Ciclul de Cateheze – Documentele Conciliului Vatican al II-lea – Constituția dogmatică „Dei Verbum” – 5. Cuvântul lui Dumnezeu în viața Bisericii

”Dragi frați și surori, bine ați venit!

În cateheza de astăzi, ne vom concentra asupra legăturii profunde și vitale care există între Cuvântul lui Dumnezeu și Biserică, o legătură exprimată în capitolul al șaselea al Constituției conciliare Dei Verbum. Biserica este locul potrivit pentru Sfânta Scriptură. Sub inspirația Spiritului Sfânt, Biblia s-a născut din poporul lui Dumnezeu și este destinată poporului lui Dumnezeu. În comunitatea creștină, ea are, ca să spunem așa, habitatul său: în viața și credința Bisericii, ea găsește spațiul în care să-și reveleze sensul și să-și manifeste puterea.

Conciliul Vatican al II-lea ne amintește că „Biserica a venerat întotdeauna Scripturile divine așa cum a venerat Trupul Domnului însuși, fără a înceta niciodată, mai ales în liturghia sacră, să se hrănească cu pâinea vieții de la masa Cuvântului lui Dumnezeu și a Trupului lui Cristos și să o ofere credincioșilor”. Mai mult, „împreună cu Sfânta Tradiție, Biserica le-a considerat întotdeauna și continuă să le considere ca fiind regula supremă a credinței sale” (Dei Verbum, 21).

Biserica nu încetează niciodată să reflecte asupra valorii Sfintei Scripturi. După Conciliu, un moment foarte important în această privință a fost Adunarea Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor pe tema „Cuvântul lui Dumnezeu în viața și misiunea Bisericii” din octombrie 2008. Papa Benedict al XVI-lea a adunat roadele acesteia în exortația sa postsinodală Verbum Domini (30 septembrie 2010), în care afirmă: „Legătura intrinsecă dintre Cuvânt și credință evidențiază faptul că hermeneutica autentică a Bibliei se găsește numai în credința Bisericii, care are ca paradigmă «da»-ul Mariei. […] Locul originar al interpretării scripturale este viața Bisericii” (n. 29).

În comunitatea eclezială, Scriptura găsește astfel mediul în care își poate îndeplini sarcina specifică și își poate atinge scopul: să-L facă cunoscut pe Cristos și să deschidă dialogul cu Dumnezeu. „Ignorarea Scripturii înseamnă ignorarea lui Cristos”. [1] Această celebră expresie a Sfântului Ieronim ne amintește de scopul ultim al citirii și meditării Scripturii: să-L cunoaștem pe Cristos și, prin El, să intrăm într-o relație cu Dumnezeu, o relație care poate fi înțeleasă ca o conversație, un dialog. Iar Constituția Dei Verbum ne-a prezentat Revelația tocmai ca un dialog, în care Dumnezeu vorbește oamenilor ca unor prieteni (cf. DV, 2). Acest lucru se întâmplă când citim Biblia cu o atitudine interioară de rugăciune: atunci Dumnezeu vine să ne întâlnească și intră în conversație cu noi.

Sfânta Scriptură, încredințată Bisericii și păstrată și explicată de ea, joacă un rol activ: de fapt, prin eficacitatea și puterea sa, ea dă sprijin și vigoare comunității creștine. Toți credincioșii sunt chemați să bea din această sursă, mai ales în celebrarea Euharistiei și a celorlalte sacramente. Iubirea pentru Sfintele Scripturi și familiaritatea cu ele trebuie să-i călăuzească pe cei care îndeplinesc slujirea Cuvântului: episcopi, preoți, diaconi, cateheți. Munca exegeților și a celor care practică științele biblice este prețioasă, iar Scriptura ocupă un loc central în teologie, care își găsește fundamentul și sufletul în Cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce Biserica dorește cu ardoare este ca, Cuvântul lui Dumnezeu să ajungă la fiecare dintre membrii ei și să le hrănească călătoria de credință. Dar Cuvântul lui Dumnezeu împinge Biserica dincolo de ea însăși, deschizând-o continuu către misiunea față de toți. De fapt, trăim înconjurați de multe cuvinte, dar câte dintre ele sunt goale! Uneori auzim și cuvinte înțelepte, dar ele nu ating destinul nostru ultim. Cuvântul lui Dumnezeu, pe de altă parte, satisface setea noastră de sens, de adevăr despre viețile noastre. Este singurul Cuvânt care este mereu nou: revelându-ne misterul lui Dumnezeu, este inepuizabil, neîncetând să ne ofere bogățiile sale.

Dragi prieteni, trăind în Biserică, învățăm că Sfânta Scriptură este în totalitate legată de Isus Cristos și experimentăm că acesta este motivul profund al valorii și puterii sale. Cristos este Cuvântul viu al Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Toate Scripturile proclamă Persoana sa și prezența Sa mântuitoare, pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga umanitate. Să ne deschidem, așadar, inimile și mințile pentru a primi acest dar, la școala Mariei, Mama Bisericii.

În final, gândurile mele se îndreaptă către tineri, bolnavi și proaspăt căsătoriți. Fie ca Fecioara de la Lourdes, pe care o sărbătorim astăzi, să vă însoțească cu maternitate, să mijlocească pentru voi înaintea lui Dumnezeu și să vă obțină harurile care să vă susțină în călătoria voastră.

La sfârșitul audienței, mă voi duce la grota de la Lourdes din Grădinile Vaticanului și voi aprinde o lumânare, semn al rugăciunii mele pentru toți bolnavii, pe care îi amintim cu o afecțiune deosebită astăzi, în Ziua Mondială a Bolnavilor.

Binecuvântarea mea pentru toți!”

 

Biroul de Presă EGCO

Ciulea Cristian