O NOUĂ CARTE ÎN SPRIJINUL PASTORAȚIEI FAMILIILOR,
O VARIANTĂ PROVOCATOARE DE DESLUȘIRE A MENIRII SOȚILOR
Departamentul de Pastorație a Adulților și a Familiilor, din cadrul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, aduce în atenție un nou instrument de lucru prin strădania Părintelui Mihai Tegzeș, vicar eparhial cu pastorația familiilor, de a traduce și a publica o nouă carte a îndrăgitului Părinte Renzo Bonetti. Este vorba despre Iubirea, calea desăvârșită a iertării soților, carte care a ieșit la lumină în acest an, cu sprijinul Editurii Surorilor Lauretane din Baia Mare.
Prefața lucrării a fost scrisă de către Preasfințitul Virgil Bercea.
Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul că fiecare cuplu creștin, unit prin Sacramentul Căsătoriei, are o misiune proprie, iar Părintele Renzo Bonetti, pornind de la expresia Sfântului Pavel: ,,trăiește în Cristos și în Biserică”, printr-o deosebită dăruire și strădanie, a reușit să contureze și apoi să realizeze în 2008, alături de numeroase perechi de soți, „Proiectul Marea Taină”. (Ef. 5,32).
Contrar a ceea ce se crede, a participa la un curs de formare pe tema harului Sacramentului Căsătoriei nu este suficient. A deveni disponibili parohiei, participând la unele activități, tot nu este adevăratul obiectiv al soților. ,,Acestea sunt doar angajamente pozitive pe care diferitele cupluri și le însușesc, care trebuie să contribuie la atingerea obiectivului final.”
,,A reînsufleți harul Căsătoriei îi ajută pe soți să aibă o mai mare lumină și putere în a trăi Căsătoria: devin conștienți că sunt căsătoriți în Biserică, deci că au primit un sacrament, că au o misiune frumoasă.”
Dar care ar fi acel obiectiv final la care se referă autorul?
Dacă ,,în soți nu se poate separa timpul istoric de eternitate, iubirea umană de cea divină, partea văzută de cea nevăzută, pământescul de divin”, obiectivul final dedus și propus de Părintele Renzo Bonetti în această carte este ,,trăirea cerescului în pământesc și trăirea pământescului în ceresc”, altfel spus ,,să trăim transcendentul în imanent, să trăim imanentul în transcendent.”
Pe de altă parte, pornind de la metafora aluatului din Evanghelia lui Luca, capitolul 13, versetele de la 20 la 21, autorul explică cum făina simbolizează realitatea pământească iar drojdia realitatea divină, amestecarea celor două realități permițând aluatului realizat, simbol al vieții fiecăruia de zi cu zi, să dospească. Altfel spus ,,puținele clipe de contemplație sunt semnul drojdiei care dospește tot aluatul”, dar aluatul trebuie să dospească ,,în fiecare moment al zilei: de la conducerea mașinii, la munca în birou; de la a petrece timp cu soțul ori soția până la timpul dăruit fiilor; de la momentele de distracție la cele de odihnă.”
Și cum s-ar putea, totuși, împlini un asemenea deziderat? Paginile cărții descoperă, treptat, asigurarea pe care omul o are de la Creatorul său: ,,Soții, o dată cu revărsarea Spiritului Sfânt, au fost consacrați, adică scufundați în iubirea lui Cristos pentru omenire și pentru Biserică”, tocmai de aceea sunt chemați ,,să arate în viața concretă faptul că ei aparțin iubirii infinite.”
Parcurgând cartea, cititorii vor afla calea pentru a trăi ,,partea divină, frumusețea ascunsă în interiorul vieții soților creștini” pentru a putea ,,vesti frumusețea Evangheliei” și pentru a nu risca ,,să vorbim despre Isus, dar nu cu Isus” ori să-L confundăm pe Isus cu ,,un Mire care ne place numai pentru că vine să ne vindece rănile.”
Modul în care, în urma lecturării, fiecare familie creștină va înțelege să pună în practică aceste deziderate, deloc facile, va rămâne la latitudinea fiecăreia, însă roadele nu vor întârzia să apară, ,,sunt uimirea și bucuria de a sta cu El.”
Ologu Laura
Biroul Pastoral
