Cina de Taină
Întemeierea Sfintei Euharistii și a Preoției
Ritualul spălării picioarelor
Aducerea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare (†373)
2 mai 2024
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia
Această Rânduială este prescris a se celebra la 8 ceasuri din zi, adică, începând cu orele 14.
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 2, propriu-zis. (După indicațiile din Triod).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
Stihile zilei, pe versul 2 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Se adună acum soborul iudeilor, ca să dea lui Pilat pe Ziditorul şi Făcătorul tuturor. O, nelegiuiţii, o, necredincioşii! Că rânduiesc spre judecată pe Cel ce vine să judece viii şi morţii; pe Cel ce vindecă patimile îl gătesc spre pătimire. Doamne, îndelung-Răbdătorule, mare este milostivirea Ta, mărire Ţie. (de două ori)
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Iuda cel fără de lege, Doamne, care şi-a întins mâna în blid, la cină, împreună cu Tine, şi-a întins mâinile fără de lege ca să ia arginţii; şi cel ce socotea preţul mirului, nu s-a temut a Te vinde pe Tine, Cel fără de preţ; cel ce şi-a întins picioarele să i le speli Tu, Stăpânul, Te-a sărutat cu vicleşug, ca să Te dea celor fără de lege. Şi lepădându-se din ceata Apostolilor şi aruncând cei treizeci de arginţi, n-a văzut învierea Ta cea de a treia zi, prin care miluieşte-ne pe noi. (de două ori)
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Iuda vânzătorul, viclean fiind, cu sărutare vicleană a dat pe Mântuitorul, Domnul; pe Stăpânul tuturor ca pe un rob L-a vândut iudeilor. Ca un miel spre junghiere, aşa a urmat Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Unul, Cel mult-Îndurat. (de două ori)
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Iuda, sluga şi vicleanul, ucenicul, şi pizmătăreţul, prieten şi diavol, din fapte s-a arătat că urma Învăţătorului, dar întru sine cugeta vânzarea. Că zicea întru sine: Să-L dau pe acesta şi voi dobândi banii ce se adună. Încerca să vândă şi mirul, şi pe Isus să-L prindă cu vicleşug. Dat-a sărutare şi a vândut pe Hristos. Ca un miel spre junghiere, aşa a urmat Cel ce este singur mult-Milostiv şi iubitor de oameni. (de două ori)
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cel pe Care Isaia mai înainte miel L-a numit, vestindu-L, Acela vine spre junghiere de bunăvoie şi şi-a dat spatele spre bătăi, şi obrazul spre lovire cu palmele, şi faţa nu şi-a întors de la ruşinea scuipărilor, şi a fost osândit cu moarte de ocară. Toate de bunăvoie le-a primit Cel fără de păcat, ca să dăruiască tuturor învierea cea din morţi. (de două ori)
Mărire… Și acum…, versul 6.
Iuda cu adevărat este fiul viperelor, celor ce au mâncat mană în pustie şi au cârtit împotriva hrănitorului; că încă fiind mâncarea în gurile lor, cleveteau asupra lui Dumnezeu, nemulţumitorii. Şi acest necredincios ţinând în gură pâinea cerească, a făcut vindere împotriva Mântuitorului. O, gând nesăţios şi îndrăznire fără de omenie! Pe Cel ce hrăneşte L-a vândut, şi pe Stăpânul pe Care îl iubea L-a dat spre moarte! Cu adevărat fiu al acelora este nelegiuitul acesta, şi cu dânşii împreună a moştenit pierderea. Fereşte, Doamne, sufletele noastre de o neomenie ca aceasta, Cel ce însuţi eşti neasemănat în îndelunga-răbdare.
Ieșirea mică cu Evanghelia.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 1:
Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean; de omul nedrept mă izbăveşte (Ps. 139,1).
Stih: Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război (Ps. 139,2).
Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean; de omul nedrept mă izbăveşte.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Ieșire (19,10-19), citire.
D.: Să luăm aminte.
Zis-a Domnul către Moise: «Coboară-te de grăieşte poporului, să se ţină curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va coborî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui şi să-i spui: «Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, căci tot cel ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre, sau se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în viaţă, fie om, fie dobitoc. Iar dacă se vor îndepărta tunetele şi trâmbiţele şi norul de pe munte, se vor putea sui în munte». Coborându-se deci Moise din munte la popor, a sfinţit poporul şi, spălându-şi ei hainele, le-a zis Moise: «Să fiţi gata pentru poimâine şi de femei să nu vă atingeţi!». Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai, şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără întru întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar muntele Sinai fumega tot, că Se coborâse Dumnezeu pe el în foc; şi se ridica de pe el fum ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic. De asemenea şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în ce mai tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.
Se cântă al doilea prohimen, vers 7:
Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se ridică asupra mea, mântuiește-mă (Ps. 58,1).
Stih: Mântuiește-mă de cei ce lucrează fărădelegea (Ps. 58,2).
Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se ridică asupra mea, mântuiește-mă.
Preotul: Înţelepciune!
Citeţul: De la Iov (38,1-23; 42,1-5), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei şi i-a zis: «Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără de înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului, sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii, şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece, apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale? Ai poruncit tu dimineţii vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt. Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? Ţi s-au arătat oare porţile morţii, şi porţile umbrei le-ai văzut? Ai cugetat oare cât e pământul de lung şi cât de lat? Spune, ştii toate acestea? Care drum duce la palatul luminii şi care este sălaşul întunericului, ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă? De bună seamă ştii, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare. Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?». Atunci Iov a răspuns Domnului, zicând: «Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este niciun gând care să nu ajungă pentru Tine faptă. Cine cutează, ai zis tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. Ascultă – ai spus Tu iar – şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu îmi vei da lămuriri. Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
Din Proorocia lui Isaia (50, 4 – 11), citire:
Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă El deşteaptă, trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul, Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit şi nici nu M-am dat înapoi. Spatele, l-am dat spre bătăi şi obrajii Mei spre pălmuiri şi faţa Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor. Şi Domnul Dumnezeu Mi-a ajutat şi nu am fost făcut de ocară. Pentru aceasta am şi întărit faţa Mea ca o cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară. Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu mine? Să ne măsurăm împreună. Cine este protivnicul Meu? Să se apropie! Iată, Domnul Dumnezeu îmi este în ajutor; cine Mă va osândi ? Iată, ca un veşmânt vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca! Cine din voi se teme de Domnul, să asculte glasul Slugii Sale! Cel care umblă în întuneric şi fără lumină, să nădăjduiască în numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Voi, toţi, care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor voastre, pe care l-aţi aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii veţi fi culcaţi!
Apoi Ectenia mică. Sfinte Dumnezeule…
Prochimenul Apostolului, versul 7:
Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună, împotriva Domnului şi a Unsului Său.
Stih: Pentru ce s-au întărâtat neamurile, şi popoarele au cugetat cele deşarte.
Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună, împotriva Domnului şi a Unsului Său.
APOSTOLUL
Din Cartea întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire: (11,23-32)
Fraților, eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după cină, zicând: Acest pahar este legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni. De aceea cel ce va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze dar omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea din ele cu nevrednicie, acela mănâncă şi bea sieşi osândă, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt bolnavi şi betegi, şi mulţi au murit. Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, atunci n-am mai fi judecaţi. Fiind însă judecaţi, ne pedepsim de Domnul, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
Aliluia, versul 6:
Fericit este cel ce caută la sărac şi la sărman (Ps. 40,1).
Stih: Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul (Ps. 40,9).
Fericit este cel ce caută la sărac şi la sărman.
Evanghelia de la Matei:
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Ştiţi că după două zile au să fie Paştile…
Apoi urmarea dumnezeieștii Liturghii a Marelui Vasile. În loc de cântarea Heruvicului, se cântă acest tropar, versul 6:
Cinei Tale celei de taină, astăzi Fiul Iui Dumnezeu părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda. Ci ca tâlharul mă mărturisesc Ţie: Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia Ta.
Iar în locul Axionului, se cântă irmosul Cântării a 9-a:
Din ospăţul Stăpânului și din masa cea nemuritoare, veniți credincioșilor la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe Cuvântul vel Preaînalt din cuvântul Lui cunoscându-L, pe Cruce îl preamărim.
Şi în loc de Cuminecar, se cântă iarăşi troparul: Cinei Tale celei de taină…
Şi când se împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine, se cântă de multe ori, până se împărtăşesc toţi. Şi în loc de: Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne… se zice tot troparul: Cinei Tale….
RÂNDUIALA
ce se face la sfânta și dumnezeiasca spălare a picioarelor,
în Joia cea mare.
După Rugăciunea Amvonului, se iasă la locul pregătit pentru această rânduială. Sunt pregătiți 12 bărbați, dintre care unul este ales să fie apostolul Petru.
Cântăreții cântă următoarele tropare, pe vers 6.
Cu legătura dragostei fiind legaţi Apostolii, şi dându-se pe sine lui Hristos, Celui ce stăpâneşte toate, li s-au spălat picioarele cele frumoase, binevestind pace tuturor.
Ceea ce ţine apa cea neţinută, şi cea mai presus în văzduh, care înfrânează adâncurile şi opreşte mările, înţelepciunea lui Dumnezeu, a turnat apă în spălătoare şi a spălat picioarele slugilor, Stăpânul.
Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, chip de smerenie. Că Cel ce îmbracă cerul cu nori, s-a încins cu ştergarul, şi a plecat genunchii de a spălat picioarele slugilor; întru a Cărui mână este suflarea tuturor celor ce sunt.
Apoi se cântă şi aceste stihiri ale spălării, versul 1 propriu-zis:
Cel ce Te-ai încins cu ştergarul, şi ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândirea sufletului nostru, şi ne încinge pe noi cu legătură spirituală, spre a face poruncile Tale şi a cânta bunătatea Ta.
Pe versul 2 propriu-zis:
Având să luăm mare binefacere, să alergăm credincioşii cu bună cucernicie la cinstita spălare. Nu întinarea trupească spălând, ci sufletele în taină sfinţindu-ne. Că Hristos. Mântuitorul nostru, Cel ce caută pe pământ şi-l face de se cutremură, Se pleacă însuşi pe Sine şi Se atinge de tălpi de lut, dăruind sigură înălţare asupra a toată puterea potrivnică. Acestuia cu bună mulţumire să-I zicem: Cel ce ne-ai arătat nouă calea cea mai bună a înălţării, smerenia, mântuieşte-ne, Bunule, ca un iubitor de oameni.
Pe același vers:
Petru se sfia să i se spele picioarele, de preacuratele mâini, de care a fost zidit Adam; dar a auzit: De nu te voi spăla pe tine, nu ai parte cu Mine. Şi de aşa multă frică fiind cuprins, a zis către Tine: Doamne, nu numai picioarele să-mi speli, ci şi mâinile şi capul. O, mari darurile Stăpânului!, că făgăduieşte a face părtaşi harului Său pe ucenici, şi a avea parte cu dânşii în gloria cea negrăită; precum şi la paharul cel de taină a zis: că-1 va bea acela nou împreună cu dânşii, în împărăţia cerurilor. De care învredniceşte-ne şi pe noi, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Pe versul 8 propriu-zis:
Astăzi, Cel neapropiat după fiinţă lucru de rob a luat; cu ştergarul S-a încins Cel ce îmbracă cerul cu nori; apă a turnat în spălătoare Cel ce a despărţit Marea Roşie; şi plecându-Se în genunchi, a început a spăla picioarele ucenicilor, şi a le şterge cu ştergarul cu care era încins. Şi când le-a spălat picioarele, a zis ucenicilor: Voi curaţi sunteţi, dar nu toţi; însemnând pe cel ce L-a vândut.
Mărire…, versul 6:
Mai bine ar fi fost, Iuda, de nu te-ai fi zămislit în pântecele maicii tale; mai bine ar fi fost ţie, vânzătorule, de nu te-ai fi născut, înstrăinatule de Fiul lui Dumnezeu. Că prin tine s-a rupt cununa ucenicilor lui Hristos, şi via cea adevărată a cules-o tâlharul cel răstignit. Prin tine s-a tăiat îngrădirea, şi Biserica cea nefăcută de mână au stricat-o călcătorii de lege. Fie că te-ai ruşinat de mirul celei păcătoase, că era de mult preţ; dar cum nu te-ai temut a vinde celor fără de lege sângele Celui drept? Mai bine ar fi fost, vânzătorule, de nu te-ai fi născut, înstrăinatule de Fiul lui Dumnezeu.
Şi acum… versul 8:
De dormitare diavolească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte. Vreme era de privegheat, vreme era de trezit; să-i suspine inima, să-i lăcrimeze ochii, cu cântare să privegheze; că mare este tăria Crucii; Hristos este lângă uşi; Paştile de jertfit au venit. Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!
Apoi Ecteniile acestea:
Cu pace Domnului să ne rugăm!
Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se binecuvânteze şi să se sfinţească spălarea aceasta, cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Spiritului Sfânt, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fie apa aceasta spre spălarea întinării păcatelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ecfonisul:
Că Tu eşti curăţirea sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi preotul, sau cel mai mare, se roagă cu glas mare.
Doamne şi Preabunule Dumnezeu, Cel ce eşti neapropiat cu Dumnezeirea, Care ai luat chip de rob şi spre închipuirea smereniei celei mântuitoare ai spălat picioarele ucenicilor Tăi cu preacuratele mâinile Tale şi le-ai şters cu ştergarul, caută şi acum spre noi, nevrednicii robii Tăi, care urmăm smereniei Tale celei atât de preamărite, şi ne învredniceşte să ne spălăm de întinările trupeşti şi de necurăţiile sufletului cu atingerea apei acesteia. Dăruieşte nouă coborârea cea nevăzută a Preasfântului Tău Spirit; întăreşte sufletele şi trupurile noastre împotriva şarpelui celui înşelător, care păzeşte călcâiul nostru. Ca fiind curaţi să slujim Ţie cu bună mulţumire, călcând peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului.
Ecfonisul:
Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi:
Pace (†) tuturor! Capetele voastre Domnului să le plecaţi!
Cel mai mare să se roage în taină:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai arătat nouă măsura smereniei, prin plecarea Ta cea preaînaltă, şi pe cel smerit cu voinţa întâi chemându-1, ne-ai învăţat pe noi să slujim unul altuia; înalţă-ne pe noi cu smerenia cea dumnezeiască; păzeşte-ne neîntinaţi, spălaţi pururea cu lacrimi, curăţiţi cu lumina darului Tău cel curăţitor. Ca să cădem cu adevărat la Tine pururea şi să aflăm milă şi îndurare la judecata Ta cea înfricoşătoare.
Ecfonisul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm şi Părintelui Tău celui fără început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi, diaconul sau preotul zice:
Pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cei 12 șed pe cele 12 scaune pregătite. Preotul sau diaconul citește Evanghelia spălării, de la Ioan (13,1-17).
În vremea aceea, înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Isus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit. Şi făcându-se Cină, şi diavolul punând în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-L vândă, Isus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine (acum arhiereul sau cel care prezidează celebrarea, se dezbracă de ornate și se încinge cu ștergarul pregătit) şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat (cel mai mare toarnă apă și vasul de spăcat) şi a început să spele picioarele ucenicilor (cel ce celebrează spălarea începe să spele picioarele celor pregătiți pentru aceasta și să le șteargă cu ștergarul pregătit) şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
A venit deci la Simon Petru. (cel pregătit să fie apostolul Petru intră în acest dialog cu celebrantul spălării) Acesta I-a zis: (Petru) Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?
A răspuns Isus şi i-a zis: (Celebrantul principal) Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta.
Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Isus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine.
Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. (Celebrantul spală acum picioarele lui Petru și le șterge cu ștergarul)
Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi.
Că ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toţi sunteţi curaţi.
După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, (Celebrantul se îmbracă acum cu toate ornatele) S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să ca să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face.
Şi după Evanghelie, preotul citeşte rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, după multă mila Ta, Te-ai smerit pe Tine însuţi luând chip de rob; Care în vremea patimilor Tale celor mântuitoare şi făcătoare de viaţă, de bunăvoie ai voit a cina cu Sfinţii Tăi Ucenici şi Apostoli, şi după aceea Te-ai încins cu fota şi ai spălat picioarele lor, dându-le lor chip de smerenie şi de dragoste unul către altul, şi ai zis: Precum am făcut Eu vouă, aşa şi voi să faceţi unul altuia, Însuţi şi acum Stăpâne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor Tăi, care urmăm pildei Tale şi spală toată întinarea şi necurăţia sufletelor noastre; ca spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate şi ştergându-ne unul pe altul cu ştergarul dragostei, să putem plăcea Ţie în toate zilele vieţii noastre şi să aflăm milă înaintea Ta. Că Tu eşti Cel ce binecuvântezi şi sfinţeşti toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău, Celui fără început, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
După aceea cei doisprezece sunt stropiți cu apă din vasul de spălat. Apoi se cântă următoarele tropare, pe versul 6:
Dacă şi-au spălat picioarele, şi mai înainte s-au curăţit cu împărtăşirea dumnezeieştii Tale taine, Hristoase, slugile Tale s-au suit acum împreună cu Tine, din Sion la muntele cel mare al Măslinilor, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.
Zis-ai: Vedeţi prietenilor, nu vă tulburaţi; că acum s-a apropiat ceasul, ca să Mă prindă şi să fiu dat morţii de mâinile celor fără de lege; şi toţi vă veţi risipi, lăsându-Mă singur; dar vă voi aduna iarăşi ca să Mă propovăduiţi pe Mine, Iubitorul de oameni.
După acestea se cântă: Fie numele Domnului… (de 3 ori).
Se face încheierea:
Cel ce, pentru nemăsurata Lui bunătate, când a spălat picioarele ucenicilor, calea cea mai bună ne-a arătat a fi smerenia, și până la Cruce și îngropare s-a smerit pentru noi, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu ale Sfinților, măriților și întru-tot lăudaților Apostoli, cu ale Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, și cu ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni Iubitor.
C.: Amin.
