Lansarea primului laborator de fertilizare in vitro complet automatizat, programată pentru anul viitor în Statele Unite ale Americii, readuce în prim-plan reflecția Bisericii asupra raportului dintre progresul tehnologic și demnitatea vieții umane. Pentru membrii Academiei Pontificale pentru Viață, întrebarea fundamentală nu este doar dacă noile tehnologii sunt eficiente, ci dacă ele rămân în slujba persoanei și respectă caracterul unic al fiecărei vieți omenești.
Noua platformă, denumită „Aura”, dezvoltată de IVI RMA Global împreună cu Conceivable Life Sciences, promite să automatizeze aproape toate etapele fertilizării in vitro, de la manipularea gameților până la evaluarea dezvoltării embrionilor, utilizând robotică și inteligență artificială.
Într-un interviu acordat pentru Vatican News, prof. dr. Laura Palazzani, membră a Academiei Pontificale pentru Viață și profesor de Filosofia Dreptului, explică faptul că adevărata noutate constă în faptul că inteligența artificială nu mai este doar un instrument aflat în mâna medicului, ci începe să preia funcții operative și decizionale: „Trecem de la tehnologie ca instrument la tehnologie ca agent operațional și decizional. Generarea vieții umane riscă astfel să fie percepută ca un proces tehnic ce trebuie optimizat”, afirmă bioeticianul.
Potrivit acesteia, reproducerea asistată nu poate fi redusă la o succesiune de proceduri automatizate. În spatele fiecărui tratament se află suferința provocată de infertilitate, responsabilitatea părinților, relația dintre medic și pacient și, mai ales, demnitatea embrionului uman.
Unul dintre cele mai delicate aspecte privește evaluarea și selecția embrionilor. Dacă această responsabilitate este încredințată algoritmilor, avertizează Laura Palazzani, apar întrebări esențiale privind transparența criteriilor utilizate, eventualele erori sau prejudecăți ale sistemului și asumarea responsabilității pentru deciziile luate.
„Trebuie să existe întotdeauna un responsabil uman identificabil. Niciun sistem automatizat nu poate substitui discernământul și responsabilitatea morală”, subliniază aceasta.
Bioeticianul insistă și asupra necesității unui consimțământ informat autentic. Cuplurile trebuie să cunoască exact ce etape sunt automatizate, cum sunt utilizate datele personale, pe baza căror criterii sunt evaluați embrionii și care sunt limitele actuale ale tehnologiei. Din perspectiva antropologiei creștine, explică Laura Palazzani, embrionul nu poate fi privit ca un produs al laboratorului sau ca un obiect supus clasificării tehnologice.
„Embrionul este o viață umană fragilă, încredințată responsabilității altora și demnă de protecție”, afirmă membra Academiei Pontificale pentru Viață.
Laura Palazzani reamintește că bioetica nu se opune progresului științific și dezvoltării noilor tehnologii, inclusiv a inteligenței artificiale, atunci când acestea contribuie la îmbunătățirea actului medical și la sprijinirea persoanelor aflate în suferință. Ea subliniază însă că orice inovație trebuie să rămână în slujba persoanei și să respecte demnitatea inerentă fiecărei vieți umane, fără a transforma omul într-un obiect al eficienței tehnologice sau al selecției. Din această perspectivă, progresul autentic nu se măsoară doar prin performanțele tehnice ale unui sistem, ci și prin capacitatea acestuia de a proteja libertatea, responsabilitatea morală și valoarea unică a fiecărei ființe umane încă din primul moment al existenței sale.
„Întrebarea decisivă nu este doar dacă platforma funcționează, ci ce imagine despre viață, naștere și parentalitate contribuie să promoveze. Niciun algoritm nu poate înlocui prudența, discernământul, relația și responsabilitatea morală”, concluzionează Laura Palazzani.
Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi
