Duminică, 4 august 2019, în biserica „Schimbarea la Față” din Velența, Preasfințitul Virgil Bercea a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească cu prilejul hramului acestei parohii. Alături de păstorul Eparhiei de Oradea au concelebrat la Celebrarea Euharistică pr. paroh Gravril Buboi, protopop de Oradea, pr. Călin Dușe și diaconul Guiaș Grațian.

În cadrul Sfintei Liturghii PS Virgil Bercea a sfințit icoanele murale ale Fericiților Episcopi Martiri ai Bisericii noastre, beatificați pe 2 iunie a.c. de Papa Francisc, la Blaj. După Sfânta Liturghie toți cei prezenți la sărbătoare au rămas împreună în curtea Grădiniței Mina pentru a servi din agapa organizată de credincioșii/credincioasele parohiei și de Consiliul parohial.

O sărbătoare primită cu mare bucurie, care a fost prilej pentru fiecare de a sta cu Domnul, de a sta în comunitatea bisericii și de a trăi împreună pe urmele Fericiților episcopi premergători, morți pentru credința noastră de acum.

„Să stăm cu Domnul– este mare bucurie să reușim să venim la biserică pentru a sta cu El”, a spus PS Virgil la începutul cuvântului de învățătură. „Stăm fiecare așezat la locul său, dar de fapt, după o săptămână de lucru, acest a sta cu Domnulne dă practic forță, tărie și putere să mergem înainte”. „Curaj – a îndemnat ierarhul comunitatea – în a merge înainte pe drumul vieții!”.

Pătruns de Evanghelia celei de a VII-a duminici după Rusalii, a celor doi orbi care îi cer vindecarea lui Isus, PS Virgil a subliniat faptul că „cei doi nu stau doar pe marginea drumului, ci, spune evanghelistul, mergând după El strigau «Doamne ai milă de noi». Putem să intuim că deranjau cadrul în care se desfășura scena biblică narată și pare, la o primă vedere, că Mântuitorul nu le-ar fi dat importanță. El merge mai departe în drumul Său, intră în casă, iar ei îl urmează în continuare.

Înainte de toate este acest strigăt «Doamne ai milă de noi» și apoi tenacitatea acestui strigăt. Ei nu strigă o dată și apoi pleacă. Nu, din contră, ei strigă și merg după Domnul. Astfel îi întreabă Mântuitorul «credeți că pot să vă fac așa ceva [să vă redau vederea]”, iar ei răspund cu certitudine: «Da, Doamne, Tu poți». Nu e că Isus s-ar fi îndoit de credința lor, căci cunoștea Adevărul din sufletul lor, ci a voit ca să-i audă cu adevărat pe ei, cum spun că își doresc din tot sufletul vederea. Credința aceea, a lor, și-au exprimat-o încă o dată spunând «noi știm că Tu poți face aceasta». Cât este de important, dragi credincioși, ca și noi să-I strigăm Lui Dumnezeu din suflet «Doamne ajută-ne!», mai ales în momentele de încercare, de suferință. Ei erau orbi și nu era nimic de făcut în acele vremuri. Nu puteam să Îl vadă [fizic vorbind], dar L-au văzut cu credința lor, cu sufletul lor! În sufletul nostru, prin credința noastră, fiecare suntem liberi să strigăm cu sinceritate «Doamne, ajută-mă!». Iar acest strigăt nu va rămâne fără ecou… sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră – a continuat PS Virgil duminică, 04 august a.c. – ați trecut prin momente delicate, în care tot ce v-a rămas a fost rugăciunea și acel «Doamne, ai milă de mine!». Este mare lucru să perseverăm în credința și în rugăciunea noastră. Niciodată nu e prea mult, niciodată nu este prea tare să strigăm Domnului «Ajută-mă, Doamne!» – asigură păstorul – precum acești orbi care mergeau după Isus și au strigat constant”.

Vorbind apoi despre icoanelor murale prezente în parohia „Schimbarea la Față” care îi reprezintă pe Fericiții noștri episcopi martiri – Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu – sfințite în cadrul celebrării arhierești de pe 04 august a.c., PS Virgil a amintit în cuvântul de învățătură ținut cum:

„Ei au trecut prin momente extraordinar de grele, mai ales în perioada de detenție la Sighet… Prin scrierile rămase precum Memoriile Cardinalului Hossu realizăm prin ce clipe dificile au trecut și cu câtă răbdare, cu câtă tenacitate, și-au păstrat credința! PS Hossu a spus odată «credința noastră este viața noastră», un gând spus nu doar pe buze, ci din adâncul sufletului! Toți Fericiții episcopi martiri ne-au demonstrat acest lucru: «credința noastră este viața noastră» și au murit, care pe unde… pentru că în sufletul lor au știut cu adevărat cui Îi cred și de ce cred, de ce merg pe acest drum? Putem spune astăzi că ei au fost ca cei doi orbi din Evanghelia duminicii care au strigat «Doamne miluiește-ne/ai milă de noi!». Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”.