior costa 850.000 de euro. Toti cred ca pentru noi e simplu, pentru ca primim bani de la Vatican. Nimic mai fals. Episcopiile au datoria morala sa sprijine Vaticanul si nu invers. Renovarea sediului Episcopiei ne mai costa un milion si jumatate de euro. Vom mai construi si biserici. În zona Ciuperca, acolo unde am pus la dispozitie teren Primariei, as dori o biserica de unde sa porneasca Drumul Crucii.
"M-a pazit Dumnezeu"
– Oradenii va vad adesea pe strada singur, îmbracat simplu, iar unii sunt surprinsi sa constate ca nu aveti un alai în jur. De ce ati ales acest mod de va înfatisa lumii?
– Pentru ca asa sunt eu. Nu reverenda îl face pe om, înainte de 1989 eram preot fara reverenda. Dar mi se pare ca ar fi si nepotrivit sa merg asa îmbracat la cumparaturi.
– Sunteti si decan al Facultatii de Teologie Greco-Catolica. Ce va place cel mai mult în relatia cu tinerii învatacei?
– Tinerii sunt o sursa inepuizabila de viata si speranta. E foarte important sa stii sa stai pe lânga tineri. Astazi ei au o sansa fantastica în a se instrui. Si eu învat de la ei, si ei de la mine. Multi se întreaba ce vor face absolventii. Nu toti vor ajunge preoti, unii o fac ca a doua facultate sau la o vârsta mai înaintata si nu renunta la meseriile de baza. Iar preotii nu vor fi niciodata prea multi, caci preotia nu e o meserie, ci o chemare.
– Va aratati foarte implicat în viata comunitatii. De Craciunul trecut ati avut chiar si o energica luare de pozitie fata de companiile care îsi tin angajatii la serviciu de sarbatori, în loc sa-i lase în familie…
– Eu fac parte din Comisia Episcopilor Catolici care tine legatura cu institutiile europene. Avem probleme care frizeaza absurdul. Casatoriile între persoanele de acelasi sex, sau posibilitatea ca un copil sa aiba cinci parinti: doi donatori, o mama surogat si doi parinti care-i cresc. Noi încercam în modul cel mai pozitiv sa informam guvernele tarilor noastre când apar diverse derapaje. Asa si când am auzit ca oamenii sunt obligati sa lucreze în ziua de Craciun. Am luat atitudine. Era inadmisibil sa se petreaca asa ceva, mai ales ca am constatat ca firma Real doar în România lucra de Craciun.
– Sunteti pasionat de condusul autoturismului? Ati avut chiar si un accident…
– Nu conduc din placere, ci din necesitate. Daca merg la un Sinod la Blaj mi se pare nepotrivit sa duc cu mine un sofer, pe care sa-l tin acolo blocat trei zile. Am avut nu un accident, ci trei, dar m-a pazit bunul Dumnezeu (îsi face cruce).
"Am avut prietenii, nu si iubiri"
– Am tot fost amenintati ca vine sfârsitul lumii. Dvs. stiti când se va întâmpla asta?
– Pacat ca o parte din media face atâtat tapaj pe subiectul acesta. De foarte multe ori s-a prezis sfârsitul lumii. El va veni când Dumnezeu va decide ca trebuie sa vina. Daca noi suntem însa pregatiti sufleteste, nu ne sperie sfârsitul lumii. Oricum suntem datori cu o moarte…
– Care e rolul bisericii azi, într-o societate materialista si tot mai tehnologizata?
– Biserica da un sprijin mai ales oamenilor care nu se mai regasesc în aceasta societate fara repere. E important de stiut ca exista un loc în care putem spune tot. Domnul ne asculta si regasim în el o pace a sufletului.
– Cum e vazuta Biserica Unita cu Roma la Vatican?
– Bine, din moment ce PF Lucian a ajuns cardinal. Avem parte de o apreciere maxima. Eu i-am oferit anul trecut o icoana Sfântului Parinte si si-a adus aminte de mine. Si nu e usor ca Papa sa te tina minte când în lume suntem 4.500 de episcopi.
– Va imaginati viata în afara bisericii? Ati fost îndragostit vreodata? Aveti regrete ca nu v-ati întemeiat o familie?
– Când am fost student am avut prietenii, nu si iubiri. Mi-am pus întrebarea: de ce oare? Am discutat si cu parintele Todea personal aceste aspecte. El niciodata nu m-a îndemnat sa devin preot. Când alegi drumul celibatului trebuie sa fii constient ca alegi singuratatea. Te trezesti la 40 de ani singur, vazând ca cei de-o seama cu tine au familie iar tu nu ai nimic. Momentele mele de singuratate le ofer lui Dumnezeu, merg pe drumul pe care El m-a chemat.
– Un gând de An Nou pentru bihoreni?
– Sa aiba încredere în Domnul si în ei însisi! Si daca ne suflecam mânecile si ne apucam de munca, poate reusim sa facem ceva pentru Bihorul nostru.