„Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, duminica, 18 martie, modesta capela din Poiana a gazduit preotii din Protopopiatul Marghita împreuna cu Preacucernicul Parinte Vicar si Protopop de Marghita si toti într-un glas ne-am rugat la Dumnezeu celebrând ”Calea Crucii”.
Meditând profund la cele suferite de Isus pentru noi si a noastra mântuire, pentru ca aceasta este problema care ar trebui pusa în fata unui suflet ce cauta mântuirea, m-am gândit, sa scriu câteva cuvinte care sa ne aduca mai aproape de jertfa lui Isus.
Aceste cuvinte sa nu ne duca spre un tarâm unde au tabarât izraelitii în pustie si sa ne lase în desertul ”desertaciunii vorbelor” (Eclesiastul 5.7), ci prin aceste cuvinte sa ajungem la lucrul real, la Dumnezeu, ca doar atunci vom fi iluminati pentru ca Isus ”a fost omorât în trup … ca sa ne aduca la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).
Sa mergem pe aripile imaginatiei în Palestina cu 2000 de ani în urma si Isus ne-ar spune:
”Pacatul vostru este greu si meritati pedeapsa. Plata pacatului este moartea, dar mâine Eu voi fi biciuit si încununat cu o cununa de spini pentru voi.
Va invit sa priviti când vor bate cuie în mâinile si picioarele Mele si Ma vor tintui pe cruce.
Voi striga în chinuri si voi împartasi suferinta Sfintei Mamei Mele, a carei inima va fi strapunsa de mila, pentru Mine, ca de o sabie. Veti fi acolo si-mi veti auzi strigatele si când voi fi murit, veti sti ca pacatele voastre sunt iertate pentru totdeauna, fiindca Eu am fost în locul vostru, tapul ispasitor.
Acceptati sa sufar pentru pacatele voastre, sau preferati sa va suportati singuri pedepsa?”
Viata si moartea Domnului Isus sunt în afara Timpului si Spatiului.
Cu 1500 de ani înainte de istorica nastere a lui Isus, Dumnezeu spune în Sfânta Scriptura despre Fiul Sau: ”Astazi te-am nascut” (Psalm 2.7), si dupa 2000 de ani de la evenimentele petrecute pe Golgota, mântuitorul îi spune celui ce se pocaieste: ”Astazi mor pentru tine”.
Întrebarea reala pusa de Isus noua tuturor: ”Ce-ar fi daca ti-as integra fiinta într-a mea, daca ai deveni o parte a trupului Meu, daca te-ai nega ca fiinta independenta si as trai Eu în tine de acum înainte si ai fi rastignit cu mine (Galateni 2.20) îngropat cu Mine (Romani 6.4) si ai deveni partas suferintelor Mele?
Ce-ar fi daca în timp ce în biserica lumea se bucura în siguranta în bratele Mele, tu ai fi ca un brat al meu tintuit împreuna cu Mine pe cruce, dar împartasind, în acelasi timp, gloria Mea? Vrei sa fii colaboratorul meu pentru alinarea suferintelor omenirii, împlinind ce lipseste suferintelor Mele? (Coloseni 1.24)
Prezenta Mea în tine, ranile suferintelor Mele vor aduce roade reale în sufletul tau”.
Acceptând aceasta propunere a lui Isus, ne face constiinta treaza si ne face sa întelegem bucuria pe care o aduce în suflet partasia cu Isus.
Evanghelia ne acorda privilegiul de a deveni madulare ale trupului Tainic a lui Hristos, partas suferintei si mortii în chinuri împreuna cu El si de asemenea, al Învierii Sale glorioase.
Aceste reflectii concepute în singuratate si hranite în necaz ne vor da posibilitatea sa ne adâncim mai mult în Adevar pentru a fi urmasii celui care ne-a spus:
”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

În comuniune de rugaciune,