„Ieslea, respectiv scena nasterii Mântuitorului, este înca de la începuturile crestinismului un simbol al Craciunului. Primele reprezentari ale ieslei ca loc în care a fost adapostit Pruncul Isus, respectiv ca simbol al Nativitatii, apar deja în crestinismul timpuriu. În primele secole dupa Christos, în „cadru” apar doar ieslea cu pruncul Isus si doua animale, boul si magarul, care îl încalzesc cu suflarea lor pe Mântuitor. Magii care aduc cadouri Pruncului aflat în iesle apar si ei destul de devreme, fiind reprezentati deja în jurul anului 500 în mozaicuri ale bisericilor Sant’Apollinare Nuovo din Ravenna si Santa Maria Maggiore din Roma. Fecioara Maria apare reprezentata în aceasta scena abia la începutul Evului Mediu, iar Sfântul Iosif chiar mai târziu.
Începând cu secolul al XIII-lea, scena nasterii Mântuitorului este tot mai des reprezentata în biserica, atât ca grup statuar, cât si în pictura sau teatrul religios. Sfântul Francisc de Assisi organiza la începutul secolului al XIII-lea spectacole cu oameni si animale vii pentru a comemora nasterea Mântuitorului, iar exemplul sau este urmat în secolele care au urmat de calugari iezuiti, franciscani sau orionini, dar si din alte ordine, în încercarea de a aduce mesajul biblic cât mai aproape de popor. Grupuri statuare având în centru ieslea sunt amenajate în majoritatea bisericilor catolice din Europa.
Împarateasa Maria Terezia si împaratul Iosif al II-lea al Austriei interzic aceasta practica si decreteaza scoaterea ieslei din biserici, fapt ce duce la „adoptarea” ei în spatiul privat: în majoritatea caminelor din tarile conduse de ei se amenajeaza iesle care sunt centrul sarbatorii de Craciun.
Obiceiul de a amenaja o scena a Nativitatii în jurul ieslei a fost preluat si în tari care nu sunt predominant catolice, cum ar fi România. Din pacate, de multe ori, cei care amenajeaza astfel de grupuri statuare nu sunt atenti la detalii si pierd din vedere aspecte importante. Un astfel de aspect este faptul ca Pruncul trebuie pus în iesle doar în seara de Ajun, adica atunci când crestinii sarbatoresc Nasterea Domnului.
Absenta din iesle a figurinei ce îl reprezinta pe Pruncul Isus este de natura sa sporeasca emotia crestinilor, prin asteptarea plina de speranta si bucurie a Nasterii Mântuitorului, a sosirii lui pe pamânt, figurata prin aparitia statuetei ce îl reprezinta în iesle. De altfel, perioada de dinainte de Craciun este numita în tarile catolice chiar „Advent”, adica asteptarea sosirii Mântuitorului (în latina „adventus” înseamna „sosire”).
Sa speram ca pe viitor ne vom bucura de aparitia statuetei Pruncului Isus în ieslea amenajata în centru sau la biserici în seara de Ajun, atunci când crestinii sarbatoresc Nasterea Mântuitorului, dupa o asteptare în care au facut fapte bune, întelegând ca spiritul Craciunului este reprezentat nu de excese de tot felul, de daruri scumpe sau mese îmbelsugate, ci de dragoste, compasiune si ajutor pentru cei care aflati în nevoie.