Duminica a 26-a după Cincizecime
(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)
17 noiembrie 2024
Sfântul Grigorie al Neocezareei, Făcătorul de minuni (†270)
(V 4; L 10; Ap Efeseni 5,8-19; Ev Luca 12,16-21)
Vecernia
La Doamne strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 ale lui Anatolie, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Crucii Tale celei făcătoare de viață neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia o mărim, că printr-însa ai înnoit firea noastră cea stricată, Atotputernice, și suirea la ceruri ne-ai arătat, ca un bun și de oameni iubitor.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Osânda lemnului neascultării ai dezlegat-o, Mântuitorule, pe lemnul crucii de bună voie pironindu-Te, și în iad coborându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând: Atotputernice Doamne, mărire Ție.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, și cu moartea Ta împărăția morții ai stricat, și neamul omenesc din stricăciune l-ai eliberat, dăruind lumii viață, nestricăciune și mare milă.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Veniți popoare, să lăudăm, Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului, prin care ne-am mântuit din legăturile iadului cele nedezlegate, și nestricăciune și viață am luat toți, cei care strigăm: Cel ce Te-ai răstignit și Te-ai îngropat și ai înviat, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Îngerii și oamenii, Mântuitorule, laudă Învierea ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii, și din robia vrășmașului toți ne-am mântuit, cei care strigăm: Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule, și neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta cu un glas strigăm: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, nașterea Ta cea din Tatăl, este fără de ani și veșnică; iar întruparea din Fecioară, negrăită și neînțeleasă de oameni; și coborârea la iad înfricoșătoare a fost pentru diavol și pentru slugile lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor și mare milă.
Apoi 3 Stihiri ale Ierarhului, vers 8.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Ce te voi chema acum, Grigorie? Îndemânatic, că patimile le-ai supus minții? Privitor, că ai ales rodul înțelepciunii, învrednicindu-te vederii celei dumnezeiești? Învățător al dogmelor celor cerești? Lucrător de cele sfinte, preasfințite? Făcător de minuni, preaminunate? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Ce te voi numi acum, preacuvioase? Povățuitor al celor rătăciți și al celor bolnavi doctor? Dătător îndestulat celor lipsiți care cer de la tine? Demonilor preatare izgonitor? Îndemnător al nevoinței mucenicilor, care prorocești și strălucești cu harurile, vrednicule de minuni? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ce te voi numi, Grigorie? Tare surpător al păgânătății celei fără de Dumnezeu? Întăritor al dreptei credințe și învățător preaînțelept? De pace dătător nebiruit? Risipitor nebiruit de războaie? Viețuitor prin munți și văzător de cele de prin cetăți? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, a Ierarhului, vers 6.
Venind întru adâncurile privirii, ierarhe al lui Hristos, în chip înțelept ai învățat arătarea cea dumnezeiască a Treimii, văzând înainte neabătut, cu Spiritul, pe Hristos Dumnezeul nostru, și acum ne izvorăști nouă adâncime de minuni. Prefăcând firea cea umedă a apelor în fire de piatră, și pe purtătorul de grijă al capiștei scăpându-l din rătăcirea cea întunecoasă, ai aplecat pe izgonitori să se încredințeze a crede adevărului. Și, arătându-le lor stâlp de dreaptă credință al virtuților, te-ai numit proroc al minunilor. Pentru aceasta te rugăm, nu înceta a-L ruga pe Mântuitorul pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 4.
Prorocul David, care dinspre tine este al lui Dumnezeu părinte, cu dulce cântare despre tine mai înainte a glăsuit, mărire ție făcându-ți: Stătut-a împărăteasa aproape de-a dreapta Ta. Că pe tine, Maică, pricinuitoarea Vieții te-a arătat Dumnezeu, care, fără de Tată, din tine a se face om a binevoit, ca iarăși să zidească chipul omului cel stricat de patimi; și oaia cea rătăcită, pierdută prin munți, aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă și, după voia Sa, cu puterile cerești să o unească de Dumnezeu Născătoare; și lumea să mântuiască Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.
Apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.
Doamne, suindu-Te pe cruce, blestemul nostru cel strămoșesc l-ai șters; și coborându-Te în iad, pe cei legați din veac i-ai eliberat, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea făcătoare de viață și mântuitoare.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Fiind răstignit pe lemn, Cel ce ești Atotputernic, toată zidirea ai mișcat; iar pus fiind în mormânt, pe cei ce sălășluiau în morminte i-ai înviat, nestricăciune și viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea de a treia zi.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Poporul cel fără de lege dându-Te lui Pilat, Hristoase, Te-a osândit la răstignire, nemulțumitor Făcătorului de bine arătându-se. Dar, de bunăvoie răbdând îngropare, ai înviat a treia zi, Puternice, ca un Dumnezeu, dăruindu-ne nouă viață fără de sfârșit și mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cu lacrimi, femeile ajungând la mormânt, pe Tine Te-au căutat, iar neaflându-Te, plângând cu tânguire, au strigat zicând: Amar nouă, Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor! Cum Te-au furat? Ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător? Iar îngerul către dânsele a răspuns: Nu plângeți, ci mergeți de vestiți, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie, ca un îndurat.
Mărire…, a Ierarhului, vers 6.
Priveghere de la Dumnezeu ți s-a dat ție, înțelepte, asemenea lui Daniel. Că precum aceluia s-a descoperit visul, în același chip ție ți s-a descoperit taine credinței. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască sufletele noastre, cuvioase părinte.
Și acum…, a Născătoarei, vers 6.
Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a eliberat. Pentru aceasta, ție, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, folositoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 4.
Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Mărire…, al Ierarhului, vers 8.
Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câștigat. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate.
Și acum…, al Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei!
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 4.
Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Mărire…, al Ierarhului, vers 8.
Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câștigat. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate.
Și acum…, al Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 4 .
Căutând la intrarea mormântului și nerăbdând strălucirea îngerului, mironosițele, cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului raiul? Au doar s-a sculat Cel ce și mai înainte de patimă a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos–Dumnezeu, dăruind celor din iad viață și înviere.
Mărire…,
Cu sfatul Tău cel de bunăvoie crucea ai răbdat, Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai așezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmașul fiind înlănțuit, moartea cumplit s-a prădat și cei din iad toți au strigat Învierii Tale celei de viață purtătoare: Hristos a înviat, Dătătorul de viață, Cel ce rămâne în veci.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Spăimântatu-s-a Iosif, lucrarea cea mai presus de fire văzând; și a socotit cu mintea la ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, la rugul cel nears în foc, la toiagul lui Aron ce a odrăslit; și mărturisind logodnicul și păzitorul tău preoților, a strigat: Fecioara naște și după naștere iarăși rămâne fecioară.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Înviat-ai din iad ca un nemuritor, Mântuitorule, și împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morții, arătat-ai, Îndurate, tuturor învierea. Pentru aceasta Te și mărim, Unule, Iubitorule de oameni.
Mărire…,
Dintru înălțimile cele de sus coborându-se Gavriil, și la piatră venind, unde era Piatra vieții, cu albe veșminte fiind îmbrăcat, a strigat celor ce plângeau: Încetați voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveți pururea bună dorire dimpreună, că Cel pe care il căutați a înviat cu adevărat. Pentru aceasta, spuneți Apostolilor că a înviat Domnul.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngerești de înfricoșătoarea taină a nașterii tale; cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om se ține, și primește început Cel mai înainte de veci; cu lapte se hrănește Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăită bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr, lăudându-te, te mărim.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Mironosițele alergând, au vestit Apostolilor cele ce au fost mai înainte spuse despre Învierea Ta, Hristoase; că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 4.
Antifonul I.
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.
Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.
Antifonul II.
Strigat-am către Tine, Doamne, cu căldură, dintru adâncul sufletului meu; și să-mi fie mie spre auzire dumnezeieștile Tale urechi.
Tot cel ce și-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toți cei ce-l întristează.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
Antifonul III.
Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalțe, și nimic nu mă va amăgi din frumusețile lumii, spre dorirea celor de jos.
Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste suntem datori.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a privirii la cele înalte și a înțelepciunii; că întru Dânsul toate poruncile Tatălui le descoperă Cuvântul.
Prohimen, vers 4.
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău (Ps 43,28).
Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au spus nouă (Ps 43,1).
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Ioan (21,1-14), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
În vremea aceea, Isus S-a arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat aşa: Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcându-se dimineaţă, Isus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este Isus. Deci le-a zis Isus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Isus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine. Isus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. Isus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Deci a venit Isus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară când Isus S-a arătat ucenicilor, după ce a înviat din morţi.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.Învierea lui Hristos… apoi, Psalmul 50:
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia:
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău… (din Liturghier)
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Sedealna Ierarhului, vers 3.
Nou Moise te-ai făcut prin fapte, primind tablele credinței pe muntele arătării tainice de Dumnezeu, punând lege popoarelor dreapta credință a Tainei Treimii, Grigorie. Pentru aceasta toți credincioșii cinstim pomenirea ta, prin tine cerând mare milă pentru noi.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, vers 3.
Singură și preacurată Maică Fecioară te-ai făcut cort dumnezeiesc al Cuvântului, întrecând cu curăția pe îngeri, dar cu apele tale cele dumnezeiești curăță-mă pe mine, care, mai mult decât toți, m-am făcut țărână întinată cu păcatele trupului, ceea ce ești cinstită, dându-mi, preacurată, mie mare milă.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 4.
Mântuitorul și Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a ridicat din legături pe pământeni, și porțile iadului a zdrobit, și ca un Stăpân a înviat a treia.
Icos
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a înviat din morți a treia zi din mormânt, și porțile morții astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, și iadul l-a omorât și acul morții 1-a tocit și pe Adam dimpreună cu Eva i-a slobozit, să-L lăudăm toți pământenii, cu mulțumită strigându-i cântare cu deadinsul. Că El însuși, ca un singur Dumnezeu puternic și Stăpân, a înviat a treia zi.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a zecea), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Marea Tiberiadei, odinioară, pe fiii lui Zevedei, pe Natanael, cu Petru şi cu alţi doi şi pe Toma, i-a avut la pescuire; care după porunca lui Hristos, în partea dreaptă aruncând mrejele, au prins mulţime de peşti. Pe Care Petru cunoscându-L, a înotat către Dânsul. Cărora, a treia oară arătându-se, şi pâine le-a arătat şi peşte pe cărbuni.
Mărire…, a Sfântului.
Pe ierarhul Grigorie, care s-a arătat ales în lume cu multe feluri de minuni, să-l lăudăm, iubitorilor de prăznuire, cu cântări dumnezeiești, ca, prin rugăciunile lui, să luăm dezlegare de greșeli.
Şi acum…, a Născătoarei.
Pe Domnul, Care a înviat a treia zi din mormânt, roagă-L Fecioară pentru cei ce te laudă pe tine și cu dragoste te fericesc; că pe tine te avem toți scăpare și mijlocitoare spre mântuire la El; că moștenirea ta și robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, și spre a ta mijlocire toți privim.
Îndată, pe versul 4, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8, vers 4.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Cel ce crucea și moartea ai suferit și ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, mărim Învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Cu crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai slobozit pe noi și cu moartea Ta pe diavolul care chinuia firea noastră l-ai surpat și întru Învierea Ta toate le-ai umplut de lumină. Pentru aceasta strigăm către Tine: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cu crucea Ta, Hristoase, Mântuitorule, povățuiește-ne pe noi la adevărul Tău și ne mântuiește de cursele vrăjmașului. Cel ce ai înviat din morți ridică-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Din sânurile Părintelui Tău nedespărțindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, și cruce și moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce ești fără de patimi cu dumnezeirea; și înviind din morți, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Moarte ai luat cu trupul, iar nouă nemurire dându-ne, Mântuitorule; și în mormânt Te-ai sălășluit, ca să ne eliberezi pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine. Pătimit-ai ca un om, dar ai înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață, Doamne, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Pietrele s-au despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt crucea Ta în locul Căpățânii. Portarii iadului s-au înfricoșat, când ai fost pus în mormânt ca un mort; pentru că, zdrobind puterea morții, tuturor celor morți nestricăciune le-ai dăruit cu Învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Dorit-au femeile să vadă Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Venit-au, apucând înainte, Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt și pe înger șezând și grăind: Ce căutați pe Cel viu cu cei morți? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Unde este Isus pe Care ați gândit că-L veți păzi? Spuneți, iudeilor, unde este Acela, pe care L-ați pus în mormânt, pecetluind piatra? Dați pe Cel mort, voi care v-ați lepădat de Viață! Dați pe Cel îngropat, sau credeți Celui ce a înviat! Că, chiar de veți tăinui voi Învierea Domnului, pietrele vor striga, mai ales cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina rânduielii Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Mărire…, Stihira Evangheliei, versul 3 propriu-zis.
După coborârea la iad şi după învierea din morţi, întristaţi fiind învăţăceii, pe cum se cădea pentru despărţirea Ta, Hristoase, la meseria lor s-au întors; şi iarăşi, luntrea şi mrejele, dar, de pescuit, nimic! Ci Tu Mântuitorule, ca un Stăpân al tuturor arătându-Te, ai poruncit să arunce mrejele de-a dreapta. Și îndată cuvântul faptă s-a făcut şi mulţime mare de peşti şi cină minunata gata pe uscat; din care împărtăşindu-se atunci învăţăceii Tăi, învrednicește-ne și pe noi să ne desfătăm acum cu sufletul, Iubitorule de oameni, Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 4.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.
La Liturghie
Prochimenul la Apostol, vers 4
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut. (Ps. 103,25)
Stih: Binecuvântează suflete al meu pe Domnul; Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. (Ps. 103,1)
Apostolul: Efeseni 5, 8–19
Fraților, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le pe față. Pentru că, cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea, zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». Deci, luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Spiritul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre.
Aliluia, la cădirea Evangheliei, vers 4.
Stih 1: Propășește și împărățește pentru adevăr, blândețe și dreptate, și Te va povățui minunat dreapta Ta. (Ps. 44,5)
Stih 2: Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei. (Ps. 44,9)
Evanghelia: Luca 12,16–21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.
Cuminecarul:
Lăudați pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Ps. 148,1)
