Vizită pastorală la Pocola și sfințire de troiță în Duminica Sfintei Cruci

Pe data de 15 martie 2026, în Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci), Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească împreună cu un sobor de preoți la Parohia „Buna Vestire” din Pocola.

La Sfânta Liturghie a fost prezent un număr mare de preoți din Protopopiatul de Beiuș, alături de părintele protopop Zima Zorel, părintele vicar general Mihai Vătămănelu și părintele arhidiacon Grațian Guiaș.

În cuvântul de învățătură, ierarhul le-a amintit celor prezenți despre Crucea lui Cristos ca simbol al Postului Mare, perioadă a renunțării și a mortificării:

„Astăzi L-am auzit pe Mântuitorul care spune: «Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!». Totul este «un luat al Crucii în viață». Bunul Dumnezeu este Cel care, dincolo de toate, ne ajută să ducem crucea. Suntem la jumătatea Postului Mare, de aceea sărbătorim astăzi Sfânta Cruce. Ați văzut la începutul Sfintei Liturghii că, imediat după binecuvântare, am ieșit în procesiune cu Sfânta Cruce. Mai există o sărbătoare dedicată Crucii, Înălțarea Sfintei Cruci, care are cu totul altă semnificație. În această perioadă a Postului Mare încercăm o mortificare a trupului și a sufletului, încercăm să ne îndreptăm de păcatele noastre, să facem binele și să mergem pe urmele lui Isus, pe urmele Crucii.

Am spus de la început că orice facem în această viață, totul este un drum al Crucii și este foarte important dacă reușim să înțelegem, în acest sens și în această manieră, crucea. Nu doar crucea lui Isus sau aceasta din biserică, care au o foarte mare valoare și care ne dau sensul a ceea ce trebuie să facem în viață.

Trebuie să ne punem întrebarea: «Cine vrea să vină după Mine?». Vedem în ce lume trăim. Câți sunt cei care Îl urmează pe Cristos? Câți suntem cu adevărat creștini în lume? Din nefericire, nici dintre creștini nu toți își acceptă cu seninătate crucea și, adesea, este normal. Nu trebuie să judecăm, mai ales pe cei care se răzvrătesc câteodată, în special în momentele de suferință, ci trebuie să fie înțeleși. Vom reuși să-i înțelegem pe cei de lângă noi dacă ne înțelegem mai întâi pe noi înșine. De aici pleacă totul: din modul în care mă raportez eu la Domnul, pentru a putea fi aproape de cei de lângă mine.

Crucea este o chemare pentru fiecare dintre noi și este una spre mântuire. Câți acceptă acest sens al crucii? Pentru că, în același timp, se spune că crucea este odihna pelerinului. Fiecare dintre noi suntem pelerini în această viață și, din când în când, avem nevoie de această odihnă. Cristos S-a urcat pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele noastre și, din iubire, ne-a mântuit pe fiecare dintre noi. În același timp, dacă reușim să înțelegem că atunci când crucea ne este grea este, cu adevărat, un moment de odihnă, atunci înțelegem cât de importantă este Crucea Domnului pentru întreaga omenire și mai apoi pentru fiecare dintre noi.

Crucea este semnul Postului Mare, în care fiecare dintre noi încercăm să înțelegem acest simbol al crucii și să facem ceva în numele Domnului, în sensul crucii, al renunțării. Ne mortificăm trupul, facem atâtea renunțări, lăsăm deoparte anumite cuvinte, comportamente și practici. Dincolo de Cruce este Învierea, tocmai datorită faptului că Mântuitorul a luat toate păcatele lumii asupra Sa, o dată pentru totdeauna. Acea Înviere este mântuirea noastră și cu toții ne dorim ca, odată, să ajungem în Împărăția Cerurilor, la mântuire. Dacă, cu adevărat, credem în cruce și în sacrificiul lui Cristos pentru noi, atunci trăim încă de pe acum realitatea cerului. Crucea este sprijinul fiecăruia în viață, este cea care, atunci când ne este greu sau când ne este bine, ne rămâne aproape, fiindcă ne face să ne gândim întotdeauna la echilibrul vieții pe care trebuie să o trăim.

Ne amintește Sfântul Apostol Pavel: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!» (Galateni 6, 14). Reușim să folosim aceste cuvinte și să le trăim într-un mod personal? Fiecare dintre noi să nu ne fie a ne lăuda nici în necaz, nici în bucurie, ci să ne lăudăm doar cu Crucea Domnului. Doar atunci vom trăi în echilibru și vom ajunge la sfințenie, trăindu-ne viața acolo unde suntem. Cerul nu este doar al acelora care au suferit martiriul sau al acelora care au mers pe un drum al vieții consacrate — călugări și călugărițe — ci cerul este al tuturor, al celor dragi ai noștri, al tuturor acelora care, acum, în această perioadă a Postului Mare, sunt pomeniți în sâmbetele morților. Credem cu adevărat că aceștia au câștigat cerul? L-au câștigat fiindcă, în simplitatea lor, au fost convinși de acest dar al mântuirii de la Domnul și s-au lăudat, în bine și în rău, cu Crucea lui Cristos. Dacă reușim să înțelegem faptele în această manieră, vom reuși să înțelegem și ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, când afirmă că Crucea este tronul iubirii lui Dumnezeu, fiindcă ni L-a dat pe unicul Său Fiu, care a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, iar acolo, pe cruce, ne-a arătat cât de mult ne iubește. Prin patima, moartea și învierea Lui ne-a redat demnitatea și simplitatea de fii ai Domnului în Isus Cristos.

Crucea, tronul iubirii, în aceasta se exprimă întreaga jertfă a lui Cristos. Atunci când există suferință, când avem responsabilități, când rămânem constanți în ceea ce facem în fiecare zi, atunci când iertăm, respectăm, când ne comportăm drept cu cei din jurul nostru, atunci când îl iubim pe cel de lângă noi, fie că este soțul, soția, copiii, părinții, prietenii sau vecinii, atunci, cu adevărat, înțelegem sensul profund al Crucii. Respectând acestea, vom putea înțelege de ce Crucea este locul unde omul întâlnește voința lui Dumnezeu. Noi întâlnim voia lui Dumnezeu prin Cruce. Adesea dorim să uităm de cruce și să o lăsăm pe umerii altora, dar tot a noastră este cea care ne reprezintă; oriunde am lăsa-o, o vom regăsi. Dacă știm să luăm în viață totul cu dragoste, cu credință și cu speranță, atunci când suntem cu adevărat senini, crucea nu ne împovărează, ci rămâne tronul iubirii lui Dumnezeu.

Ce mare lucru, dragilor, dacă înțelegem această valoare a crucii în viața noastră: nu o lepădăm, ne-o asumăm și mergem cu demnitate înainte, purtând-o. Să o rugăm pe Maica Domnului să ne ajute să ne ducem crucea în viața de toate zilele și să rămânem întotdeauna lângă crucea Fiului ei, așa cum a făcut-o ea.”

La final, părintele paroh Boța Marius a mulțumit ierarhului pentru cuvântul de învățătură și preoților prezenți la Sfânta Liturghie, invitându-i pe toți cei prezenți să participe, în fața bisericii, la sfințirea troiței.