Ziua de 12 martie, în fiecare an, este închinată sărbătoririi Sfântului Grigorie cel Mare, supranumit Dialogul.
S-a născut în jurul anului 540, în Roma. A primit, la botez, numele de Grigorie, nume de origine greacă (Γρηγοριος – Grigorios; de la γρηγορα–grigora, γρηγορος–grigoros, care înseamnă iute, rapid, alert; sau de la verbul γρηγορεω–grigoreo, care înseamnă a sta treaz, a fi vigilent. Grigorie = Cel cu mintea trează, Cel vigilent, Cel iute).
Născut într-o familie aristocrată, bogată, dar care păstra legăturile strânse cu Biserica. Nu se știu multe despre copilăria lui. Știm însă că a fost educat de episcopul Grigorie de Tours, de la care a deprins gramatica, dialectica și retorica; de asemenea, cunoștea autorii latini, istoria, matematica, științele naturii și muzica; cunoștea și dreptul imperial. După terminarea studiilor superioare, Grigorie a îmbrățișat cariera administrativă, fiind numit praefectus urbis, prefect al Romei de către Împăratul Iustin al II-lea, în anul 573. Sub guvernarea sa, Roma a înflorit, încât și săracii duceau un trai decent.
După moartea tatălui său, renunță la înalta funcție de prefect și intră în viața monahală. Și-a împărțit averea săracilor ctitorind șapte mănăstiri. Casa părintească de pe Colina Caelius a transformat-o în mânăstire, pusă sub patronatul Sfântului Apostol Andrei, el însuși retrăgându-se aici. Mult mai târziu, mânăstirea întemeiată de el a fost dedicată lui: Mânăstirea Sfântului Grigorie cel Mare de pe Caelio.
În anul 579, papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon, trimițându-l la curtea împerială din Constantinopol ca apocrisiarius, ambasador, funcție pe care a deținut-o timp de șapte ani, până în anul 585, când a fost chemat la Roma, unde a fost ales abate în mânăstirea sa, fiind și consilier al papei Pelagiu al II-lea.
După decesul papei Pelagiu, în anul 590, în toiul unei epidemii de ciumă, a fost ales papă, prin voința clerului, a senatului și a poporului roman. Deși încerca să nu accepte scaunul papal, fiind încă la Constantinopol, la data de 3 septembrie 590 a fost hirotonit episcop. Odată cu revenirea sa, a ajuns la Roma și celebra icoană Salus populi Romani.
În anul 591, papa Grigorie a cerut populației Romei să facă pocăință pentru încetarea ciumei. Atunci când procesiunea de pocăință a trecut pe lângă mormântul împăratului Hadrian, a apărat arhanghelul Mihail, arătând că rugăciunile poporului au fost ascultate, iar ciuma a încetat. De atunci Mausolelul lui Hadrian a fost numit Castelul Sant Angelo.
Bun administrator în toate domeniile vieții bisericești, ne-a lăsat și o vastă operă teologică. Amintim cele 848 de scrisori și omilii, Viața Sfântului Benedict, Liber regulae pastoralis, Dialogurile, în patru volume (pentru care este supranumit Dialogul). S-a ocupat de muzica sacră, stabilind norme care s-au concretizat în ”cântul gregorian”.
Lui i se datorează și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se celebrează în Bisericile de tradiție bizantină în Postul Mare, supranumită și Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Această Liturghie a fost concepută pe când era apocrisiarius la Constantinopol.
A trecut la cele veșnice la 12 martie 604, recunoscut ca sfânt îndată după moartea sa, atât în Apus cât și în Răsărit. Mormântul său se află în Bizilica Sfântul Petru din Roma.
Troparul și Condacul ne oferă „icoana” staturii spirituale a marelui papă Grigorie cel Mare.
Troparul, vers 4:
Cel ce de sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, mărite Grigorie, și cu puterea aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la Care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Condacul, vers 3:
Ca un începător te-ai arătat lui Hristos, Începătorul păstorilor, și părtaș călugărilor, Părinte Grigorie, povățuindu-i către ceata cea cerească, de unde ai învățat turma lui Hristos poruncile Lui, iar acum te bucuri dănțuind în corturile cerești.
Am ținut să reținem câte ceva din viața eroică a Sfântului Grigorie cel Mare, tocmai pentru că, pe tot parcursul Postului Mare (și doar în Postul Mare) Biserica noastră celebrează Liturghia atribuită lui. Troparul și condacul Sfântului se cântă sau se recită la sfârșitul celebrării Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite.
Pr. prof. Ioan Fărcaș
